Territorial Competence for Personal Actions Concerning Immovable Property: Exclusion of Real Estate Jurisdiction Rule
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Constanța Court, thereby ruling in favor of the plaintiff's position that the court of the defendants' domicile is competent, as both the Constanța Court and the Bucharest Sector 1 Court had previously dismissed the case for lack of territorial jurisdiction. The dispute involved a personal action seeking to compel defendants to vacate a shared attic space (an obligation to do) and pay damages for continued occupation, which the lower courts erroneously treated as a real estate action subject to exclusive jurisdiction at the property's location. The Court held that the exception for real property under Article 13 of the Code of Civil Procedure applies only to real property actions, not personal actions concerning immovable property; therefore, the general rule under Article 5 of the Code of Civil Procedure applied, vesting competence in the court of the defendants' domicile, as the case centered on a contractual or statutory personal obligation rather than a right in rem to the property itself.
Legislator headnote
AI generatedart.13 C.proc.civ, art. 480 C.civ, art.15 din Legea nr.114/1996, art.20 C.proc.civ, art.5 C.proc.civ; Territorial Competence for Personal Actions Concerning Immovable Property: Exclusion of Real Estate Jurisdiction Rule: În atare condiţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art.13 C.proc.civ., care vizează acţiunile imobiliare, întrucât în sensul acestui text prin „cereri privitoare la bunuri nemișcătoare” se înţeleg numai acţiunile reale imobiliare, nu și cele personale, chiar dacă ele se referă la bunuri imobiliare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Competența instanței de la domiciliul pârâtului de a soluționa o acțiune personală cu privire la un imobil. Obligație de a face.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competență teritorială.
Index alfabetic : competență teritorială
- conflict negativ
- obligație de a face
Cod procedură civilă, art. 5, art. 13
Cod civil, art. 480
Instanța de la domiciliul pârâtului este competentă să soluționeze acțiunea prin care s-a solicitat obligarea la eliberarea unui spațiu, obiectul cererii fiind o „obligaţia de a face”.
În atare condiţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art.13 C.proc.civ., care vizează acţiunile imobiliare, întrucât în sensul acestui text prin „cereri privitoare la bunuri nemișcătoare” se înţeleg numai acţiunile reale imobiliare, nu și cele personale, chiar dacă ele se referă la bunuri imobiliare.
ICCJ, Secția Civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6316 din 22 septembrie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta SC T.A.A. SA a solicitat obligarea pârâţilor D.I. și D.C. la eliberarea podului din imobilul situat în București, pod aflat în coproprietate forţată precum și obligarea pârâţilor la plata a 100 euro/zi în cazul în care nu eliberează spațiul de bună voie. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 C.civ. și art.15 din Legea nr.114/1996.
Judecătoria Constanţa prin sentinţa civilă nr.15462/2010 a admis excepţia de necompetenţă teritorială și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că, potrivit art.13 C.proc.civ., cererile privitoare la bunurile imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele, în speţă Judecătoria Sectorului 1 București.
Judecătoria Sectorului 1 București prin sentinţa civilă nr.10054/2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă și s-a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată îndeplinite dispoziţiile art.20 C.proc.civ. în sensul existenţei conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Constanţa și Judecătoria Sectorului 1 București.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, în considerentele celor ce succed:
Regula este că pricinile sunt de competenţa instanţei de drept comun din punct de vedere teritorial.
De la această regulă există două excepţii: competenţa teritorială alternativă sau facultativă și competenţa teritorială exclusivă sau excepţională.
Instanţa de drept comun din punct de vedere teritorial este instanţa de la domiciliul
sau sediul pârâtului, ea fiind sesizată ori de câte ori prin lege nu se prevede competenţa unei alte instanţe.
În speţă așa cum a precizat reclamanta obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie „obligaţia de a face”, respectiv obligarea pârâţilor la eliberarea podului.
În atare condiţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art.13 C.proc.civ. care vizează acţiunile imobiliare.
Art.13 C.proc.civ., prevede că cererile privitoare la bunuri nemișcătoare se fac numai la instanţa în circumscripţia căruia se află nemișcătorul.
În sensul acestui text prin „cereri privitoare la bunuri nemișcătoare” se înţeleg numai acţiunile reale imobiliare, nu și cele personale, chiar dacă ele se referă la bunuri imobiliare.
Cum în speţa supusă analizei nu se dezleagă o cerere privitoare la un nemișcător, ci este o acţiune personală ce vizează un nemișcător, se vor aplica în determinarea competenţei teritoriale, dispoziţiile art.5 C.proc.civ. potrivit cu care „cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului”.
Așadar, în raport de cele reţinute, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.