Reparatory claims for expropriated property denied to heirs who expressly renounced succession under Law 10/2001

Cerere de acordare de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru un imobil expropriat. Renunțarea la succesiunea fostului proprietar al imobilului preluat de stat. Lipsa calității de persoană îndreptățită.

Cuprins pe materii : Drept civil. Drept de proprietate.

Index alfabetic : imobil expropriat

- despăgubiri

- succesiune

- renunțare la moștenire

Legea nr. 10/2001, art. 4

Cod civil, art. 696

Conform art.696 Cod civil, eredele care renunţă la moștenire e considerat că nu a fost niciodată erede, aceste dispoziţii de drept comun fiind preluate și în conținutul legii speciale de reparaţie nr.10/2001.

Astfel dispoziţiile art.4 alin.3 din lege fac referire doar la succesibili care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, numai aceștia fiind repuși în termenul de acceptare. Prin art.4.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, textul de lege a fost explicitat în sensul că, faţă de împrejurarea că prevederile legale fac referire numai la succesibili neacceptanţi, per a contrario, rezultă că succesibilii renunţători nu beneficiază de prevederile legii, deci se recunoaște valabilitatea renunţării exprese a unuia dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunţării exprese să profite succesibilii acceptaţi notificatori împreună cu cei neacceptaţi notificatori, care au fost repuși de drept în termen.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3591 din 3 mai 2011

Petenta V.A. a chemat în judecată Municipiul Buzău prin Primar, solicitând anularea dispoziţiei emisă de Primarul Municipiului Buzău, prin care a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri pentru imobilul expropriat.

În motivare s-a arătat că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr.110/1984, iar pe acest amplasament se află o parte din Bulevardul Unirii. Cu privire la calitatea de moștenitor, se arată că nu a înţeles niciodată să renunţe la drepturile conferite de Legea 10/2001.

Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 526/2009, a respins contestaţia ca neîntemeiată, reținând că petiţionara V.A. a renunţat la succesiunea rămasă de pe urma defunctului său soţ, V.P., conform certificatului de moștenitor din 17 septembrie 1992 emis de fostul Notariat de Stat al Judeţului Buzău.

Curtea de Apel Ploiești - Secţia civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr.215/2009, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa, a admis plângerea formulată de reclamantă, a anulat dispoziţia emisă de primarul municipiului Buzău și a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru cota de 10/16 din imobilul, compus din teren în suprafaţă de 584 m.p. și construcţii, astfel cum a fost identificat în certificatul de moștenitor nr.2/1979, pentru motivele ce urmează:

Certificatul de moștenitor referitor la dezbaterea succesorală a averii defunctului V.P.

conţine menţiunea că reclamanta este străină de succesiune, în dreptul rubricii renunţători, fără însă a se menţiona declaraţia de renunţare a acesteia, declaraţie ce trebuia luată în conformitate cu dispoziţiile privind procedura succesorală notarială în vigoare la acea dată conform Decretelor nr.40/1953 și nr. 377/1960, precum și art.696 C.civ.

În condiţiile în care nu se face menţiunea existenţei unei asemenea declaraţii de renunţare din partea notificantei V.A., rezultă că aceasta este străină de succesiunea defunctului V.P. prin neacceptare conform art.700 C.civ. și nu prin renunţare, astfel cum a stabilit instanţa anterioară.

Dispoziţiile legii speciale, respectiv art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, derogă de la dispoziţiile generale ale codului civil și, chiar în cazul în care un moștenitor nu ar fi acceptat moștenirea defunctului, proprietar al imobilului preluat de către stat, cererea de restituire a bunului are valoare de acceptare a succesiunii pentru acesta, astfel încât menţiunea sus arătată nu are relevanţă în cauză.

Observând că reclamanta este moștenitoarea, în înţelesul Legii 10/2001, a defunctului V.P., proprietar al cotei de 10/16 din imobilul situat în municipiul Buzău, astfel cum acesta este identificat în certificatul de moștenitor nr.2/1979 și că imobilul sus arătat a fost expropriat prin Decretul nr.110/1984 de către stat, astfel cum rezultă din procesul verbal nr.7295/1984 și din conţinutul Dispoziţiei nr.7/2009 a Municipiului Buzău, Curtea de Apel a constatat că sunt întrunite dispoziţiile din Legea nr.10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii.

Împotriva deciziei a declarat recurs primarul Municipiului Buzău întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7 și pct.9 C.proc.civ., susținând că reclamanta a renunţat expres la moștenirea rămasă de pe urma defunctului său soţ, așa încât dispoziţiile art.4 alin.3 nu sunt aplicabile cauzei.

În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri potrivit cu dispoziţiile art.305 C.proc.civ., respectiv copia, certificată pentru conformitate, a declaraţiei de renunţare la succesiunea defunctului V.P. dată de V.A., autentificată de Notariatul de Stat judeţean Buzău.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale și a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Eredele care renunţă la moștenire e considerat că nu a fost niciodată erede, conform art.696 C.civ.

Dispoziţiile de drept comun au fost preluate în legea specială de reparaţie nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Astfel dispoziţiile art.4 alin.3 din lege fac referire doar la succesibili care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, numai aceștia fiind repuși în termenul de acceptare.

Prin art.4.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, textul de lege a fost explicitat în sensul că, faţă de împrejurarea că textul de lege face referire numai la succesibili neacceptanţi, per a contrario, rezultă că succesibilii renunţători nu beneficiază de prevederile legii (deci se recunoaște valabilitatea renunţării exprese a unuia dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunţării exprese să profite succesibilii acceptaţi notificatori împreună cu cei neacceptaţi notificatori, care au fost repuși de drept în termen).

Faţă de conţinutul neechivoc al dispoziţiilor legale menţionate se constată că instanţa de apel a aplicat greșit legea atunci când a apreciat că reclamanta beneficiază de prevederile legii de reparaţie.

Recurentul, deși invocă și dispoziţiile pct.7 al art.304 C.proc.civ., nu indică care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii, așa încât instanţa nu are a se pronunţa asupra acestui motiv de modificare.

Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, a admis recursul în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 C.proc.civ. împotriva deciziei Curţii de Apel Ploiești, a modificat decizia în tot, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Buzău.