Ratification of Legal Representation Through Post-Judgment Power of Attorney

Mandat. Revocarea mandatului după introducerea acțiunii în instanță de către mandatar și confirmarea ulterioară a mandatului revocat în cursul judecății. Nelegalitatea anulării acțiunii pentru lipsa calității de reprezentant.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Părțile. Reprezentarea părților în judecată.

Index alfabetic : mandat

- cerere de chemare în judecată

- revocarea mandatului

Cod procedură civilă : art. 68, art. 83

Cod civil : art. 1533, art. 1546

Faptul că procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată a fost revocată de mandant după data sesizării instanţei nu face operantă sancţiunea prevăzută de art. 161 C.proc.civ., aceea a anulării cererii de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, atât timp cât sesizarea instanței s-a făcut cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 68 alin. 1 teza I și art. 83 alin. 1 C.proc.civ.

Revocarea mandatului, fie ea expresă sau tacită, nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că mandatul încetează de la data revocării, astfel că numai de la această dată mandatarul nu mai poate acţiona în numele și pe seama mandantului, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. În consecinţă, exercitarea dreptului la acţiune prin mandatar, la o dată anterioară revocării mandatului dat cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 68 alin. 1 C.proc.civ., rămâne un act valabil.

Cu atât mai mult nu se poate dispune anularea acțiunii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, în condițiile în care mandatarul depune o nouă procură autentificată la o dată ulterioară judecăţii în primă instanţă, din care rezultă că reclamantul confirmă, în mod tacit, promovarea acţiunii de către persoana care a acţionat în calitate de mandatar, fiind aplicabil așadar principiul potrivit căruia ratificarea valorează mandat.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1431 din 18 februarie 2011

Reclamantul B.M., prin procuratoarea L.M.L., a formulat contestație împotriva dispoziţiei

emisă de Primăria orașului Bușteni, prin care nu i s-a retrocedat întregul imobil notificat în baza Legii nr. 10/2001, situat în Bușteni.

Prin sentinţa civilă nr. 2125/2009, Tribunalul Prahova - Secţia civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de pârâtă și a anulat acţiunea pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, sens în care a reţinut următoarele:

Iniţial, persoana îndreptăţită la despăgubiri, respectiv B.M., a împuternicit-o pe mandatara L.M.L., prin procura autentificată sub nr. 109/2005, „să-1 reprezinte cu puteri depline în faţa Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 112/1995 la Primăria orașului Bușteni și să efectueze toate formalităţile necesare în vederea restituirii dreptului său de proprietate asupra imobilului din Bușteni."

Ulterior, același mandant a împuternicit-o pe aceeași mandatară, prin procura autentificată sub

nr. 854/2009, să-1 reprezinte în faţa instanţelor de orice grad și să efectueze toate formalităţile necesare în vederea restituirii dreptului său de proprietate asupra aceluiași imobil.

La dosar au fost depuse două declaraţii autentice prin care B.M. a revocat cele două procuri, respectiv declaraţia autentificată sub nr. 1059 din 09.12.2009, prin care a revocat prima procură și declaraţia autentificată sub nr. 1060 din 09.12.2009, prin care a revocat cea de-a doua procură.

Rezultă, așadar, că procuratoarea nu mai are această calitate și cum contestaţia a fost formulată în numele mandantului, în baza art. 161 C.proc.civ. se impune anularea ei pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Împotriva sentinţei susmenţionate a declarat apel reclamantul.

Prin decizia nr. 66/2010, Curtea de Apel Ploiești - Secţia civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul ca nefondat.

Curtea de apel a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii a fost formulată de numita L.M.L., în calitate de mandatar al reclamantului B.M., care a împuternicit-o să-1 reprezinte cu puteri depline în faţa Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 112/1995 la Primăria orașului Bușteni, precum și în faţa instanţelor de orice grad, în vederea efectuării formalităţilor necesare pentru restituirea imobilului din Bușteni.

Faţă de împrejurarea că au fost depuse două declaraţii autentificate sub nr. 1059/2009 și nr. 1060/2009, prin care reclamantul a revocat cele două procuri, raportat la dispoziţiile art. 161 C.proc.civ., în mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, cu consecinţa anulării acţiunii, nemaifiind necesar a se acorda un nou termen judecată pentru a se face dovada calităţii de reprezentant.

Cum apelantul-reclamant nu a produs probe în sensul că actul unilateral al revocării celor două procuri este afectat de vreun viciu de consimţământ, procura autentificată sub nr. 101/2010, prin care, după revocarea mandatului dat numitei L.M.L. și după pronunţarea sentinţei apelate, apelantul-reclamant reînnoiește acest mandat, nu e de natură a afecta legalitatea soluţiei pronunţate de prima instanţă.

Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către reclamant.

Recurentul a susținut că nu s-a luat în considerare contestaţia formulată împotriva deciziei Primăriei Bușteni, referitoare la restituirea integrală a proprietăţilor luate abuziv; că nu s-a respectat dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care persoanele îndreptăţite, cărora li s-au respins până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cererile în restituirea imobilelor preluate abuziv, pot

solicita măsuri reparatorii în natură și în echivalent în condiţiile noii legi.

Cu toate că Primăria Bușteni nu a dispus restituirea suprafeţei de teren de 672 mp și nu a stabilit despăgubiri pentru casa anexă demolată, nerespectând decizia nr. 5637/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, prin care s-a decis restituirea integrală a proprietăţilor, Curtea de apel și Tribunalul Prahova nu s-au preocupat de aceste probleme ce făceau obiectul judecăţii, ci au redat în hotărârile pronunţate probleme referitoare la procurile reprezentantei.

Nici curtea de apel, nici tribunalul nu au respectat prevederile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 1/2009, nestabilind în ce măsură decizia Primăriei Bușteni este nelegală.

Anularea procurilor care dovedeau calitatea de reprezentant a numitei L.M.L. s-a datorat intervenţiilor oculte din partea Primăriei Bușteni. S-a renunţat astfel, din eroare, la ultimele două procuri ale reprezentantei, iar în instanţă s-a cerut amânarea pentru a se verifica și clarifica acest aspect, cerere ce nu a fost acceptată. Reclamantul și-a dat seama de eroarea făcută și a întocmit o nouă procură notarială pentru L.M.L., respectiv procura autentificată sub nr. 101/2010, înţelegând, totodată, să declare că sunt valabile și celelalte procuri notariale anterioare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-reclamant a formulat critici atât sub aspectul fondului contestaţiei deduse judecăţii, cât și sub aspectul soluţiei de anulare a contestaţiei pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, pronunţată în primă instanţă și menţinută în apel.

Criticile privind fondul contestaţiei, legate de îndreptăţirea reclamantului la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 672 mp și la restituirea prin echivalent a casei demolate, nu pot fi analizate în recurs, deoarece nu au legătură cu soluţia instanţei de apel și nu pot fi astfel încadrate în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C.proc.civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Potrivit art. 299 C.proc.civ., obiectul recursului îl constituie hotărârea dată în apel, ceea ce înseamnă că motivele de recurs ce trebuie circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.proc.civ. pot viza numai aspectele soluţionate de instanţa de apel.

Or, în speţă, prin decizia recurată s-a confirmat soluţia dată în primă instanţă pe excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, fiind analizată exclusiv calitatea de reprezentant a persoanei care a formulat acţiunea în numele reclamantului, așa încât criticile din recurs susceptibile de încadrare în art. 304 C.proc.civ. pot viza numai această chestiune.

Criticile prin care se contestă legalitatea soluţiei date în cauză pe excepţia lipsei dovezii de reprezentant sunt susceptibile de încadrare în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., din perspectiva căruia recursul va fi analizat, potrivit celor ce se vor arăta în continuare.

In speţă, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantul B.M. la data de 09.06.2009, prin mandatar L.M.L., împuternicit cu acest drept prin procură autentificată la notar, ce a fost atașată cererii de chemare în judecată, respectiv procura autentificată sub nr. 109/2005.

Prin urmare, sesizarea instanţei s-a făcut cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 68 alin. 1 teza I și art. 83 alin. 1 C.proc.civ.

Este adevărat că procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, autentificată sub nr. 109/2005, a fost revocată, în mod expres, de către reclamant după data sesizării instanţei, prin declaraţia autentificată sub nr. 1059/2009.

Faptul că procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată a fost revocată de reclamant după data sesizării instanţei nu făcea, însă, operantă în speţă sancţiunea prevăzută de art. 161 C.proc.civ., aceea a anulării cererii de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant al reclamantului, cum greșit au considerat instanţele anterioare.

Aceasta deoarece, revocarea mandatului, fie ea expresă sau tacită, nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că mandatul încetează de la data revocării, astfel că numai de la această dată mandatarul nu mai poate acţiona în numele și pe seama mandantului, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

Altfel spus, până la data revocării, mandatul este valabil și tot astfel orice act îndeplinit în limitele acestuia de către mandatar.

In consecinţă, exercitarea dreptului la acţiune în prezenta cauză prin mandatar, la o dată anterioară revocării mandatului dat cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 68 alin. 1 C.proc.civ., rămâne un act valabil.

Prin urmare, cât timp la data sesizării instanţei exista un mandat valabil pentru exerciţiul dreptului la acţiune în justiţie și cât timp mandatarul a făcut dovada împuternicirii sale în acest sens prin depunerea la dosar a procurii sub semnătură legalizată, soluţia primei instanţe de anulare a acţiunii reclamantului pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, menţinută în apel, apare ca fiind pronunţată cu aplicarea greșită a dispoziţiilor art. 161 C.proc.civ., care prevăd sancţiunea anulării cererii doar atunci când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale.

Pe de altă parte, este de observat că și în ipoteza în care nu ar fi existat mandat pentru

exerciţiul dreptului de chemare în judecată la data sesizării instanţei, tot nu s-a fi justificat anularea acţiunii pe temeiul dispoziţiilor art. 161 C.proc.civ.

Și aceasta pentru că, în faţa instanţei de apel, s-a depus o nouă procură, autentificată la o dată ulterioară judecăţii în primă instanţă, din care rezultă că reclamantul confirmă, în mod tacit, promovarea acţiunii din prezenta cauză de către persoana care a acţionat în calitate de mandatar, și anume L.M.L., devreme ce, prin această procură, el împuternicește aceeași persoană pentru a exercita în justiţie acţiune în retrocedarea imobilului litigios.

Astfel, prin procura autentificată sub nr. 101/2010, reclamantul B.M. o împuternicește pe L.M.L. să introducă orice acţiune în justiţie legată de dreptul la restituirea imobilului litigios: „Subsemnatul B.M. (...) o împuternicesc pe d-na L.M.L. (...) pentru ca în numele meu și pentru mine să mă reprezinte cu puteri depline în faţa Comisiei constituită pentru aplicarea legii nr. 10/2001, a Legii nr. 247/2005 și a Legii nr. 112/1995, la Primăria orașului Bușteni, la Prefectura judeţului Prahova și în faţa instanţelor judecătorești de orice grad și să efectueze toate formalităţile necesare în vederea restituirii dreptului meu de proprietate asupra imobilului naţionalizat în baza Decretului nr. 111/1954, situat în Bușteni (…). Mandatara mea va putea (...) în numele meu și pentru mine să introducă, să susţină sau să retragă orice acţiune civilă, va putea opta în numele meu pentru acordarea de despăgubiri, în numerar sau în titluri de valoare nominale sau acţiuni, va putea accepta sau declina orice ofertă privind cuantumul despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001, va folosi orice cale de atac în revendicarea drepturilor mele (...)."

Rezultă că, prin procura depusă în apel, reclamantul a ratificat ulterior actul procesual

exercitat fără mandat prealabil, după regulile de drept substanţial care guvernează contractul de mandat în general, cuprinse în art. 1546 alin. 2 raportat la art. 1533 C.civ., reguli care sunt aplicabile și în cazul mandatului judiciar, în condiţiile în care nu există prevederi procesuale derogatorii sub acest aspect.

Fiind, așadar, aplicabil principiul potrivit căruia ratificarea valorează mandat, urmează a se reţine că, și în ipoteza subsidiară în care mandatara ar fi promovat acţiunea în numele și pentru reclamant fără a avea mandat, nu se putea dispune anularea acţiunii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

În consecinţă, criticile formulate pe acest aspect sunt întemeiate și fac aplicabil cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel că, în limita lor, recursul reclamantului apare ca fondat și baza art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. a fost admis.

Văzând și dispoziţiile art. 312 alin. 5 C.proc.civ., aplicabile în cauză întrucât procesul a fost rezolvat greșit pe excepţie, ceea ce a împiedicat intrarea în cercetarea fondului, Înalta Curte a dispus casarea deciziei recurate și, rejudecând apelul reclamantului, l-a admis, iar în baza art. 297 alin. 1 C.proc.civ. a desfiinţat sentinţa primei instanţe și a trimis acesteia cauza spre rejudecare.