Revocation of donation in insolvency belongs to ordinary courts; insolvency tribunal's jurisdiction rejected.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict by ruling that the Reșița Court (Judecătoria Reșița) is competent to hear the case, thereby rejecting the insolvency tribunal’s claim to jurisdiction and upholding the lower court’s competence. The dispute involves an action to revoke a donation contract for goods within an insolvent company’s estate, based on the donor’s alleged failure to fulfill obligations, with claims for restitution and payment of the value of disposed movable assets. The decisive legal basis is Article 6(1) of Law No. 85/2006 on insolvency proceedings, which grants exclusive jurisdiction to the insolvency tribunal only for proceedings and claims arising from or directly related to the insolvency procedure, such as judicial control over the administrator’s or liquidator’s activities and procedure-specific actions. Claims grounded in general law—here, Articles 829–830 and 1020 of the 1864 Civil Code—that transcend insolvency (e.g., revocation of a donation) are not covered by that special competence and belong to the ordinary court, lest unequal treatment arise contrary to Article 6 of the ECHR. Thus, the first-instance court’s jurisdiction was confirmed.
Legislator headnote
AI generatedart. 1020 Legea nr. 85/2006, art.22 alin. (3) C.proc.civ, Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006; Revocation of donation in insolvency belongs to ordinary courts; insolvency tribunal's jurisdiction rejected: The dispute involves an action to revoke a donation contract for goods within an insolvent company’s estate, based on the donor’s alleged failure to fulfill obligations, with claims for restitution and payment of the value of disposed movable assets. The decisive legal basis is Article 6(1) of Law No. 85/2006 on insolvency proceedings, which grants exclusive jurisdiction to the insolvency tribunal only for proceedings and claims arising from or directly related to the insolvency procedure, such as judicial control over the administrator’s or liquidator’s activities and procedure-specific actions. Claims grounded in general law—here, Articles 829–830 and 1020 of the 1864 Civil Code—that transcend insolvency (e.g., revocation of a donation) are not covered by that special competence and belong to the ordinary court, lest unequal treatment arise contrary to Article 6 of the ECHR. Thus, the first-instance court’s jurisdiction was confirmed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedInterpreted to determine that the special insolvency jurisdiction does not apply to claims based on common law, such as the revocation of a donation, which are outside the insolvency procedure.
Full text
Acțiune în revocarea unui contract de donație având ca obiect bunuri aflate în patrimoniul unei societăți pentru care s-a început procedura insolvenței. Instanța competentă.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența materială.
Index alfabetic : conflict de competență
- competență materială
- contract de donație
Codul civil de la 1864, art. 829 830, art. 1020
Legea nr. 85/2006, art. 6
Art.6 (1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei face o trimitere neechivocă la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar, precum și la procesele și cererile de natură judiciară, aferente procedurii insolvenţei.
În stabilirea acestei competenţe speciale, legiuitorul nu a avut în vedere cereri ori acţiuni ce transced procedurii insolvenţei (pretenţii, realizarea unui drept, revocarea unei donaţii, etc.) și care nu sunt prevăzute în Legea nr. 85/2006, fiind reglementate prin dispoziţiile dreptului comun și care aparţin competenţei judecătorului de fond. Astfel, acţiunea fondată pe dreptul comun, respectiv pe dispoziţiile art.829-830 și 1020 din Codul civil, având ca obiect o cerere de revocare a unui contract de donaţie, excede procedurii insolvenţei, deci nu se supune competenţei speciale instituită prin dispoziţiile art.6 alin. (1) al Legii nr.85/2006.
Secția I civilă, decizia nr.5036 din 5 noiembrie 2013
La 7 mai 2012, reclamanta S.C. U.C.M. R. S.A., a solicitat instanţei - în contradictoriu cu Fundaţia U. să revoce contractul de donaţie autentificat sub nr.xx3 din 27.04.2010, pentru neîndeplinirea obligaţiilor pe care și le-a asumat pârâta, cu obligarea acesteia de a restitui bunurile donate și de a achita reclamantei contravaloarea bunurilor mobile pe care le-a înstrăinat.
Investită cu soluţionarea acestei cereri, Judecătoria Reșiţa, prin sentinţa civilă nr.881 din 12.03.2013, a admis excepţia necompetenţei sale materiale și în consecinţă a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, Secţia a VII-a civilă, reţinând că bunurile ce au făcut obiectul contractului de donaţie a cărui anulare se solicită se găsesc în patrimoniul unei societăţi pentru care a început procedura insolvenţei, în dosarul nr. xxx7/3/2011 al Tribunalului Municipiului București.
Or, conform art.6 al Legii nr.85/2006, toate procedurile reglementate prin această lege, cu excepţia apelului prevăzut de art.8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie își are sediul debitorul, așa cum acesta figurează în registrul comerţului sau în registrul asociaţiilor și fundaţiilor.
Tot astfel, s-a mai reţinut că art.20 lit. h) din Legea insolvenţei stabilește faptul că printre principalele atribuţii ale administratorului judiciar este și aceea a introducerii de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.
La rândul său, Tribunalul București, Secţia a VII-a civilă s-a declarat necompetent material să soluţioneze cauza, prin încheierea din 11 iunie 2013, declinându-și competenţa în favoarea Judecătoriei Reșiţa astfel că, ivindu-se conflictul negativ de competenţă între două instanţe care nu se găsesc în circumscripţia aceleiași curţi de apel, cauza a fost înaintată, conform dispoziţiilor art.22 alin. (3) C.proc.civ., Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, pentru a stabili instanţa competentă.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Reșiţa este competentă să soluţioneze cauza, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art.6 alin.(1) din Legea nr.85 din 5 aprilie 2006 „privind procedura insolvenţei", toate procedurile prevăzute de acest act normativ (cu excepţia apelului prevăzut la art.8) sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie își are sediul debitorul.
Textul face o trimitere neechivocă la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar, precum și la procesele și cererile de natură judiciară, aferente procedurii insolvenţei.
Soluţia legislativă vizează deci doar acele procese și cereri care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei, respectiv operaţiuni și acte săvârșite de către administratorul judiciar, lichidator, debitori și alţi participanţi la desfășurarea acestei proceduri, precum și litigiile ce au legătură directă cu insolvenţa.
În stabilirea acestei competenţe speciale, legiuitorul nu a avut în vedere cereri, ori acţiuni ce transced procedurii insolvenţei (pretenţii, realizarea unui drept, revocarea unei donaţii, etc.) și care nu sunt prevăzute în Legea nr. 85/2006, fiind reglementate prin dispoziţiile dreptului comun și care aparţin competenţei judecătorului de fond.
Nu în ultimul rând, din perspectiva unei astfel de interpretări s-ar putea pune problema creării unui tratament juridic privilegiat, debitorului aflat în insolvenţă, în afara celui prevăzut de legea specială, ceea ce ar fi contrar dispoziţiilor art.6 paragraful 1 din C.E.D.O.
Astfel, necesitatea asigurării unei egalităţi de tratament juridic dintre debitor și alte persoane neimplicate în procedura insolvenţei, derivă și din conţinutul prevederilor art.36 din lege potrivit căruia „de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
În speţă, acţiunea formulată de reclamantă, ulterior precizată, nu are ca temei juridic vreo dispoziţie din Legea nr. 85/2006, ci este fondată pe dreptul comun, respectiv pe dispoziţiile art.829-830 și 1020 din Codul civil și are ca obiect o cerere - de revocare a unui contract de donaţie - ce excede procedurii insolvenţei, astfel că nu se poate reţine că s-ar supune competenţei speciale instituită prin dispoziţiile art.6 alin. (l) al Legii nr.85/2006.
Așa fiind, faţă de cele ce preced, competenţa de soluţionare a cauzei a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Reșiţa.