Non-constitutive denial of representative status: exclusion of criminal liability for falsity in declarations under Article 292 Penal Code

Asupra recursului penal de față:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București la data de 11 februarie 2008, cetățeanul britanic A.R.M.S. a solicitat tragerea la răspundere penală a avocatei D.C. și a C.C. SPRL, sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen.

În motivarea sesizării s-a arătat că, atât în procesul având ca obiect procedura insolvenței SC „E.E.” SA București, cât și în cauza ce a format obiect al Dosarului penal nr. 7587/P/2006 al Secției 6 Poliție, la datele de 9 februarie 2006 și, respectiv, 12 iunie 2006, făptuitoarele au făcut declarații necorespunzătoare adevărului cu consecința nerecunoașterii calității de reprezentant al societății aflate în insolvență a numitului A.R.M.S.

Prin Ordonanța din 18 martie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe numita D.C. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere calitatea de avocat a acesteia.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 550/P/2008, iar prin Rezoluția cu același număr din 23 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de avocatul D.C. și SC C.C. SPRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen.

S-a reținut că fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Declararea necorespunzătoare adevărului constituie infracțiunea prev. de art. 292 C. pen. doar atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acelei consecințe, cerință care nu este îndeplinită în cauză.

Soluția a fost verificată, la plângerea petiționarului, în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, prin Rezoluția din 16 februarie 2009, a menținut-o ca legală și temeinică.

Petiționarul a formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adresată instanței de judecată; Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința penală nr. 286 din 27 octombrie 2009, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, apreciind că soluția procurorului este legală și temeinică, întrucât simpla negare a calității de reprezentant de către una dintre părți nu poate produce consecințe juridice, fără a fi constatată de instanță pe bază de probe.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul A.R.M.S., care a reiterat susținerile din plângerea penală inițială, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților pentru infracțiunea reclamată.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând sentința penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și în conformitate cu disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Potrivit art. 292 C. pen., se săvârșește infracțiunea de fals în declarații prin declararea necorespunzătoare a adevărului, în vederea producerii unei consecințe juridice, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe.

Din actele premergătoare efectuate a rezultat că intimatele au fost desemnate de instanță, prin încheierea de ședință din data de 9 februarie 2006 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, în Dosarul nr. 5470/3/2003, lichidator judiciar, fiind singurele care reprezentau în instanță societatea aflată în procedura de lichidare.

Mai mult, s-a depus la dosar adresa obținută de la Ambasada României din Londra din care reieșeau firmele aflate în lichidare, situație conformă cu realitatea.

Așa cum corect s-a reținut, chiar și în situația în care intimatele i-ar fi contestat petiționarului calitatea de reprezentant, această faptă nu îmbracă forma penală a infracțiunii de fals în declarații, întrucât în cursul procedurii judiciare, părțile își pot contesta calitatea, instanța fiind cea care va decide cu privire la excepția invocată.

În consecință, în mod corect s-a apreciat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 292 C. pen., soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.R.M.S. împotriva Sentinței penale nr. 286 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2010.