Refusal of Alternative Civilian Service on Religious Grounds Does Not Constitute Evasion of Military Service Under Penal Code

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din 1 februarie 2000, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Tribunalul Militar Iași a dispus achitarea inculpatului:

- C.D. pentru infracțiunea de sustragere de la serviciul militar, prevăzută de art. 348 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că inculpatul C.D. a fost chemat să se prezinte la Centrul Militar Județean Botoșani la data de 29 septembrie 1999, unde, în fața comisiei de recrutare – încorporare a declarat în scris că refuză să execute serviciul utilitar alternativ la care era obligat în temeiul art. 4 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, motivând că este „ministru ordinat” al cultului religios Martorii lui Iehova și perceptele organizației din care face parte nu-i permit îndeplinirea acestei obligații.

Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu este prevăzută de legea penală, întrucât manifestarea expresă a refuzului de îndeplinire a serviciului utilitar alternativ nu poate fi asimilată unui mijloc folosit fraudulos în scopul de a se sustrage serviciului militar sau de a înșela autoritatea militară, la care se referă textul art. 348 C. pen.

Prin decizia nr. 203 din 15 iunie 2000, Tribunalul Militar Teritorial a admis apelul Parchetului Militar Iași, a desființat sentința atacată și potrivit art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de sustragere de la serviciul militar, prevăzută de art. 348 C. pen., în infracțiunea de neprezentare la încorporare, prevăzută de art. 354 alin. (2) C. pen. și în baza acestui ultim text de lege l-a condamnat pe inculpatul C.D. la 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 452 din 27 decembrie 2000, a admis recursul declarat de inculpat, a casat în parte decizia atacată și potrivit art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de neprezentare la încorporare, prevăzută de art. 354 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de sustragere de la serviciul militar, prevăzută de art. 348 C. pen. și în baza acestui ultim text de lege l-a condamnat pe inculpat la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

Împotriva deciziilor pronunțate de instanța de apel și de instanța de recurs, procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, hotărârile atacate fiind pronunțate cu încălcarea legii.

Recursul în anulare declarat este fondat.

Potrivit art. 348 alin. (1) C. pen., „fapta persoanei care își provoacă vătămări integrității corporale sau sănătății, simulează o boală sau o infirmitate, folosește înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar” constituie infracțiunea de sustragere de la serviciul militar și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare de la 3 la 10 ani.

În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cetățenii, care din motive religioase refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme, execută serviciul utilitar alternativ, organizat în conformitate cu H.G. nr. 618/1997.

Reglementarea prin art. 4 din Legea nr. 46/1996 a obligativității serviciului utilitar alternativ pentru cei care, din motive religioase (cum sunt și perceptele invocate de adepții cultului religios Martorii lui Iehova) refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme, nu poate suplini o normă de trimitere la textul art. 348 C. pen.

Pe de altă parte, manifestarea expresă și repetată a inculpatului de a refuza îndeplinirea serviciului utilitar alternativ nu poate fi asimilată nici unuia dintre mijloacele la care se referă art. 348 C. pen., ce ar putea fi folosite fraudulos în scopul sustragerii de la efectuarea stagiului militar, principiul analogiei situându-se în afara legii penale.

Potrivit principiului legalității incriminării, pentru a putea fi calificată ca infracțiune, o faptă trebuie să fie expres prevăzută ca atare în legea penală.

În legea penală în vigoare nu este prevăzută ca infracțiune fapta persoanei de a refuza executarea serviciului utilitar alternativ sau de a nu se prezenta la un angajator în vederea îndeplinirii acestei obligații.

În raport de cele reținute, în conformitate cu art. 4141 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul în anulare, a casa în totalitate deciziile atacate și a menține dispozițiile sentinței penale nr. 13 din 1 februarie 2000 a Tribunalului Militar Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 203 din 15 iunie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial și deciziei nr. 452 din 27 decembrie 2000 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul C.D.

Casează hotărârile atacate și menține în totalitate dispozițiile sentinței penale nr. 13 din 1 februarie 2000 a Tribunalului Militar Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.