Fraud conviction upheld with increased sentence and accessory penalties for issuing payment instruments without bank coverage while concealing corporate insolvency

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 8 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei solicitate de inculpați.

A fost condamnat inculpatul D.M., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen.

Prin aceeași sentință, a fost condamnată și inculpata C.(D.)N.N., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaților și s-a fixat, conform art. 862 C. pen., termen de încercare de 6 ani pentru inculpatul D.M. și 7 ani pentru inculpata C.(D.)N.N.

S-au instituit în sarcina inculpaților măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută de lit. a), au fost obligați inculpații să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele fixate de acesta.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

S-au admis acțiunile civile formulate de către părțile civile.

Au fost obligați, în solidar, inculpații D.M. și C.(D.)N.N., în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC D.G. SRL Pitești - prin lichidator SC A.E. SRL Pitești, la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 7.959,70 RON, actualizată cu rata inflației până la data executării plății, către partea civilă SC P. SA București;

- 22.856,79 RON către partea civilă SC Pa. SA Tulcea;

- 22.445,34 RON către partea civilă SC A.P. SA București;

- 17.552,5 RON către partea civilă SC A. SRL București;

- 2.201,91 RON către partea civilă SC M.R. SRL București;

- 276.804,13 RON plus penalități de întârziere, către partea civilă SC R.R. SRL București.

A fost obligată inculpata C.(D.)N.N. la plata despăgubirilor civile, astfel;

- 500.000 RON actualizată cu rata inflației până la data executării plății, precum și dobânda legală, începând cu 8 iunie 2004, către partea civilă SC I. SA București;

- 11.886,67 RON către partea civilă SC O. SA Vâlcea;

- 56.131,18 RON către partea civilă SC A.I.R. SRL Prahova;

- 14.624,08 RON către partea civilă SC C.T. SRL Pitești;

- 9.999,41 RON către SC A.C. SA.

S-au respins cererile de instituire a măsurii sechestrului asigurător solicitate de părțile civile SC P. SA București și SC I. SA București.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.G. SRL Pitești prin lichidator.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din 07 aprilie 2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților C.(D.)N.N. și F.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, în fapt, că în perioada anilor 2003 - 2004, inculpata C.(D.)N.N., în calitate de administrator al SC D.G. SRL Pitești și SC A.C. SRL, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus și menținut în eroare pe reprezentanții mai multor societăți comerciale - părți civile, cu ocazia încheierii unor convenții, folosind pentru plata mărfurilor cumpărate bilete la ordin și file CEC fără a avea acoperire bancară, producând o pagubă totală de 9.424.607.769 ROL.

Aceeași situație de fapt s-a reținut și cu privire la inculpatul D.M. care, în calitate de administrator al SC D.G. SRL, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada anului 2003, în participație cu inculpata C.(D.)N.N., a înșelat mai multe societăți comerciale, producând un prejudiciu de circa 3.498.213.878 ROL.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că, inculpatul D.M. a avut calitatea de asociat și administrator la SC D.G. SRL Pitești, iar inculpata C.(D.)N.N. a fost director executiv în cadrul aceleiași firme.

În această calitate, cei doi inculpați aveau printre atribuții și întocmirea documentelor bancare, inclusiv emiterea de file CEC, bilete la ordin pentru plata mărfurilor și serviciilor cumpărate de la terți, ambii având specimene de semnătură la banca la care societatea avea contul deschis.

În primul trimestru al anului 2003, societatea înregistra o pierdere financiară de 6.859.638.698 ROL, motiv pentru care inculpații au făcut aprovizionări masive de mărfuri pentru societate, iar pentru plata acestora au emis în „avalanșe" file CEC și bilete la ordin, cu scadență de la 7 - 45 zile, astfel că la data introducerii în bancă pentru plată, SC D.G. SRL se afla în incidență bancară.

Mai mult, inculpatul D.M., printr-o cerere adresată instanței la 25 aprilie 2003, a solicitat reorganizarea judiciară a societății, motivat de faptul „imposibilității de a face față plăților", din lipsă de disponibil, iar la data de 12 mai 2003, prin sentința civilă nr. 1364/C din 12 mai 2003 a Tribunalului Argeș, s-a deschis procedura reorganizării judiciare.

Astfel, la 15 iunie 2003, s-a înregistrat prima plângere penală împotriva inculpaților din partea SC P. SA București, care în cursul lunilor aprilie - mai 2003, în derularea unui contract pe care această firmă l-a încheiat cu societatea inculpaților, aceștia au emis 6 file CEC și 3 bilete la ordin ce au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în cont.

Societatea parte civilă a emis 9 facturi în perioada 01 aprilie 2003 - 21 mai 2003, iar pentru plată s-au emis 3 ordine de plată, din datele de 14 mai și 21 mai 2003, precum și 6 file CEC din datele de 01 mai, 05 mai, 08 mai, 16 mai, 19 mai, 24 mai 2003.

Reprezentanții părții civile - martorii G.M., N.P. și G.G., au declarat că filele CEC și biletele la ordin emise de SC D.G. SRL, au constituit mijloace de plată și nu o garanție a plății mărfurilor primite, acestea fiind semnate și ștampilate de inculpați în momentul primirii lor de către martori.

Toate instrumentele de plată cu scadență la 30 de zile, conform înțelegerii cu reprezentanții părții civile, au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului, societatea inculpaților fiind în incidență bancară din 29 aprilie 2003, acest lucru nefiind adus la cunoștința părții civile.

Societatea s-a constituit parte civilă cu suma de 7.959,70 RON nerecuperată.

La datele de 10 aprilie 2003 și 08 mai 2003, inculpații au achiziționat mărfuri de la SC Pa. SA Tulcea, pentru plata cărora inculpații au emis o filă CEC, din 12 mai 2003 și un bilet la ordin (emis la 08 mai 2003 scadent la 09 iunie 2003), ambele fiind refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în cont, societatea aflându-se în incidență bancară.

Inculpatul D.M. a recunoscut că a emis fila CEC ca mijloc de plată pentru marfa livrată de partea civilă și nu a fost achitată deoarece societatea a intrat în reorganizare judiciară.

În perioada aprilie - iunie 2003, inculpații au achiziționat mărfuri de la partea civilă SC A.P. SA București, pentru plata acestora s-a emis o filă CEC în data de 23 mai 2003 și 4 bilete la ordin în datele de 02 mai 2003, 19 mai 2003, 05 iunie 2003, în valoare totală de 224.453.465 ROL, toate fiind refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în cont.

Reprezentantul părții civile - martorul P.K. - asociatul și directorul general al părții civile a declarat că pe durata derulării relației comerciale cu societatea inculpatului D.M., acesta nu i-a relatat că are probleme financiare, iar dacă ar fi știut acest lucru nu ar fi livrat marfă către acesta, constituindu-se parte civilă cu suma de 22.445,3465 RON.

La data de 30 iulie 2003, în baza facturii fiscale nr. AA, SC A. SRL București a livrat SC D.G. SRL cantitatea de 5.000 kg polietilenă în valoare de 17.552,5 RON, pentru plata căreia inculpata C.(D.)N.N. a emis un bilet la ordin scadent la 22 august 2003, acesta fiind refuzat la plată din lipsa disponibilului total în cont.

Reprezentanții părții civile G.G. și G.O. au declarat că cei doi inculpați nu le-au comunicat că se aflau în reorganizare judiciară, iar dacă în momentul încheierii contractului ar fi cunoscut acest lucru, nu ar fi livrat marfă acestei societăți.

Inculpata C.(D.)N.N. a recunoscut că a achiziționat marfă de la partea civilă când societatea sa se afla deja în reorganizare judiciară și că a emis biletul la ordin care a fost refuzat la plată, societatea constituindu-se parte civilă cu suma de 17.552,5 RON.

Inculpații au încheiat o convenție și cu SC M.R. SRL București, în baza căreia această firmă a livrat către SC D.G. SRL, în perioada 09 iunie - 09 iulie 2003, marfă în valoare de 22.019.166 ROL. Pentru plata acesteia inculpații au emis 5 bilete la ordin (09 iunie 2003, 18 iunie 2003, 25 iunie 2003, 02 iulie 2003, 12 iulie 2003) cu scadență la 30 de zile, toate fiind refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil în cont, această societate constituindu-se parte civilă cu suma de 22.019.166 ROL.

În cursul lunii martie 2003, inculpatul D.M. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare polietilenă cu SC R.R. SRL București, societatea SC D.G. SRL, cumpărând, în perioada 20 martie 2003 - 25 aprilie 2003, marfă în valoare de 2.768.041.334 ROL.

Plata urma a se face cu bilete la ordin la un termen de 30 de zile. Livrările au continuat până la data de 25 aprilie 2003, când inculpatul D.M. a solicitat Tribunalului Comercial intrarea în reorganizare judiciară datorită problemelor financiare ale firmei, iar marfa ridicată nu a mai fost achitată.

Reprezentanții SC R.R. SRL au precizat că au fost induși în eroare de inculpat și prin faptul că, în ziua în care a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, a mai ridicat marfă, ascunzând situația financiară a societății, ceea ce reflectă intenția evidentă a acestuia de a realiza foloase materiale injuste pentru firmă, motiv pentru care, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.768.041.334 ROL, plus penalități de întârziere de 3.564.537.264 ROL.

În încercarea de a redresa SC D.G. SRL, inculpata C.(D).N.N. a înființat în cursul lunii iulie 2003, o nouă societate comercială SC Ar.C. SRL Pitești, firmă ce a fost folosită la încheierea unor convenții păgubitoare pentru mai multe societăți comerciale prin inducerea în eroare a reprezentanților acestora.

Astfel, la 15 august 2003, ca administrator al acestei firme inculpata a încheiat un contract cu reprezentanții SC I. SA București (societate de semnalizări și automatizări feroviare) prin care SC Ar.C. SRL, se angaja să vândă părții civile cantitatea de 571,65 tone de bitum, pentru suma de 5 miliarde ROL.

Prin intermediul martorului E.G., angajat al SC I. SA București, inculpata a contactat pe reprezentanții SC I. SA, în persoana martorilor S.D. și C.I., stabilind ca SC Ar.C. SRL, să participe la un circuit de compensare. Din acest motiv, s-a întocmit și contractul de vânzare cumpărare din 15 august 2003, inițiindu-se și procesul de compensare, proces care s-a încheiat la 03 octombrie 2003.

Martorul C.I. - vicepreședintele SC I. SA, a declarat că inculpata a prezentat o factură proformă emisă de SC Ap. SA, în valoare de 5 miliarde ROL, în baza căreia SC I. SA a semnat ordinele de compensare. Deoarece acest lucru reprezenta o plată în avans, s-a solicitat inculpatei și emiterea unei file CEC - drept garanție a plății.

În luna octombrie 2003, compensarea s-a realizat, inculpata primind marfă de la SC Ap. SA și din valorificarea acesteia nu a achitat nici măcar parțial debitul către SC I. SA.

Deși reprezentanții SC I. SA au făcut numeroase intervenții și demersuri pe lângă inculpată pentru acoperirea pagubei, aceasta nu a acoperit prejudiciul, motiv pentru care fila CEC a fost introdusă la plată, fiind refuzată de către bancă.

Inculpata a declarat că fila CEC a fost emisă drept garanție și nu mijloc de plată fiind vorba de fapt de o înțelegere între ea și reprezentanții societății I. București, în vederea finanțării activității SC D.G. SRL, care avea unele probleme financiare, apărare neconfirmată de reprezentanții societății I. și nici de martorul E.G., aceștia susținând că dacă ar fi cunoscut intenția inculpatei nu ar fi fost de acord să încheie acel contract prejudiciabil pentru partea civilă.

Din raportul de expertiză grafică din 20 octombrie 2005, rezultă că fila CEC a fost semnată și ștampilată de către inculpată, aceasta recunoscând de altfel acest lucru.

Urmare a introducerii la plată a acestei file CEC, partea responsabilă civilmente SC Ar.C. SRL, a primit interdicția de a emite file CEC începând cu data de 08 iunie 2004, conform adresei Băncii Naționale a României.

SC I. SA București s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 RON, actualizați cu rata inflației până la data plății efective precum și plata dobânzii legale, începând cu 08 iunie 2004.

Tot în calitate de administrator la SC Ar.C. SRL, inculpata a încheiat o convenție cu SC O. SA Vâlcea, pentru livrare carne de pui în valoare de 118.866.720 ROL, stabilind cu reprezentanții acestei firme ca plata să se facă cu file CEC cu scadență la 14 zile, aspect consemnat și pe factura fiscală din 31 mai 2004.

Pentru plata mărfii, inculpata a emis fila CEC nr. RR, scadența la 17 iunie 2004, fiind însă introdusă la plată la 23 iunie 2004 și refuzată, pe motiv de lipsă totală disponibil, trăgătorul fiind în interdicție bancară.

Conform expertizei grafice, fila CEC a fost completată și semnată de inculpată la toate rubricile, societatea constituindu-se parte civilă cu suma de 118.866.720 ROL.

La data de 19 mai 2004, inculpata a ridicat bunuri în valoare de 99.994.510 ROL, de la SC A.C. SA, conform facturii fiscale nr. BB, stabilind cu reprezentanții societății ca plata să se facă cu filă CEC cu scadență la 14 zile (conform mențiunii făcută pe factură). S-a emis fila CEC nr. PP cu scadență la 02 iunie 2004, care a fost refuzată de bancă pentru lipsa disponibilului în cont, societatea constituimdu-se parte civilă cu suma de 99.994.510 ROL.

În perioada 16 martie 2004 - 15 mai 2004, inculpata a ridicat în mod repetat preparate din carne de pasăre de la SC A.I.R. SRL Prahova, pentru plata cărora a emis file CEC cu scadență la 7 și 14 zile. O perioadă, relațiile comerciale au decurs bine, însă după emiterea facturilor din perioada 16 martie - 07 iunie 2004, inculpata a solicitat înlocuirea filelor CEC emise de inculpată pentru banca trasă R. (martorul S.Ș. - directorul părții civile), cu altele emise tot de inculpată, dar care urmau să fie plătite de banca trasă M. Această operațiune a fost făcută de inculpatul D.M., care la cererea inculpatei (soției sale), s-a deplasat la sediul părții civile, unde a înlocuit filele CEC și Ie-a completat cu datele comunicate de inculpată, motivând reprezentanților părții civile că la prima bancă contul a fost închis.

Cele 3 file CEC în valoare totală de 561.311.823 ROL, au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în cont, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 1.053.226.131 ROL.

SC Ar.C. SRL a avut relații comerciale și cu SC C.T. SRL, în perioada februarie - martie 2004, aceasta din urmă livrând granule tip G, în baza facturilor fiscale, în valoare totală de 294.758.163 ROL, o parte din bani fiind plătită în momentul livrărilor, iar pentru restul sumei, în valoare de 146.240.837 ROL, inculpata a emis fila CEC nr. NN care, în momentul introducerii la plată - 12 octombrie 2004, a fost refuzată, deoarece societatea inculpatei se afla în interdicție bancară din 08 iunie 2004.

Societatea s-a constituit parte civilă cu suma de 146.240.837 ROL, iar reprezentantul acesteia - martorul T.C. a precizat că nu a avut cunoștință că societatea inculpatei se afla în interdicție bancară însă la rugămintea acesteia, care a spus că are greutăți financiare, a introdus fila CEC spre decontare ulterior datei fixate de comun acord.

Inculpații - arată Tribunalul - au avut o poziție sinceră în cursul procesului penal, apărându-se în sensul că nu ar fi indus în eroare pe reprezentanții părților civile și că, în toate situațiile în care au achiziționat mărfuri, filele CEC și biletele la ordin au fost lăsate ca o garanție a plății și nu ca mijloace de plată. Totodată, au susținut că cea mai mare parte a pagubei produse părților civile a fost acoperită.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, o parte dintre aceștia fiind reprezentanții părților civile, rezultă - în susținerea Tribunalului - că în momentul încheierii și/sau derulării contractelor cu societățile administrate de inculpați, nu au avut cunoștință despre situația financiară a acestora, despre lipsa disponibilului în conturile bancare, biletele la ordin și filele CEC fiind emise după ce firma administrată de inculpați a intrat în interdicție bancară (SC D.G. SRL - 29 aprilie 2003, iar SC Ar.C. SRL - 08 iunie 2004).

Instanța de fond a reținut, astfel că, ascunzând situația financiară a societăților, cu ocazia încheierii și derulării contractelor, emițând bilete la ordin (mijloc fraudulos în sensul art. 215 alin. (2) C. pen.), și file CEC, în scopul de a obține un folos material injust pentru societate și pricinuind o pagubă societăților comerciale contractante (părțile civile), inculpații au acționat cu intenție directă de a înșela partenerii de afaceri.

Nu poate exista infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în opinia instanței de fond, întrucât beneficiarul CEC-ului (partea civilă) nu a avut cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei a fost respinsă.

Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul cercetării judecătorești, nu a adus elemente esențiale în cauză - arată Tribunalul - întrucât s-a constatat modul defectuos de realizare și păstrare a documentelor financiar contabile a celor două societăți, concluzionându-se că nu s-au constatat sume sau bunuri sustrase de cei doi inculpați pentru interes personal sau pentru societate, care să denote intenția de înșelăciune.

Deși dovada existenței intenției de înșelăciune este atributul exclusiv al instanței, din chiar conținutul expertizei, rezultă o dovadă în acest sens, astfel: la obiectul 7 din expertiză cu privire la lanțul de compensare inițiat de societatea I. SA București, la 12 august 2003, în care urma să se implice un lanț de 7 firme care urmau să-și stingă reciproc creanțele, lanț încheiat legal în cadrul Autorității Naționale de Compensare la 03 octombrie 2003, se concluzionează că SC Ar.C. SRL a obținut injust un folos material de 5 miliarde ROL. Din contractul existent între societatea I. SA și SC Ar.C. SRL, rezultă că în caz de neridicare a mărfii și de închidere totuși a lanțului de compensare, firma beneficiară SC Ar.C. SRL, se obligă să transmită societății I. SA expresia bănească a lanțului de compensare în valoare de 5 miliarde ROL. Creanța obținută prin lanțul de compensare de către SC Ar.C. SRL, în loc de a fi restituită părții civile, este distribuită astfel: 1,7 miliarde ROL către SC Ar.C. SA (achitându-se o creanță a SC D.G. SRL), 3 miliarde ROL virată în contul SC D.G. SRL, pentru a achiziționa materie primă necesară redresării activității și 300 milioane ROL către SC Au. SA (achitându-se o creanță a SC D.G. SRL).

Este evidentă, a reținut prima instanță, intenția de înșelăciune a inculpatei - administrator al SC Ar.C. SRL, în dauna părții civile societatea I. SA, care prin păgubirea acesteia a realizat un folos material injust pentru societatea administrată tot de ea SC D.G. SRL.

Față de aceste considerente, în sarcina inculpatei C.(D.)N.N., s-a reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2003 - 2004 (conform situației de fapt expuse), în calitate de reprezentant al SC D.G. SRL și SC Ar.C. SRL, a indus și menținut în eroare, pe reprezentanții părților civile, cu ocazia încheierii unor convenții, folosind pentru plata mărfurilor cumpărate bilete la ordin și file CEC, fără a avea acoperire bancară, producând o pagubă totală de 9.424.617.769 ROL.

Aceiași infracțiune, a fost reținută și în sarcina inculpatului D.M. în calitate de asociat și administrator la SC D.G. SRL Pitești, paguba produsă părților civile fiind de 3.498.203.879,74 ROL.

La stabilirea și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta s-a comis, paguba produsă și neacoperită, dar și persoana inculpaților, care au avut o poziție relativ sinceră în cursul procesului penal, inculpatul D.M. nu are antecedente penale, iar inculpata C.(D.)N.N. are antecedente penale, fără însă a atrage starea de recidivă, ambii au studii superioare.

În plus, susține Tribunalul, din expertiza contabilă a rezultat că sumele cu care au fost înșelate părțile civile nu au fost folosite de către inculpați în interes personal ci s-au achitat alte datorii ale societăților comerciale pe care le administra, ceea ce instanța a apreciat, în contextul tuturor criteriilor enunțate anterior, că se poate reține în favoarea ambilor inculpați circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub limita minimă specială legală.

Ca modalitate de executare a pedepsei, s-a apreciat de instanța de fond, că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., poate fi atins prin executarea acesteia în cond. art. 861 și urm. C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut:

Inculpații au susținut că prejudiciul cauzat părților civile a fost acoperit în parte, lucru nedovedit, însă, martorul P.G. - fost administrator judiciar al SC D.G. SRL, precizând că după intrarea în faliment a acestei societăți, au fost inventariate, evaluate și vândute bunurile din patrimoniul acesteia, sumele de bani obținute au fost distribuite creditorilor cu garanții și celor bugetari, părțile civile din prezenta cauză penală nefiindu-le achitate nicio sumă în contul creanțelor.

Martorul B.G. - administrator judiciar al SC Ar.C. SRL - a precizat că nu s-au identificat nici un fel de bunuri aparținând societății și deși s-a întocmit tabelul creditorilor, nu s-au făcut nici un fel de plăți, datorită lipsei disponibilităților. Acest lucru este constatat și prin procesul verbal încheiat la 05 septembrie 2007, de executorul judecătoresc R.I. (considerentele sentinței comerciale 964/2007 a Tribunalului Comercial Argeș).

Este motivul pentru care, a apreciat instanța de fond, cererea de luare a sechestrului asigurător solicitată de părțile civile SC I. SA București și SC P. SA București, au fost respinse ca neîntemeiate, potrivit art. 165 C. proc. pen., măsura trebuind luată asupra unor bunuri ce anterior au fost identificate și evaluate, ceea ce nu este cazul în speță.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., O.U.G. nr. 9/2000 și art. 1084 C. civ., au fost admise acțiunile civile, prin obligarea în solidar a celor doi inculpați, aceștia în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC D.G. SRL Pitești - prin lichidator SC A.E. SRL Pitești, la plata despăgubirilor civile, așa cum au fost enunțate mai sus.

Întrucât SC Ar.C. SRL - administrată de inculpata C.(D.)N.N. a fost radiată în urma închiderii procedurii falimentului, conform sentinței comerciale nr. 964/F din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Comercial Argeș, paguba produsă în numele acestei societăți, s-a dispus a se suporta personal de către inculpată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpații C.(D.)N.N. și D.M., precum și partea civilă SC A. SRL București.

1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:

- Au fost încălcate dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., în sensul că nu li s-a aplicat celor doi inculpați și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, din cele prevăzute de art. 64 alin. (1) C. pen., deși această pedeapsă era obligatorie, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, și anume înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave, încălcându-se, astfel, și dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

- În mod nejustificat au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și au fost aplicate pedepse sub minimul prevăzut de art. 215 alin. (5) C. pen., neținându-se seama de dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei și nici de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituția României, privind principiul proporționalității consacrat și în dreptul național, făcându-se, totodată, o greșită individualizare a pedepsei aplicată fiecărui inculpat, sub aspectul modalității de executare a pedepsei la care s-a orientat instanța, și anume cea prevăzută de art. 861 și urm. C. pen.

În acest sens, se arată de către Parchet că nu poate fi reținută în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece inculpații nu au avut o comportare sinceră, susținând, contrar dovezilor aflate la dosarul cauzei, că filele CEC și biletele la ordin au fost lăsate reprezentanților părților civile, ca o garanție a plății și nu ca mijloc de plată, deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că atât în momentul încheierii cât și pe parcursul derulării contractelor cu societățile administrate de inculpați, reprezentanții părților civile nu au avut cunoștință de situația financiară a societăților administrate de inculpați, instrumentele de plată fiind emise de aceștia după ce aceste societăți intraseră în interdicție bancară.

Pe cale de consecință, nejustificându-se reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., pe considerentele exprimate mai sus, în favoarea acestora, implicit, se solicită înlăturarea acestora cu consecința majorării pedepsei aplicată fiecărui inculpat în limitele prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., scopul pedepsei cât și principiul proporționalității urmând a fi realizate numai dacă pedeapsa majorată se va aplica în condițiile art. 57 C. pen.

2. Inculpata C.(D.)N.N. critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:

- Se impune achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în speță intenția sa pe plan subiectiv de a induce în eroare părțile civile din această cauză, întrucât filele CEC și biletele la ordin erau date drept garanție a efectuării plății, mult peste termenul prevăzut în contractele încheiate, aceste părți civile cunoscând că societățile administrate de ea se află în insolvență.

- În subsidiar, invocă faptul că se impunea, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, privind regimul CEC-urilor, deoarece părțile civile, în momentul semnării filelor CEC de către inculpată, au cunoscut că aceasta nu are disponibil în cont, invocându-se în acest sens, în privința schimbării încadrării juridice și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, în care se susține că emiterea unei file CEC, fără să existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia, constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) și (2) din Legea nr. 59/1934, și nu infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen.

Ca atare, impunându-se o atare schimbare de încadrare juridică, instanța nu trebuia să admită cererile de constituire de părți civile făcute de societățile comerciale, deoarece în cazul infracțiunilor reglementate de Legea nr. 59/1934, recuperarea prejudiciului are loc în urma executării silite a CEC-ului, după învestirea cu formulă executorie.

- O altă apărare pe care o susține inculpata, este aceea a individualizării pedepsei, care trebuie să aibă în vedere cerințele dispozițiilor art. 72 C. pen., criticând, sub acest aspect, și faptul că pronunțarea unor pedepse diferite, de 4 ani închisoare, în privința inculpatei C.(D.)N.N. și a unei pedepse de 3 ani închisoare, în privința celuilalt inculpat, D.M., nu se justifică, departajarea în privința cuantumul acestor pedepse neimpunându-se, deoarece activitatea celor doi foști soți și responsabilitățile acestora în cadrul societăților administrate, au fost întotdeauna împărțite în mod egal.

- În fine, inculpata susține și alte critici, în esență, arătând că a fost încălcată în cauză prezumția de nevinovăție, prin antepronunțare, nu a fost respectat dreptul la apărare, instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele aduse în apărarea sa, neluând în calcul că intervenind reorganizarea judiciară conform Legii nr. 61/1994, plățile nu s-au făcut din această cauză, având în vedere interdicția arătată în lege, mai mult, instanța, în mod greșit, a stabilit pentru a doua oară în această cauză, aceleași obligații sub aspectul laturii civile, deși asupra acestora exista o hotărâre judecătorească rămasă definitivă în procesele comerciale de faliment.

De asemenea, se arată că în mod nelegal instanța nu a însușit concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, că sumele pretinse de părțile civile nu au un suport real, stabilirea prejudiciului de către instanță făcându-se cu totul arbitrar și nejustificat, inculpata neavând intenția de a înșela, întrucât, de pildă prin Banca M.B. s-au făcut plăți de 6,8 miliarde ROL, la care adaugă și faptul că nu s-a avut în vedere la aprecierea intenției de a înșela existența unui credit extern în valoare de 1,2 milioane dolari SUA, contractat de firma SC D.G. SRL, prin cei doi inculpați, credit de care nu au beneficiat, deoarece acordarea s-a amânat.

Totodată, inculpata menționează în acest cadru al exonerării de răspundere penală că noua societate comercială SC Ar.C. SRL, creată tot în scopul de a redresa SC D.G. SRL, a fost victima introducerii în plată a CEC-ului de 500.000 RON, de către SC I. SA București, deși aceasta datora mari sume da bani celor două societăți administrate și conduse de inculpați.

Mai mult, CEC-urile introduse de inculpați, au fost lăsate drept garanție și nu ca mijloc de plată, exemplificând, în acest sens, cazul SC C.T. SRL, SC R.R. SRL, precum și SC I., această ultimă firmă având ea intenția de a înșela, deoarece tocmai această firmă nu-și onora contractul și a inițiat un lanț de compensare pentru a o forța pe inculpată să-i ajute să recupereze o creanță nerecuperată de peste 5 ani de la S.N.C.F.R. Galați.

3. Inculpatul D.M. critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:

- Se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 C. pen., lipsind intenția sub aspectul laturii subiective, cât și elementul material sub aspectul laturii obiective.

În acest sens, arată că, având în vedere contractele și convențiile încheiate între SC D.G. SRL și ceilalți furnizori, nu a existat o inducere sau menținere în eroare cu prilejul încheierii sau executării acestor contracte care să fi fost determinantă pentru părțile civile ce se consideră înșelate, neurmărind, în consecință, producerea unei pagube în dauna părților civile și obținerea unui folos material injust.

Mai mult, inculpatul arată că în 10 ani de activitate SC D.G. SRL, administrată de el, nu a avut plăți restante față de bănci, față de furnizori și nici incidente de plată până la data de 29 aprilie 2003, având contracte, convenții de plată cu o serie de furnizori în termene cuprinse între 15 și 45 de zile, de asemenea, avea de încasat de la clienții săi o sumă totală de peste 3.500.000.000 ROL, sumă care ar fi putut acoperi plățile către furnizori. Totodată, SC D.G. SRL avea constituit la Banca U. un depozit bancar cash, colateral în valoare de 1,9 miliarde ROL, depozit din care banca a refuzat să mai onoreze plăți, punând firma în imposibilitate de a-și folosi propriile resurse bănești, situația firmei sale agravându-se, întrucât SC D.G. SRL încheiase cu SC An. SA București, finanțator extern, un contract prin care societatea urma să primească suma de 120.000 dolari SUA, care, apoi, nu a fost onorat. Toate aceste sume de care putea să beneficieze, dar care, dintr-un motiv sau altul, nu Ie-a primit, demonstrează că societatea sa ar fi acoperit toate plățile către părțile civile din dosar.

- Se impunea, de asemenea, înlăturarea dispozițiilor alin. (2) al art. 215 C. pen., întrucât nu s-a dovedit în cauză folosirea unui mijloc fraudulos emiterea de CEC-uri fiind sancționată distinct în dispozițiile alin. (4) al art. 215 C. pen., împrejurare în raport de care solicită schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.

- Într-o altă apărare se solicită, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu consecința orientării spre o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege și cu executare în condițiile art. 81 C. pen.

În legătură cu această schimbare de încadrare juridică, inculpatul invocă decizia IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că atunci când partea vătămată cunoștea faptul că emitentul filei CEC nu are provizia necesară în cont, emitentul CEC-ului săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și nu infracțiunea de înșelăciune.

Or, faptul că părțile vătămate cunoșteau că nu există disponibil în cont și că instrumentele de plată erau lăsate drept garanție și nu ca mijloc de plată, rezultă din probele administrate, respectiv din declarațiile martorilor audiați în cauză, în special a martorilor audiați în fața Curții de Apel Pitești, menționând în această privință declarația martorei D.S., fost director la SC D.G. SRL, în care arată că instrumentele de plată erau date drept garanție, urmând ca societatea să achite creanța în tranșe, până la acoperirea integrală, astfel de CEC-uri nefiind completate la rubrica „suma de plată" sau cea a datei scadenței.

Așadar, nu există intenția de a înșela partenerii de afaceri și în consecință, schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, se impune.

- În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul critică soluția, în sensul că trebuia să fie respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

4. În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă SC A. SRL, Curtea constată că aceasta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a motivat în scris apelul, urmând ca acesta să fie apreciat pe ansamblul cauzei, numai cu referire la latura civilă, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

Prin decizia penală nr. 18/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.

S-a desființat în parte sentința penală nr. 8 din data de 13 ianuarie 2009, în sensul că în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat, respectiv C.(D.)N.N. și D.M., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a, (dreptul de a fi ales) lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.

Au fost respinse apelurile declarate de inculpații C.(D.)N.N. și D.M. și de partea civilă SC A. SRL. București, ca nefondate.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 3781 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că numai motivele invocate de Parchet sunt întemeiate, dar numai sub aspectul neaplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Cât privește celelalte motive invocate de apelanții-inculpați și de partea civilă, acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor urma:

- Astfel, în legătură cu motivele invocate de ambii apelanți, și anume C.(D.)N.N. și D.M., ce vizează achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că nu subzistă latura subiectivă a infracțiunii, sub aspectul inducerii în eroare a părților civile, cu privire la disponibilul existent în cont în momentul emiterii CEC-urilor de către societățile administrate de inculpați SC D.G. SRL Pitești și ulterior, societatea Ar.C. SRL, în sensul că părțile civile, în momentul încheierii sau derulării contractelor au avut cunoștință despre lipsa acestui disponibil, o atare critică nu poate fi însușită.

Aceasta, deoarece din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că SC D.G. SRL se afla în incidență bancară, începând cu data de 29 aprilie 2003, mai mult, printr-o cerere adresată instanței la data de 25 aprilie 2003, s-a solicitat reorganizarea judiciară a acestei societăți, motivat de împrejurarea imposibilității de a face față plăților, din lipsă de disponibil, iar la data de 12 mai 2003, prin sentința civilă nr. 1364/C, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a deschis procedura reorganizării judiciare a SC D.G. SRL.

Este evident, că ambii inculpați, în numele acestei societăți, au emis file CEC după data de 29 aprilie 2003, când societatea SC D.G. SRL, a intrat în incidență de plată și a urmat, apoi, procedura reorganizării judiciare.

Astfel, partea civilă SC P. SA București a primit 6 file CEC de la SC D.G. SRL, în derularea unui contract pe care această firmă l-a încheiat cu societatea inculpaților, file CEC emise în datele de 1 mai, 5 mai, 8 mai, 16 mai, 19 mai și 24 mai 2003, menționate, deci după data de 29 aprilie 2003, când societatea intrase sub incidență de plată.

De asemenea, inculpații au achiziționat mărfuri de la SC Pa. SA Tulcea, pentru plata cărora au emis o filă CEC din 12 mai 2003 și un bilet la ordin la 8 mai 2003, de asemenea după data de 29 aprilie 2003.

Totodată, inculpații au achiziționat mărfuri de la partea civilă SC A.P. SA București, pentru plata acestora emițând o filă CEC în data de 23 mai 2003 și 4 bilete la ordin la datele de 2 mai 2003, 19 mai 2003, 5 iunie 2003, tot după această dată în care societatea intrase în incidență de plată, și anume 29 aprilie 2003.

În cauză, se mai reține faptul că SC A. SRL București a livrat către SC D.G. SRL marfă pentru plata căreia a fost emis un bilet la ordin, scadent la 22 august 2003.

Se mai reține că inculpații au încheiat o convenție și cu SC M.R. SRL București, în baza căreia această firmă a livrat marfă către SC D.G. SRL pentru plata acesteia inculpații emițând 5 bilete la ordin în datele de 9 iunie 2003, 18 iunie 2003, 25 iunie 2003, 2 iulie 2003 și 12 iunie 2003.

În fine, SC D.G. SRL a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de marfă cu SC R.R. SRL, plata urmând a se face cu bilete la ordin, livrările continuând până la data de 25 aprilie 2003, când s-a solicitat Tribunalului Comercial intrarea în reorganizare judiciară, datorită problemelor financiare ale firmei, marfa ridicată nemaifiind achitată și chiar în ziua în care a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare, reprezentanții acestei societăți au mai ridicat marfă, ascunzând situația financiară.

Față de cele arătate cu privire la emiterea filelor CEC și biletelor la ordin de către inculpați în numele societății SC D.G. SRL Pitești, rezultă că toate aceste file CEC sau bilete de ordin au fost emise după data când societatea se afla în incidență bancară - 29 aprilie 2003, inculpații ascunzând reprezentanților părților civile cu care au încheiat contractele, așa cum rezultă din declarațiile acestora adevărata situație financiară a societății, nespunându-le nici că se află sub incidență bancară, nici că se află în procedura reorganizării judiciare, situații în care reprezentanții părților civile nu ar mai fi încheiat astfel de contracte, filele CEC fiind emise ca mijloc de plată și nu ca și garanție, așa cum susțin inculpații.

De asemenea, tot în această modalitate a inducerii în eroare cu prilejul încheierii și derulării contractelor s-au aflat și reprezentanții celorlalte societăți care au încheiat contracte cu noua societate a inculpaților SC Ar.C. SRL Pitești, și anume SC I. SA București, SC O. SA Vâlcea, SC A.C. SA, SC A.I.R. SRL, SC C.T. SRL.

Astfel, SC Ar.C. SRL Pitești a încheiat un contract cu reprezentanții SC I. SA București, stabilind ca societatea inculpaților să participe la un circuit de compensare, emițându-se o filă CEC ca și garanție și nu mijloc de plată, iar urmare a problemelor financiare pe care inculpații i le-au ascuns, societatea SC Ar.C. SRL Pitești a primit interdicția de a emite file CEC, începând cu data de 8 iunie 2004.

Deși SC Ar.C. SRL a primit interdicția bancară, începând cu data de 8 iunie 2004, totuși în numele acestei societăți s-a încheiat o convenție cu SC O. SA Vâlcea, pentru livrarea de marfă, emițându-se o filă CEC cu scadența la 17 iunie 2004, deși societatea se afla în interdicție bancară, așa cum s-a menționat.

Totodată, în numele societății SC Ar.C. SRL Pitești au fost ridicate bunuri de la SC A.C. SA, plata făcându-se prin fila CEC, cu scadență la 2 iunie 2004, care a fost refuzată de bancă pentru lipsa disponibilului în cont.

De precizat, că marfa a fost ridicată de către SC Ar.C. SRL și de la SC A.I.R. SRL, pentru plata căreia a emis file CEC, relațiile comerciale desfășurându-se normal la început, după care au fost înlocuite filele CEC emise pentru banca trasă R., cu altele, dar care urmau să fie plătite de Banca M., care au fost refuzate la plată, pentru lipsa disponibilului în cont.

După cum se poate observa din cele arătate, punctual, cu privire la părțile vătămate, constituite părți civile în cauză, așa cum rezultă din întreg ansamblu probator analizat de altfel nuanțat și de Tribunal, în considerentele exprimate, este evidentă inducerea în eroare a părților vătămate de către inculpați în numele societății pe care o reprezentau și o administrau, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât dacă ar fi știut că aceste societăți, și anume SC D.G. SRL și SC Ar.C. SRL se aflau sub incidență bancară sau în reorganizare judiciară, părțile vătămate nu ar fi fost de acord cu emiterea de file CEC, în condițiile în care nu exista disponibil în cont.

Ca atare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) și (4) C. pen., cât și ale alin. (1) și (2), alin. (1) fiind temeiul de bază al încadrării faptelor în înșelăciune, iar alin. (2) subzistând, de asemenea în cauză, întrucât au fost emise nu numai file CEC dar și bilete de ordin, acestea fiind corect asimilate de Tribunal unui mijloc fraudulos, vizând realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

În același timp, avându-se în vedere prejudiciul reținut în sarcina inculpaților, și anume de către inculpata C.(D.)N.N., în calitate de administrator al SC D.G. SRL Pitești și SC Ar.C. SRL, în sumă de 9.424.607.769 ROL, precum și de inculpatul D.M., în calitate de administrator al SC D.G. SRL, în cuantum de 3.498.213.878 ROL, Curtea constată că și încadrarea în alin. (5), a infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen., este justă, înșelăciunea având consecințe deosebit de grave, în sensul prevăzut de art. 146 C. pen.

Ca atare, față de cele arătate nu subzistă critica inculpaților sub aspectul achitării acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind întrunite în cauză toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 C. pen., cu toate alin. precizate în text, și anume alin. (1), (2), (3), (4), (5).

Așa fiind, Curtea a înlăturat critica ambilor inculpați, sub aspectul schimbării de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina acestora, nereținând solicitarea inculpatului D.M. de a se înlătura dispozițiile alin. (2) al art. 215 C. pen., precum și solicitarea ambilor inculpați D.M. și C.(D.)N.N. de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea CEC-ului nr. 59/1934.

În acest sens, greșit, în opinia Curții, se susține că în cauză ar fi aplicabilă decizia nr. lX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, vizând recursul în interesul legii, deoarece beneficiarul nu a avut cunoștință în momentul emiterii CEC-ului că nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, numai în această situație, dacă ar fi avut cunoștință se poate vorbi de infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, ceea ce nu este cazul în speța dată.

Nereținându-se o atare schimbare de încadrare juridică, așa cum solicită inculpații, sunt apreciate ca lipsite de temei criticile vizând latura civilă a cauzei, în sensul că nu se impunea la despăgubiri către părțile civile, întrucât o atare despăgubire se poate realiza punând în executare silită CEC-ul după învestirea cu formulă executorie.

De asemenea, tot cu referire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că nu poate fi vorba de o dublă obligare și în procesul penal de față, dar și în cel comercial, urmare a intrării în reorganizare și lichidare a SC D.G. SRL, întrucât un asemenea proces comercial nu poate avea autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, așa cum rezultă din dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. pen.

De precizat, sub acest aspect, că față de probatoriul administrat, în urma intrării în faliment a SC D.G. SRL, părților civile din prezenta cauză nu Ie-a fost achitată vreo sumă în contul creanțelor, de asemenea, și în privința SC Ar.C. SRL nu rezultă că s-au făcut plăți, cu referire la părțile vătămate, constituite părți civile în această cauză, astfel că nu poate fi însușită critica inculpaților că se impunea respingerea acțiunii civile față de părțile civile, având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în această cauză.

Curtea apreciază, astfel, că latura civilă a fost soluționată corect și în consecință, sub acest aspect, apelul părții civile SC A. SRL București, urmează a fi apreciat ca neîntemeiat.

În ceea ce privește faptul că totuși o parte din prejudiciu ar fi fost recuperat în procesele civile și comerciale, în care au fost antrenate societățile administrate de cei doi inculpați, așa cum susțin aceștia, în această situație, cum autoritatea de lucru judecat nu operează și în privința cuantumului pagubei, ci numai cu privire la autor, la faptă și la vinovăție, așa cum s-a arătat mai sus, urmează ca despăgubirile părților vătămate, constituite părți civile în cauză, să se facă în condițiile legii civile, vizând executarea hotărârilor, în raport de prejudiciul efectiv cauzat părților civile.

În legătură cu acest raport de expertiză contabilă judiciară, întocmit în cursul cercetării judecătorești, nu se poate considera că acesta este concludent, sub aspectul infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în sensul că nu s-au constatat sume sau bunuri sustrase de cei doi inculpați, pentru interes personal sau pentru societate, care să denote intenția de înșelăciune, din moment ce față de întreg probatoriul administrat, subzistă această intenție de a înșela, în condițiile art. 215 C. pen., așa cum s-a menționat mai sus.

Cu referire la celelalte critici vizând încălcarea prezumției de nevinovăție, nerespectarea dreptului la apărare și alte aspecte privind inexistența intenției de a înșela, așa cum au fost reliefate mai înainte, toate acestea nu pot fi primite, întrucât procesul penal în cauză s-a desfășurat în mod legal, cu respectarea prezumției de nevinovăție, a dreptului la apărare, instanța de fond stabilind, în mod just, vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - având în vedere multiplele acte repetate de înșelare a părților civile în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Față de cele arătate, cu privire la apelurile declarate de inculpații C.(D.)N.N., D.M. și partea civilă SC A. SRL București, acestea urmează a fi respinse ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În legătură cu apelul Parchetului, criticile adresate sunt privite ca întemeiate, numai în parte.

Astfel, nu se poate reține că în mod nejustificat au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., care au condus la stabilirea unui cuantum al pedepsei sub minimul prevăzut de lege, deoarece în mod corect au fost reținute aceste circumstanțe atenuante, cum ar fi conduita inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și atitudinea acestora după săvârșirea infracțiunii, deoarece din ansamblul probator al cauzei, din caracterizările depuse, rezultă conduita bună a acestora înainte de săvârșirea activității infracționale ce face obiectul prezentei cauze, iar în legătură cu atitudinea acestora după săvârșirea acestor fapte, rezultă că inculpații au conștientizat rezultatul păgubitor față de partenerii de contracte și afaceri comerciale și au depus maximă diligență de a găsi soluții, fie chiar prin înființarea unei alte societăți, care să nu mai fie grevată de interdicții bancare, urmărind a se achita de datoriile societăților comerciale pe care le aveau față de acestea și nu pentru a le folosi în scopuri personale.

Nu se poate reține, de asemenea, în critica Parchetului, că s-a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei - nici chiar prin diferențierea dintre pedepsele aplicate inculpaților, cum susțin aceștia în criticile adresate, întrucât inculpata C.(D.)N.N. are antecedente penale pentru o faptă pentru care a intervenit reabilitarea - deoarece pedepsele de 4 ani închisoare, pentru inculpata C.(D.)N.N., respectiv 3 ani închisoare, pentru inculpatul D.M., sunt pedepse ce corespund criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., și anume gradului de pericol social concret al faptelor, a împrejurărilor în care s-au comis, dar și persoanei inculpaților, prin prisma comportamentului acestora relativ sincer și al diligențelor depuse în recuperarea prejudiciilor cauzate părților civile, pentru care, de altfel, s-au și reținut circumstanțele atenuante precizate.

În același timp, este respectat și acest principiu al proporționalității invocat de Parchet, între gravitatea faptelor și pedeapsa ce s-a aplicat în această cauză, realizându-se și prin orientarea către modalitatea suspendării sub supraveghere, în condițiile art. 861 și urm. C. pen., în mod corespunzător și eficient, scopul procesului penal prevăzut de art. 52 C. pen., pedepsele aplicate fiind, în același timp, pentru fiecare inculpat, nu numai un mijloc de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, dar și o măsură de constrângere, prin însăși măsurile de supraveghere și obligațiile dispuse a fi respectate pe termenele de încercare de 6 ani, pentru D.M. și 7 ani pentru C.(D.)N.N., instituite ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor în baza art. 861 C. pen., modalitate la care în mod just s-a orientat Tribunalul, Curtea apreciind astfel, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 86 alin. (1) C. pen., printre care și cea prevăzută la lit. c), în sensul că pronunțarea unor astfel de condamnări constituie un avertisment pentru inculpați și chiar fără executarea pedepsei, aceștia nu vor mai săvârși alte infracțiuni.

De aceea, critica Parchetului sub aspectul majorării cuantumului pedepselor și a orientării instanței ca astfel de pedepse să se execute în condițiile art. 57 și nu 861 C. pen., nu poate fi primită.

În schimb, însă, Curtea își însușește critica vizând neaplicarea de către prima instanță a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, în privința ambilor inculpați, deoarece în cazul înșelăciunii cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen., pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este obligatorie, așa cum se menționează expres în acest text.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpații N.(fostă C, fostă D.)N.N. și D.M.

Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârile pronunțate în cauză atât pentru nelegalitate, cât și pentru netemeinicie.

S-a susținut astfel că pedeapsa aplicată inculpatului D.M. este nelegală, fiind redusă sub limita de 3 ani și 4 luni închisoare prev. de art. 76 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a arătat că inculpaților nu li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

S-a solicitat totodată înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen, majorarea pedepselor și înlăturarea art. 861 C. pen. pentru ambii inculpați.

Inculpatul D.M. a invocat în scris cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 14, 17 și 18 C. pen.

În dezvoltarea motivelor scrise s-a susținut în esență că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind acțiunea de inducere în eroare, cât și scopul de a obține un folos material injust.

În ce privește încadrarea juridică, s-a solicitat înlăturarea alin. (2) al art. 215 C. pen, întrucât emiterea de cecuri este sancționată distinct în art. 215 alin. (4) C. pen. De asemenea, s-a solicitat și schimbarea încadrării juridice în art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și aplicarea art. 81 C. pen., întrucât părțile vătămate cunoșteau că nu există disponibil în cont și că filele cec erau lăsate drept garanție.

Inculpata N.(fostă C., fostă D.)N.N. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18, 17

și 14 C. pen., criticile sale fiind în esență comune cu cele ale inculpatului D.M., în limita acelorași cazuri de casare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea reține următoarele:

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Curtea constată că deși acesta a fost invocat în motivele scrise de recurs formulate de inculpatul D.M., acesta a fost doar un demers formal, care s-a rezumat la simpla menționare a acestuia, fără a exista o dezvoltare a sa, prin indicarea în concret a probelor sau cererilor esențiale asupra cărora instanța de apel nu s-ar fi pronunțat.

Prin urmare, fiind vorba doar despre o invocare formală a acestui caz de casare, Curtea nu-l va lua în considerare și nu va verifica incidența sa în cauză.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Curtea reține că pentru a fi în prezența acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidența cazului de casare analizat.

Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greșită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existență sau inexistență o afirmă în mod eronat instanța de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă.

Or, examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recurenții critică în realitate lipsa unora dintre elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, solicitând în acest sens o reinterpretare a probatoriului administrat în cauză.

Ținând seama de cele expuse anterior și de specificul recursului (cale de atac devolutivă în drept), Curtea reține că o asemenea solicitare nu poate fi primită în limitele cazului de casare invocat.

În privința elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, acestea urmează a fi verificate din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. pen.

În acest context, Curtea constată că la data de 25 aprilie 2003 SC D.G. SRL, ai cărei administrator, respectiv director executiv erau cei doi inculpați, s-a adresat Tribunalului Argeș cu solicitarea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare, cu motivarea că societatea se află în incapacitate de plată, datorită lipsei lichidităților.

Prin încheierea judecătorului sindic din 12 mai 2003 s-a admis cererea și s-a deschis procedura reorganizării judiciare.

Mai mult, din 29 aprilie 2003 aceeași societate se afla în incidență bancară.

Aceste aspecte nu au fost făcute cunoscute reprezentanților societăților comerciale de la care au achiziționat diverse bunuri, nici la momentul încheierii convențiilor și nici pe parcursul derulării lor, fiind emise mai multe file CEC sau bilete la ordin pentru care nu exista disponibil în contul bancar al societății.

O asemenea conduită omisivă a fost esențială, căci este evident faptul că dacă reprezentanții societăților cu care inculpații au intrat în contact, ar fi cunoscut situația financiară reală a partenerului de afaceri, nu ar fi încheiat convenția și, deci, nu ar fi livrat mărfuri „pe datorie", pentru care riscul de neplată era maxim.

Din această perspectivă, este lipsit de relevanță faptul că anterior societatea nu mai avusese astfel de incidente, fiind totodată fără relevanță titlul cu care biletele la ordin sau filele CEC au fost înmânate partenerilor de afaceri, câtă vreme inculpații au ascuns faptul că aceste instrumente nu aveau acoperire la momentul emiterii lor.

În acest sens, chiar dacă biletele la ordin sau filele CEC ar fi fost lăsate ca garanție, acest lucru nu excludea existența unei acoperiri a acestora, căci în caz contrar ar fi dispărut însăși (presupusa) rațiune a emiterii lor.

În realitate, respectivele instrumente ar fi avut un caracter subsidiar, urmând a fi introduse în plată în măsura în care, la scadența convenită pentru achitarea facturilor, nu s-ar fi realizat plata lor în numerar.

Din această perspectivă, este de asemenea evident că partenerii de afaceri ai inculpaților nu ar fi contractat cu aceștia dacă ar fi știut că biletele la ordin sau filele CEC ce le-au fost înmânate, indiferent cu ce titlu (ca instrument de plată sau ca garanție), nu aveau acoperire bancară la momentul emiterii lor, fiind greu de presupus că aceștia și-ar fi asumat riscul neplății mărfurilor livrate inculpaților.

În mod similar a procedat inculpata N.(fostă C., fostă D.)N.N. și cu SC Ar.C. SRL, firmă pe care aceasta a înființat-o în anul 2003 și pe care aceasta a folosit-o de asemenea la încheierea unor convenții păgubitoare pentru mai multe societăți comerciale, prin inducerea în eroare a reprezentanților acestora.

De aceea, Curtea constată că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, iar criticile lor sunt sub acest aspect nefondate.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată de asemenea că susținerile inculpaților nu sunt întemeiate.

În acest sens, este de observat pe de o parte că inculpații sunt acuzați de emiterea de file CEC și bilete la ordin fără disponibil în conturi bancare. Dacă în cazul filelor CEC, acestea au o incriminare distinctă în alin. (4) al art. 215 C. pen., nu același lucru se poate spune în cazul biletelor la ordin, care fiind asimilate unor mijloace frauduloase, au determinat și reținerea alin. (2) al art. 215 C. pen.

Pe de altă parte, probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat că beneficiarii filelor CEC ar fi cunoscut, la momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii lor în conturile bancare ale societăților emitente, astfel încât nu se pune problema schimbării încadrării juridice în art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, prin raportare la decizia IX/2005 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată ca fiind întemeiate în parte doar criticile cuprinse în recursul Parchetului.

Astfel, deși a dispus condamnarea lor la pedeapsa închisorii, instanța de fond nu a făcut și aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., omițând astfel să aplice inculpaților și pedeapsa accesorie.

Această omisiune a fost însușită și de instanța de apel, în condițiile în care aceasta a aplicat totuși inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În privința individualizării pedepselor principale, Curtea constată că au fost valorificate corespunzător criteriile prev. de art. 72 C. pen., mai puțin circumstanțele atenuante judiciare, reținute în parte în mod nejustificat [a se vedea disp. art. 74 lit. c) C. pen., în condițiile în care nu se poate reține că inculpații ar fi avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal], precum și efectele acestora [a se vedea limita maximă prev. de art. 76 alin. (2) C. pen., de 3 ani și 4 luni închisoare până la care pedeapsa putea fi coborâtă în cazul inculpatului D.M.].

În aceste limite, recursul Parchetului este fondat și va fi admis, cu consecința casării în parte a ambelor hotărâri și rejudecării cauzei conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în sensul înlăturării art. 74 lit. c) pentru ambii inculpați și majorării pedepsei pentru inculpatul D.M.

În privința cuantumului pedepselor, Curtea apreciază că s-a dat eficiență corespunzătoare tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen., inclusiv contribuției concrete a inculpaților la inducerea în eroare a părților vătămate (mai mari în cazul inculpatei N., în sarcina căreia s-a reținut și activitatea infracțională desfășurată prin SC Ar.C. SRL).

De asemenea, corect s-a apreciat că în cauză inculpații pot beneficia de un regim neprivativ de libertate de executare a pedepsei, caracterizat însă printr-o supraveghere a conduitei acestora pe durata unui termen de încercare, care însă urmează a fi majorat în cazul inculpatului D.M. ca urmare a majorării pedepsei principale.

În condițiile aplicării pedepselor accesorii, devin incidente disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pentru ambii inculpați.

În aceste limite și pentru aceste considerente, va fi admis recursul Parchetului și respinse recursurile inculpaților conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 18/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia, precum și sentința penală nr. 8 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului Argeș, secția penală și rejudecând: înlătură aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. pentru ambii inculpați.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului D.M., de la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen.

Majorează termenul de încercare pentru inculpatul D.M. de la 6 ani la 6 ani și 6 luni închisoare.

Face aplic. art. 71, 64 lit. a) Teza a ll-a, b) și c) C. pen. pentru ambii inculpați.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale.

Menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri.

Respinge ca nefondate recursurile inculpaților N.(fostă C., fostă D.)N.N. și D.M.

Obligă recurenții intimații inculpați la plata sumei de câte 1.075 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2011.