Constitutionality of absolute presumption of social danger for forest offenses and limits on judicial application of Penal Code Art. 181

Asupra recursurilor penale de față constată:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2384/289/2007, a fost respinsă cererea inculpaților C.A.O., C.N.I. și Ș.I. privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008, ca inadmisibilă.

Soluția de inadmisibilitate pronunțată de instanța Curții de Apel Târgu Mureș s-a întemeiat pe constatarea că dispozițiile legale invocate în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu au legătură cu fondul cauzei, inculpații fiind trimiși în judecată și condamnați în primă instanță și apel pentru infracțiuni ce nu pun în discuție textul de lege invocat ca fiind neconstituțional.

De asemenea, s-a arătat că, prin Decizia nr. 1001 din 7 iulie 2009, Curtea Constituțională se pronunțase asupra constituționalității dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008, stabilind că respectiva reglementare nu încălca legea fundamentală.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.A.O., C.N.I. și Ș.I., arătându-se că, în mod greșit, s-a considerat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei întrucât textul de lege enunțat împiedică instanța de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 181 C. pen., tocmai ceea ce s-a solicitat în cadrul căii de atac aflate în curs de judecată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș.

S-a mai arătat că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 24 alin. (1) din Constituție, încălcând principiul separației puterilor în stat, prin imixtiunea legislativului în atribuțiile puterii judecătorești, egalitatea cetățenilor în fața legii, prin discriminarea persoanelor care comit infracțiuni silvice în raport cu alte categorii de făptuitori, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare în sens larg.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Din analiza textului de lege enunțat rezultă că sesizarea Curții Constituționale nu poate avea loc decât pentru excepții ce vizează neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoare și numai dacă dispoziția legală invocată are legătură cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține că, în speță, inculpații au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 care stabilesc că faptele prevăzute la art. 106 - 113 din lege prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Neconstituționalitatea a fost invocată în esență în raport de faptul că, în cazul infracțiunilor silvice, a fost înlăturată pentru instanțe posibilitatea aplicării unor sancțiuni cu caracter administrativ, conform dispozițiilor art. 181 C. pen., prin introducerea de către legiuitor a prezumției absolute că faptele prevăzute ca infracțiuni de C. silvic prezintă întotdeauna gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Posibilitatea conferită judecătorului de a aprecia cu privire la pericolul social conform art. 181 C. pen. a fost prevăzută pentru acele situații în care gradul de pericol social concret al unei fapte penale este mai redus față de pericolul social generic al infracțiunii tip incriminate de legiuitor, prevedere care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, ține de domeniul dreptului substanțial.

În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1001 din 7 iulie 2009, stabilind că reglementarea din art. 181 C. pen. nu este de rang constituțional.

Interpretarea Curții este deosebit de importantă întrucât instanța în fața căreia se invocă neconstituționalitatea unei dispoziții legale trebuie să verifice dacă în caz există un conflict constituțional.

Exercitarea acestui control nu se limitează la verificarea îndeplinirii formale a condițiilor primare de admisibilitate, așa cum se susține de către autorii excepției de neconstituționalitate, ci obligă instanța la efectuarea unei analize asupra sesizării pentru a se stabili dacă există o contradicție între norma juridică de care depinde soluționarea cauzei și normele înscrise în Constituție.

Numai atunci când se constată existența unui asemenea conflict, instanța de judecată în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate sesizează Curtea Constituțională în vederea exercitării controlului de constituționalitate.

Revenind la speță, se constată că dispoziția legală criticată nu se include între cele protejate la nivel constituțional, pentru a se putea astfel invoca neconformitatea reglementării cu legea fundamentală.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost corect respinsă de instanța Curții de Apel Târgu Mureș.

Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.O., C.N.I. și Ș.I. și va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.A.O., C.N.I. și Ș.I. împotriva Încheierii din 16 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 2384/289/2007.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 decembrie 2009.