Criminal appeal against non-initiation of proceedings for alleged prison abuse and judicial misconduct dismissed as unfounded

Asupra recursului penal de față,

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 257/PI din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului M.A., ca nefondată și a menținut rezoluția din 12 iunie 2009, Dosar nr. 64/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din 12 iunie 2009 Dosar nr. 64/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător P.F. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de inspector D.C., inspector O.M.M., agenții H.V., D.D. și B.L. pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 250 și art. 267 C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de A.N. - medic la Spitalul municipal Timișoara pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

S-a reținut în esență prin rezoluție că petentul a formulat plângere prin care susține că agenții H.V. și D.D. l-au bruscat cu ocazia percheziției corporale la punctul de lucru "B." în data de 7 octombrie 2008, i-au întocmit abuziv raport de incident și pe baza acestui act i s-a schimbat ulterior regimul de detenție din semideschis în închis, iar judecătorul delegat la penitenciar - P.F. este acuzată că i-a respins solicitarea de anulare a sancțiunii aplicate de Comisia de disciplină și i-a schimbat ulterior regimul de detenție din semideschis în închis.

De asemenea, medicul de penitenciar D.C., este acuzat că deși la data de 9 octombrie 2008 i-a solicitat să-l trimită la I.M.L. Timișoara pentru a se constata că a fost bătut de agentul H.V. la punctul de lucru "B." a refuzat acest lucru și l-a încunoștințat pe directorul adjunct al penitenciarului O.M.M., care a cerut să declare în scris că leziunile pe care le prezintă s-au datorat faptului că a căzut din pat, iar agentul B.L. este reclamat pentru că escortându-l la Spitalul Municipal Timișoara nu a fost receptiv la solicitările sale.

În urma audierii petentului și a martorilor, procurorul a constatat că faptele imputate nu există față de toți intimații, pronunțând soluția de neînceperea urmăririi penale.

Această rezoluție a fost menținută prin rezoluția nr. 745/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva acestei rezoluții, în baza dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul M.A. susținând că procurorul a dat o interpretare greșită probelor de la dosar că nu i-au fost audiați mai mulți martori așa încât solicită audierea acestora pentru a-și dovedi acuzațiile.

Instanța de fond a respins plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 64/P/2009 din 12 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara reținând că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că acesta este o persoană recalcitrantă iar măsurile luate împotriva sa au fost efectuate în exercitarea sarcinilor de serviciu.

Se reține că la data de 7 octombrie 2008 petentul a refuzat să se supună percheziției, a amenințat personalul penitenciarului, ceea ce a condus la sancționarea sa disciplinară.

De asemenea, la data de 10 octombrie 2008 cu ocazia prezentării la Spitalul Municipal Timișoara pentru un consult acesta a fost agresiv față de agenții care îl însoțeau.

Cu privire la judecătorul delegat la Penitenciarul Timișoara a reținut instanța de fond și-a exercitat în mod legal atribuțiile de serviciu cu ocazia pronunțării Încheierii nr. 764 din 10 octombrie 2008.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petiționarul M.A. solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimați.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiționar nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul judecător P.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 245 C. pen., față de inspectorii D.C. și O.M.M., agenții H.V., D.D. și B.L. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 250 și art. 267 C. pen. precum și față de medicul de la Spitalul municipal Timișoara sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că faptele reclamate nu există fiind incidente în cauză disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat vreo încălcare a dispozițiilor legale în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către intimați și nici nu s-au conturat elementele constitutive ale vreunei infracțiuni din cele reclamate de către petiționar.

Dimpotrivă, toate persoanele audiate în cauză au declarat că petiționarul este o fire recalcitrantă iar toate măsurile luate față de acesta s-au încadrat în limitele legii.

De asemenea, faptul că petiționarul nu este mulțumit de soluția adoptată de judecător prin Încheierea nr. 764 din 10 octombrie 2008 prin care s-a respins plângerea formulată de petiționar împotriva Comisiei de disciplină din cadrul penitenciarului Timișoara, nu îl îndrituiește pe acesta să formuleze plângere penală împotriva judecătorului, al având posibilitatea să uzeze de căile de atac, reglementate de dispozițiile legale.

Reținând că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul formulat de petiționar ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.A. împotriva Sentinței penale nr. 257/PI din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009.