Admissibility of judicial complaint against prosecutor's file transfer rather than non-prosecution decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's ruling that rejected the initial complaint as inadmissible and affirming the validity of the original procedural resolution; the appellant was ordered to pay 100 RON in judicial costs. The dispute concerned a procedural objection where a victim challenged a prosecutor’s decision to transfer a case file to a lower-level prosecutor's office, arguing it violated their interests, rather than challenging a final non-prosecution decision. The court held that under Article 278(1) of the Code of Criminal Procedure, a judicial complaint against a prosecutor’s resolution is admissible only against specific final decisions, such as non-prosecution, dismissal, or termination of investigation, whereas the transfer of a file did not constitute a non-prosecution solution, rendering the complaint procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Admissibility of judicial complaint against prosecutor's file transfer rather than non-prosecution decision: The dispute concerned a procedural objection where a victim challenged a prosecutor’s decision to transfer a case file to a lower-level prosecutor's office, arguing it violated their interests, rather than challenging a final non-prosecution decision. The court held that under Article 278(1) of the Code of Criminal Procedure, a judicial complaint against a prosecutor’s resolution is admissible only against specific final decisions, such as non-prosecution, dismissal, or termination of investigation, whereas the transfer of a file did not constitute a non-prosecution solution, rendering the complaint procedurally inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, providing the legal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural rule applied to determine the costs imposed on the appellant following the dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 249/PI din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluției pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 753/II/2/2009, obligându-l pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul său petentul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea rezoluției atacate deoarece consideră petiționarul, că în mod ilegal, prin rezoluție, s-a dispus de către procuror trimiterea unei lucrări la Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin.
Referindu-se la dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. care stabilesc soluțiile pronunțate de procuror împotriva cărora persoana vătămată precum și orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la instanță potrivit art. 277 și 278 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat, că prin rezoluția atacată de către petent, procurorul nu a pronunțat nici una dintre soluțiile respective, astfel încât a apreciat ca inadmisibilă plângerea.
Împotriva sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs petentul A.P.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut, în esență, că prin respingerea plângerii sale i-au fost îngrădite drepturile și lezate interesele.
Examinând hotărârea recurată, respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu criticile invocate cât și din oficiu Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar este nefondat.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. obiectul plângerii adresate instanței îl constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror.
Rezultă așadar, din interpretarea dispozițiilor legale menționate, că plângerea la instanță, după parcurgerea procedurii prealabile a plângerii la primul procuror, procurorul general al parchetului curții de apel ori la procurorul ierarhic superior, nu poate fi introdusă decât împotriva unei soluții de neurmărire penală.
În această cauză însă, se constată, așa cum de altfel rezultă și din cuprinsul plângerii formulate de petiționar, că procurorul nu a adoptat o soluție de neurmărire, astfel încât hotărârea primei instanțe, de respingere a plângerii ca inadmisibilă este legală și temeinică.
Pentru considerentele arătate și având în vedere că în cauză nu există motive care să ducă la casarea hotărârii atacate Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de petiționar, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 249/PI din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2009.