Extradition for fraud conviction: sufficiency of motivation and assessment of risk to life and physical integrity

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 114 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritatea judiciară solicitantă a Republicii Moldova și în baza art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus extrădarea și predarea persoanei solicitate S.S. autorității judiciare a Republicii Moldova, în vederea executării pedepsei stabilite prin Sentința din 8 decembrie 2008 a Judecătoriei Râșcani, sentință modificată și executorie prin Decizia din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată S.S. a fost arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 12 iunie 2010, a fost menținută starea de arest provizoriu în vederea extrădării până la predarea persoanei solicitate, dar nu mai mult de 30 de zile, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.

De asemenea, s-a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 12 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curții de Apel Suceava propunerea de luare a măsurii arestării provizorii de urgență a persoanei extrădabile S.S., dat în urmărire internațională încă de la data de 30 octombrie 2008 de către B.N.C.I. Chișinău.

La sesizarea depusă au fost atașate ordonanța de căutare internațională, cazierul judiciar al persoanei extrădabile, acte de stare civilă, copii ale sentinței Judecătoriei Râșcani pronunțată în Dosarul nr. 1-37/08-1/42. 08-1-72/08 1-95/08 și a Deciziei din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău, pronunțată în Dosarul nr. 512/2009.

Prin hotărârile menționate s-a reținut că S.S. a înșelat mai mulți cetățeni moldoveni cărora le-a cauzat prejudicii importante, de peste 27.000 euro.

Ulterior s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei urmărite, apoi arestarea persoanei extrădabile iar la data de 2 iulie 2010 Ministerul Justiției din Republica Moldova a solicitat extrădarea cetățeanului moldovean în vederea executării hotărârii de condamnare.

S-a mai reținut că în cursul derulării procedurii de extrădare persoana extrădabilă S.S. a formulat cerere de azil în România, cerere soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr. 593 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, iar ulterior a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cerere, de asemenea, respinsă, întrucât motivele invocate și probele administrate nu au fost de natură a crea convingerea instanței că aceasta nu va încerca să se sustragă de la judecarea procedurii de extrădare sau că va tergiversa soluționarea acestei proceduri.

S-a mai reținut, în urma efectuării controlului de regularitate internațională în condițiile art. 39 alin. (4) lit. b) și art. 40 din Legea nr. 302/2004 modificată, că persoana extrădabilă a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (5) și art. 190 alin. (5) C. pen. moldovenesc, și nu s-a făcut dovada prin probele administrate că extrădarea și predarea acesteia sunt susceptibile de a avea consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special asupra vieții sau integrității sale fizice și psihice.

Mai mult, prima instanță a reținut că din inițiativa autorității solicitate instanța română a fost asigurată că este garantată persoanei extrădabile dreptul la utilizarea căii de atac împotriva hotărârilor pronunțate în absența sa.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana extrădabilă a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen., în sensul că hotărârea pronunțată nu este motivată, iar predarea recurentului către autoritățile moldovenești i-ar pune viața în pericol.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării dacă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu se înțelege.

Conform art. 354 C. proc. pen., hotărârea prin care instanța penală soluționează fondul cauzei trebuie să cuprindă o parte introductivă, o expunere și dispozitivul, iar art. 356 C. proc. pen. menționează că expunerea trebuie să cuprindă date cu privire la identitatea părții, descrierea situației de fapt, analiza probelor administrate, arătarea temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.

În termeni generici, o hotărâre nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția atunci când datele de fapt și de drept care o justifică nu se regăsesc în expunerea sentinței atacate cu recurs, iar motivarea în drept presupune arătarea motivelor pentru care soluția pronunțată se regăsește într-un temei juridic.

Or, în speță, instanța de fond a analizat în detaliu situația de fapt, a indicat, în succesiunea lor, etapele urmate pentru a se admite cererea de extrădare, a analizat dispozițiile art. 39 și 40 din Legea nr. 302/2004, referitoare la procedura extrădării pasive și la examenul de regularitate internațională.

Totodată, instanța de fond a examinat toate apărările formulate de persoana extrădabilă și pe baza depozițiilor martorilor S.V. și S.O. propuși de aceasta, s-a concluzionat că extrădarea și predarea lui S.S. nu pot avea consecințe grave asupra vieții, integrității fizice sau psihice a acestuia.

Neexistând vreun motiv obligatoriu sau opțional de refuz al extrădării, justificat prima instanță a apreciat neîntemeiată cererea formulată de S.S. de rejudecare a cauzei sale penale în România, și fiind îndeplinite toate condițiile de extrădare în mod corect a fost admisă cererea formulată de autoritatea judiciară solicitantă a Republicii Moldova și a dispus extrădarea și predarea în vederea executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Râșcani, definitivă prin Decizia din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău.

Al doilea motiv de recurs invocat de persoana extrădabilă, întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. este, de asemenea, nefondat întrucât instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate probele și cererile formulate de persoana extrădabilă, fiindu-i garantate drepturile sale procesuale.

În raport de considerentele arătate, recursul declarat de persoana extrădabilă nu este fondat și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.S. împotriva Sentinței penale nr. 114 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 420 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2010.