Admissibility of extraordinary appeal challenging non-appearance after verified lawful summons
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the defendant, thereby leaving in force the lower court’s decision that dismissed the defendant's appeal against the rejection of his request to refer a constitutional exception to the Constitutional Court; the defendant was also ordered to pay 200 RON in judicial costs. The dispute centered on the defendant's claim that the appeal proceedings were conducted in his absence without legal summons or a valid request for adjournment, arguing this violated procedural rights regarding his presentation and notification. The court held the challenge inadmissible under Article 391 of the Code of Criminal Procedure, determining that the lower court had properly verified the legality of the summons from the case file, rendering the non-appearance voluntary and not falling under the grounds for extraordinary appeal specified in Article 386(lit. a) and (b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 391 C. proc. pen; Admissibility of extraordinary appeal challenging non-appearance after verified lawful summons: Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație conform art. 391 C. proc. pen., fără citarea părților, Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, în cauză nefiind incidente cazurile de contestație în anulare invocate de contestator. În mod corect instanța de recurs a purces la soluționarea cauzei cât timp procedura de citare cu petentul era legal îndeplinită, existând la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare, aspectele invocate de contestator nefiind în măsură să atragă incidența dispozițiilor prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei penale de față,
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 5 iulie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de contestatorul G.S. împotriva Deciziei penale nr. 2534 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea contestației arată contestatorul că s-a procedat la soluționarea cauzei în lipsa lui, nefiind legal citat pentru termenul la care s-a judecat cauza.
De asemenea, arată contestatorul că și în măsura în care ar fi fost citat ar fi fost în imposibilitate de prezentare și de a încunoștința instanța despre această împrejurare.
În susținerea contestației în anulare, contestatorul invocă cazurile de contestație prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.
Înalta Curte reține că contestația în anulare formulată de contestator este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Analizând înscrisurile de la dosar, Înalta Curte reține că prin Decizia penală nr. 2534 din 24 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva Încheierii din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, cu obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin Încheierea din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de G.S. privind excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 78/2000.
Din partea introductivă a Deciziei penale nr. 2534 din data de 24 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că procedura de citare a contestatorului pentru termenul la care s-a soluționat cauza era legal îndeplinită, iar la dosar nu exista nicio cerere de amânare sau imposibilitate de prezentare.
Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație conform art. 391 C. proc. pen., fără citarea părților, Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, în cauză nefiind incidente cazurile de contestație în anulare invocate de contestator. În mod corect instanța de recurs a purces la soluționarea cauzei cât timp procedura de citare cu petentul era legal îndeplinită, existând la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare, aspectele invocate de contestator nefiind în măsură să atragă incidența dispozițiilor prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.S. împotriva Deciziei penale nr. 2534 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.