Withdrawal of criminal revision request for failure to establish statutory grounds for exceptional re-trial

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 111 din 11 august 2010, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de revizuentul O.I.D., împotriva Sentinței penale nr. 139/PI din 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1096/30/2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul revizuent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților Cetățenești către Baroul Timiș a sumei de 200 RON, onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 139/PI din 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1096/30/2010, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 167 din 11 martie 2002 a Tribunalului Timiș, formulată de revizuentul O.I.D., deținut în Penitenciarul Arad, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererile introduse și înregistrate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 22 iulie 2009 și, respectiv, 7 septembrie 2009, condamnatul O.I.D. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 167 din 11 martie 2002 a Tribunalului Timiș.

În motivarea cererii, condamnatul a arătat faptul că instanțele de judecată nu au făcut o corectă apreciere a probelor, pronunțând împotriva sa o sentință de condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie, deși în realitate este vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar pedeapsa aplicată este prea mare în raport de modul de comitere al faptei și practica instanțelor de judecată.

După efectuarea actelor de cercetare prealabilă, prin Adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș din data de 16 februarie 2009, cererea de revizuire, împreună cu referatul organelor de urmărire penală, au fost înaintate Tribunalului Timiș spre soluționare, cauza fiind înregistrată sub nr. 1096/30/2010 la data de 17 februarie 2010, cu propunerea de respingere a cererii de revizuire.

În probațiune, au fost atașate la dosarul cauzei, Dosarele nr. 1438/30/2009, 2666/30/2007, 594/30/2006, 1096/2006, 3914/2005, 3425/P/2004, 9938/2003, 9774/30/2008, 10845/P/2001 ale Tribunalului Timiș, nr. 2856/2002 a Curții de Apel Timișoara, nr. 2168/2002 al Curții Supreme de Justiție și Dosarul de urmărire penală nr. 5806/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin Sentința penala nr. 167/2002 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 10845/2002, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4054 din 27 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul O.I. (zis D.) a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Fiind vorba de o cale extraordinară de atac, situațiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Astfel, revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut la art. 394 lit. a) C. proc. pen. este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar în al doilea rând, este necesar ca faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Pe de altă parte, hotărârile definitive ale instanțelor penale sunt considerate ca fiind expresia aflării adevărului asupra cauzei care a făcut obiectul judecății și nu mai pot fi puse în discuție decât în mod excepțional. Or, având în vedere cererea de revizuire formulată în cauză, se poate observa faptul că motivele invocate nu pot justifica admiterea unei cereri de revizuire. Revizuentul nu a invocat existența unor probe noi, care să conducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, el urmărind practic prin cererea sa să determine o nouă judecată asupra fondului cauzei pe baza aceluiași material probatoriu, lucru care nu este posibil, hotărârea de condamnare definitivă beneficiind de autoritate de lucru judecat.

De altfel, apărările revizuentului au fost verificate atât cu prilejul soluționării în fond a cauzei, cât și cu prilejul exercitării căilor ordinare de atac, toate cele trei instanțe apreciind că probele existente la dosar atestă vinovăția numitului O.I. și, în consecință, dispunând condamnarea acestuia.

Ca atare, prima instanță a apreciat că simpla menținere a poziției sale de către condamnat, în sensul că, în opinia sa, este nevinovat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, nu poate determina admiterea unei cereri de revizuire, această cale extraordinară de atac fiind menită să ofere posibilitatea unei rejudecări a cauzei doar în situații excepționale, când se ivesc elemente noi care nu au fost cunoscute în momentul judecății inițiale, elemente care nu există în prezenta cauză.

În ceea ce privește celelalte cazuri de revizuire, în condițiile în care condamnatul nu a invocat existența vreunei mărturii mincinoase, vreunui înscris falsificat ori săvârșirea vreunei infracțiuni de către organele judiciare sau prezența unor hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, prima instanță a apreciat că motivele invocate de către condamnat nu pot fi circumscrise niciuneia dintre aceste situații, astfel încât prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă și sub acest aspect.

În același sens, prima instanță a reținut că numitul O.I. a formulat mai multe cereri de revizuire, întemeiate pe aceleași motive, cereri de revizuire ce au fost respinse prin Sentința penală nr. 723/PI din 10 noiembrie 2003, Sentința penală nr. 581/PI din 21 iulie 2004, Sentința penală nr. 396/PI din 9 mai 2005, Sentința penală nr. 273/PI din 28 aprilie 2006, toate ale Tribunalului Timiș, neexistând elemente noi care să conducă la schimbarea acestor soluții.

Pentru aceste considerente, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen., prima instanță a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul O.I. ca inadmisibilă, ținând seama și de Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație pronunțată în interesul legii.

Împotriva Sentinței penale nr. 139/PI din 17 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1096/30/2010 a declarat apel, în termen legal, revizuentul O.I.D., fără a prezenta în scris motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că motivele invocate de către condamnat nu se circumscriu niciunuia din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar temeiurile și motivele invocate de către revizuent au mai fost analizate într-o altă sentință (334/PI/2009 a Tribunalului Timiș), motiv pentru care a respins apelul inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul O.I.D., fără a învedera care sunt criticile aduse deciziei recurate.

Pentru termenul de judecată din 5 noiembrie 2010, condamnatul revizuent a transmis o cerere prin care învedera Înaltei Curți faptul că își retrage recursul.

Față de această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 3854 prin raport la art. 3691 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de revizuentul O.I.D. împotriva Deciziei penale 111/A din 11 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor către stat, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul O.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 111A din 11 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.