Judicial receipt of interest-free loans from counsel and conflict of interest in enforcement: criminal liability under Romanian anti-corruption law

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 1 martie 2012, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății din art 256 alin. (1) C. pen. rap. la art 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art 2531 C. pen. în infracțiunile prev. de art 256 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 28 din Legea nr. 176/2010 cu referire la art 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art 2531 C. pen.

În baza art 256 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata U.A. pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 28 din Legea nr. 176/2010 cu referire la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată pentru infracțiunea de depunere de declarații de avere care nu corespund adevărului la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 3 ani începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A atras atenția asupra prev. art 83 C. pen.

A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza II și b) C. proc. pen. în condițiile și pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat pe durata termenului de încercare aplicarea pedepsei accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. de art 2531 C. pen. întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

A dispus restituirea către D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași a 5 (cinci) bancnote din cupiura de 500 RON, folosite la efectuarea flagrantului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:

Primirea sumei de 200 euro, cu titlu declarat de împrumut, în luna noiembrie 2009, de la martorul C.M.S., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În cursul lunii noiembrie 2009, într-un interval de timp situat între jumătatea și sfârșitul lunii, inculpata U.A., într-o dimineață, în jurul orei 08:00, l-a contactat telefonic pe martorul C.M.S., pe numărul de telefon pe care acesta îl utiliza în activitatea profesională, care era disponibil publicului. Acesta nu îi pusese la dispoziție numărul său de telefon.

Inculpata s-a recomandat, martorul înțelegând cine îl contactează și i-a solicitat acestuia suma de 200 euro, cu titlu de împrumut, motivând că trebuie să plătească o rată a unui credit bancar.

Martorul, în aceeași zi, s-a deplasat în biroul inculpatei, din incinta secției civile a Judecătoriei Iași și i-a remis suma de 200 euro. În momentul acordării „împrumutului”, inculpata a menționat, din proprie inițiativă, că va restitui suma de banii în termen de o lună.

Inculpata nu a restituit suma de bani la termenul stabilit, ci numai după declanșarea cercetărilor în prezenta cauză (după aproximativ un an și trei luni din momentul primirii). Banii au fost restituiți prin intermediul martorului A.D.C. - avocat în cadrul Baroului Iași și al apărătorului inculpatei din prezenta cauză - avocat L.B. Având în vedere perioada de timp scursă din momentul primirii banilor și până în momentul restituirii, precum și faptul că aceasta a avut loc numai după ce inculpata a fost reținută in prezenta cauză, rezultă concluzia că restituirea a fost determinată doar de acest aspect, neputându-se reține existența intenției de restituire a banilor atât timp cât de la scadență trecuse un interval atât de mare, în care inculpata primise și utilizase în alte moduri sume mult mai mari de bani (salarii, alte împrumuturi de la alți avocați, etc.).

Inculpata a judecat cauza civilă înregistrată la data de 03 martie 2009 la Judecătoria Iași, sub numărul 4576/245/2009, având ca obiect „divorț fără minori”, avocatul C.M.S. reprezentând interesele reclamantei S.M. Aceasta a cerut desfacerea căsătoriei din culpă comună, însă prin sentința civilă nr. 8179 din 15 iunie 2009, cererea sa a fost admisă, reținându-se culpa exclusivă a pârâtului. Sentința a fost tehnoredactată la data de 30 iulie 2009 (în acest interval fiind redactată de către inculpată și tehnoredactată de către grefierul însărcinat cu tehnoredactarea hotărârilor judecătorești.

Inculpata a judecat și cauza cu numărul 5754/245/2009, înregistrată la data de 16 martie 2009, având ca obiect divorț fără minori. Martorul C.M.S. a acordat asistență juridică reclamantei P.N. Cauza a fost soluționată favorabil clientei avocatului C.M.S., prin admiterea cererii, prin sentința civilă nr. 6168 din 27 aprilie 2009, tehnoredactată la 20 mai 2009.

Astfel, ultimele sentințe pronunțate de inculpată, în cauze în care participase avocatul C.M.S., au fost favorabile clienților acestuia, la fel ca și cele pronunțate ulterior primirii banilor, dar înainte de restituirea acestora.

De asemenea, inculpata, în momentul primirii sumei de bani cerute de la martorul C.M.S. avea pe rol mai multe cauze civile, în care acesta acorda asistență juridică unor persoane, cauze în care efectuase acte în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, în perioada premergătoare solicitării și primirii banilor:

În cauza cu numărul 11993/245/2009, înregistrată la data de 25 mai 2009 având ca obiect o plângere contravențională, avocatul C.M.S. l-a asistat pe reclamantul F.G. Inculpata a pronunțat încheierile din zilele de 22 iunie 2009, 07 septembrie 2009 și 19 octombrie 2009, după care a cerut și a primit suma de bani de la avocatul C.S.M. Ulterior, a continuat să judece cauza, pronunțând o soluție favorabilă clientului martorului, admițând plângerea contravențională prin sentința civilă nr. 1335 din 01 februarie 2010.

În cauza 23933/245/2009, înregistrată la data de 22 septembrie 2009, având ca obiect o cerere formulată, pe calea procedurii ordonanței președințiale, de către reclamanta C.T., asistată de martorul C.S.M., inculpata a pronunțat încheierile din datele de 05 octombrie 2009 („amânare din cauza nelegalei citări”) și 02 noiembrie 2009 (prin care a admis probele solicitate de apărătorul reclamantului - înscrisuri și un martor), după care a cerut și a primit suma de bani de la avocat. Ulterior, a continuat să judece cauza, pronunțând o soluție favorabilă clientului martorului, admițând cererea de chemare în judecată prin sentința civilă 12611 din 07 decembrie 2009.

În cauza cu numărul 12723/245/2008, înregistrată la 27 iunie 2008, având ca obiect partajarea unor bunuri comune, precum și pretenții bănești, reclamantul P.V. fiind asistat de către martorul C.M.S., inculpata a pronunțat în ziua de 19 august 2009 o încheiere de repunere pe rol a cauzei, după suspendare, iar apoi a pronunțat încheierile din zilele de 21 septembrie 2009 și respectiv 16 noiembrie 2009.

După primirea sumei de bani, inculpata a continuat să judece cauza, pronunțând o soluție favorabilă clientului martorului prin sentința civilă nr. 6221 din 19 aprilie 2010, tehnoredactată la 22 iunie 2010.

Inculpata a judecat cauza cu numărul 17169/245/2009, înregistrată la data de 10 iulie 2009, în care avocatul C.S.M. a asistat-o pe pârâta H.P. Inculpata a pronunțat încheierea din data de 07 septembrie 2009, iar ulterior, la data de 09 octombrie 2009 avocatul a depus la dosar o adresă prin care aducea la cunoștința instanței rezilierea contractului de asistență juridică.

Inculpata a judecat cauza cu numărul 21254/245/2009, înregistrată la data de 21 august 2009, având ca obiect divorț, avocatul C.M.S. asistându-l pe reclamantul M.R.M.

Inculpata a pronunțat încheierile de la termenele din zilele de 21 septembrie 2009 și 02 noiembrie 2009.

După primirea sumei de bani, inculpata a continuat să judece cauza, pronunțând o soluție favorabilă clientului martorului prin sentința nr. 13.038 din 14 decembrie 2009, tehnoredactată la 10 februarie 2010.

Dintre cauzele soluționate de inculpată, în care a participat avocatul C.M.S. anterior acordării împrumutului, în anul 2009, una singură a fost soluționată nefavorabil clientului acestuia - cauza cu numărul 9708/245/2008, înregistrat la 20 mai 2008, având ca obiect „partaj bunuri comune”, avocatul asistându-l pe pârâtul M.C., soluționată nefavorabil prin sentința civilă 4666 din 23 martie 2009 (cu multă vreme însă de cererea și primirea sumei de bani).

După primirea sumei de bani, fără a o restitui la termenul stabilit, inculpata a mai soluționat dosarele cu numerele 9594/245/2010, 22276/245/2010, 3514/245/2010 și 18977/245/2010 (înregistrate ulterior primirii sumei de bani), în care acest avocat a acordat asistență juridică.

Între avocatul C.M.S. și inculpata U.A. nu a existat anterior solicitării și primirii sumei de bani nici un fel de relație de apropiere interumană, de absolut nicio natură, nici măcar simple discuții, care să poată să-i ofere acesteia posibilitatea cererii și primirii unui împrumut, care să constituie baza unui astfel de împrumut (fără dobândă, fără întocmirea „ad probationem” a vreunui înscris, fără martori, etc.), în afara actelor de serviciu efectuate de către inculpata în cauze civile în care martorul participase în calitate de avocat. Termenul de restituire, stabilit de însăși inculpata, a fost cu mult depășit, fără ca avocatul să-i solicite restituirea, momentul returnării banilor fiind lăsat la simpla apreciere a „debitorului”.

b) Primirea sumei de 600 euro, cu titlu declarat de împrumut, în intervalul lunilor februarie-martie ale anului 2010 de la martorul C.V., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În intervalul lunilor februarie-martie ale anului 2010 martorul C.V. a primit, pe telefonul pe care îl folosea de foarte multă vreme în activitatea profesională și care era disponibil publicului, un mesaj SMS, care, cu aproximație, avea următorul cuprins: „Sunt judecător U.A. Vă rog să mă ajutați (sau să mă împrumutați) cu suma de 600 (sau 650 euro). Am să vi-i restitui la sfârșitul lunii iunie”.

Martorul nu îi pusese la dispoziție niciodată inculpatei numărul său de telefon.

După primirea acelui SMS, martorul a luat asupra sa suma de bani, intenționând să i-o remită atunci când s-ar fi întâlnit cu inculpata.

După aproximativ 3-4 zile de la primirea mesajului, în timp martorul se afla la sediul secției civile a Judecătoriei Iași, s-a întâlnit, pe holul de la etajul întâi, cu inculpata. Aceasta se deplasa către biroul său. Văzând-o, martorul s-a deplasat după ea, ajungând-o din urmă în momentul în care intra în holul (anticamera) din zona ușii de acces în biroul său. Cei doi nu au intrat în birou, ci am discutat în acea anticameră. Martorul i-a remis suma de 600 euro, inculpata mulțumindu-i și plecând, fără a mai purta alte discuții.

Inculpata nu a restituit suma de bani la termenul stabilit, ci numai după declanșarea cercetărilor în prezenta cauză. Banii au fost restituiți prin intermediul apărătorului inculpatei din prezenta cauză - avocat L.B. Având în vedere perioada de timp scursă din momentul primirii banilor și până în momentul restituirii, precum și faptul că aceasta a avut loc numai după ce inculpata a fost reținută în prezenta cauză, rezultă concluzia că restituirea a fost determinată doar de acest aspect, neputându-se reține existența intenției reale de restituire a banilor atât timp cât de la scadență trecuse un interval atât de mare, în care inculpata utilizase în alte moduri sume de bani.

Anterior solicitării împrumutului, cu foarte puțin timp, inculpata a pronunțat și a motivat, în cauze civile în care acordase asistență juridică martorul C.V., patru sentințe favorabile clienților acestuia.

Astfel, în cauza civilă cu numărul 14262/245/2008, înregistrată la data de 21 iulie 2008, având ca obiect o acțiune în pretenții - plata cheltuielilor efectuate cu ocazia unor lucrări de construcție a unei case, în care avocatul C.V. l-a asistat pe reclamantul R.G., inculpata a admis acțiunea acestuia prin sentința civilă nr. 11154 din 16 noiembrie 2009, tehnoredactată la 13 ianuarie 2010, soluție desființată ulterior de către instanța de control judiciar, acțiunea fiind respinsă ca nefondată.

De asemenea, inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 11644/245/2009, înregistrată în ziua de 21 mai 2009. Reclamantul H.L. a fost asistat inițial de fiica martorului C.V., avocat C.R., iar ulterior de către acesta. Reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâților C.D. și D.C. la plata sumelor de 44.200 euro și 60.400 RON, reprezentând chiar un împrumut nerestituit, precum și la plata dobânzii legale pentru întârzierea executării obligației și a cheltuielilor judiciare.

Inculpata, prin sentința civilă nr. 24 din 04 ianuarie 2010, tehnoredactată apoi la data de 01 martie 2010, a admis în totalitate cererea reclamantului, dispunând obligarea pârâților la plata sumelor de bani cerute, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.587 RON (avocatul C.V. depusese la dosarul cauzei chitanța privind plata onorariului în cuantum de 5.950 RON).

Inculpata a soluționat și cauza civilă cu numărul 27585/245/2009, înregistrată în ziua de 19 octombrie 2009, având ca obiect o acțiune privind stabilirea pensiei de întreținere. Avocatul C.V. a asistat-o pe reclamanta C.M., cauza fiind soluționată favorabil prin sentința civilă din data de 18 ianuarie 2010.

Inculpata a soluționat și cauza civilă cu numărul 34298/245/2009, înregistrată în ziua de 11 decembrie 2009, având ca obiect o acțiune de divorț. Avocatul C.V. l-a asistat pe reclamantul C.M.C., cauza fiind soluționată favorabil prin sentința civilă din data de 25 ianuarie 2010.

Între avocatul C.V. și inculpata U.A. nu a existat anterior solicitării și primirii sumei de bani nici un fel de relație de apropiere interumană, de absolut nicio natură, nici măcar simple discuții, care să poată să-i ofere acesteia posibilitatea cererii și primirii unui împrumut, care să constituie baza unui astfel de împrumut (fără dobândă, fără întocmirea ad probationem a vreunui înscris, fără martori, etc.) în afara actelor de serviciu efectuate de către inculpată în cauze civile în care martorul participase în calitate de avocat.

Împrumutul a fost acordat numai în urma unei simple solicitări adresate printr-un mesaj SMS, venită de la o persoană cu care martorul nu mai discutase anterior decât în sala de judecată, acesta însă luând banii asupra sa pentru a-i remite, la locul de muncă al inculpatei. Astfel, se observa faptul că împrumutul a fost primit în condiții extrem de avantajoase pentru inculpată - printr-un simplu mesaj text, cu deplasarea „împrumutătorului” la locul unde se afla „împrumutatul”, fără posibilitatea dovedirii actului juridic de către avocat, în condiții de clandestinitate, cu titlu gratuit, fără perceperea vreunei dobânzi, cu scadență flexibilă, lăsată la aprecierea totală a debitorului, toate acestea în condițiile lipsei oricăror relații personale între părți, dar după efectuarea unor acte de serviciu de către inculpată, în cauze în care avocatul acordase asistență juridică.

Anterior pronunțării sentinței nr. 11154 din 16 noiembrie 2009, motivată ulterior acestei date, tehnoredactată apoi la data de 13 ianuarie 2010 și semnată de către inculpată după tehnoredactare, inculpata a mai soluționat și alte cauze în care participase avocatul C.V. (158/245/2008 - sentința civilă 6743 din 28 mai 2008, 5735/245/2009 - sentința civilă nr. 10272 din 26 octombrie 2009, 16240/245/2008 - sentința civilă nr. 6202 din 28 aprilie 2009).

c) Primirea sumei de 150 euro, cu titlu de împrumut, în primăvara anului 2010, de la martorul S.D., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În primăvara anului 2010, în luna martie, martorul S.D. fost sunată pe telefonul mobil, pe care îl folosea în activitatea profesională, de aproximativ 15 ani, număr care este disponibil pe internet și pe tabloul avocaților, în timp ce se afla la serviciu, aproximativ în intervalul 08:30 - 10:00, de către inculpata U.A. Martorul nu mai vorbise anterior la telefon cu aceasta, nu îi dăduse numărul său de telefon (acesta este, de asemenea, înscris pe împuternicirile avocațiale pe care le emite).

Aceasta s-a recomandat, spunând ca este „doamna judecător U.A.”, i-a spus că are niște probleme financiare, că trebuie să restituie o rată a unui credit bancar. I-a solicitat să-i dea suma de 150 euro, cu titlu de împrumut, până va primi salariul - după aproximativ trei săptămâni - o lună - menționând și data calendaristică la care urma să restituie banii.

În cuprinsul discuției, s-a stabilit că martorul S.D. să aducă banii a doua zi dimineața, la ora 08:00, stabilindu-se totodată și locul întâlnirii: în fața sediului Baroului Iași (situat în imediata vecinătate a sediului Judecătoriei Iași).

Inculpata și martorul s-au întâlnit a doua zi, în fața sediului Baroului și inculpata a primit suma de 150 euro, învelit într-o hârtie. Aceasta i-a mulțumit martorului și i-a spus din nou că îi va restitui la data stabilită, fără a mai discuta altceva cu acea ocazie.

La termenul fixat, din proprie inițiativă, inculpata a contactat-o pe S.D., în vederea restituirii sumei de bani împrumutate.

Nu s-a putut stabili cu exactitate în ce mod au fost restituiți banii, fiind posibile două variante: fie s-au întâlnit în același loc, în fața sediului Baroului, fie inculpata a lăsat banii la Secretariatul Baroului, cu un bilețel, cu mențiunea „pentru doamna S.”.

Ulterior, martorul S.D. a mai fost contactat de către inculpată până în momentul în care i-a cerut din nou o sumă de bani cu împrumut, astfel cum se va arăta mai jos.

Inculpata a judecat cauza cu numărul 12808/245/2009, înregistrată la data de 01 iunie 2009, având ca obiect evacuarea dintr-un imobil a pârâtului O.I. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă de reclamanta C.M., care a decedat în cursul judecății, fiind introdus apoi în cauză moștenitorul acesteia, reclamantul C.V., care a fost asistat de către avocatul S.D. Cauza a fost soluționată favorabil prin sentința civilă nr. 196 din 11 ianuarie 2010 (a fost admisă cererea și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobil), tehnoredactată la data de 16 martie 2010 și semnată de către inculpată ulterior tehnoredactării (în perioada dintre pronunțare și tehnoredactare, sentința a fost redactată olograf de către inculpata, astfel cum proceda în toate cazurile).

Inculpata a judecat cauza cu numărul 35059/245/2009, înregistrată la data de 21 decembrie 2009, având ca obiect „somație de plată”. Cererea a fost introdusă de creditorul SC A. SA București, împotriva debitorului SC Z.&S. SRL Iași. Avocatul S.D. a reprezentat interesele debitorului, iar cauza a fost soluționată prin sentința civilă irevocabilă nr. 1224 din 08 martie 2010, (tehnoredactată pe 09 aprilie 2010) prin respingerea cererii creditoarei (în această cauză, creanța certă, lichidă și exigibilă a creditorului izvora din trei facturi acceptate prin semnare de către reprezentantul debitorului, care a și recunoscut creanța, în cuprinsul întâmpinării depuse, solicitând însă eșalonarea datoriei, fără a contesta semnătura din cuprinsul facturilor. La ultimul termen de judecată avocatul S.D. a depus întâmpinarea pentru debitor și a solicitat respingerea cererii. Inculpata nu a dispus comunicarea întâmpinării și nici nu a acordat termen pentru a i se asigura creditorului posibilitatea de a lua cunoștință de întâmpinare, acordând cuvântul în cadrul dezbaterilor și pronunțând hotărârea irevocabilă, în motivarea căreia a menționat că dreptul de creanță izvorăște dintr-un înscris neînsușit de părți prin semnătură. Într-o altă situație, de acest gen, în Dosarul nr. 33052/245/2010, în care reclamantul era asistat de către avocatul C.R.S., de la care ceruse și primise de două ori sume de bani cu împrumut, a dispus comunicarea prin poștă către reclamantul care lipsea, a unui exemplar al întâmpinării depuse de pârât.)

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 15885/245/2009, înregistrată la data de 26 iunie 2009, având ca obiect cererea de partajare a bunurilor comune ale foștilor soți, după divorț. Avocatul S.D. l-a asistat pe reclamantul A.V. Cauza a fost soluționată favorabil acestuia prin sentința nr. 860 din 25 ianuarie 2010, tehnoredactată pe 16 martie 2010. (În această cauză a fost depusă la dosar sentința prin care se pronunțase anterior divorțul părților, în practicaua căreia se menționa că pârâta făcuse dovada reședinței în străinătate. Pârâta V.C. a fost citată la domiciliul indicat de reclamant, același cu al său, însă în evidențele oficiale figura cu un alt domiciliu încă din anul 2008. Apoi pârâta a fost citată prin publicitate, prin afișare la ușa instanței. Reclamantul a solicitat partajarea unui imobil - casă de locuit, pe care a evaluat-o la suma de 10.000 RON, timbrând cererea la această valoare. Totodată, pârâtul a pretins că are o cotă de contribuție de 90% la dobândirea bunului, pârâta având doar 10%. La dosarul cauzei a fost depus un contract de vânzare-cumpărare, prin care soții cumpăraseră de la stat locuința. Au fost audiați doi martori care au afirmat că imobilul cumpărat a fost dărâmat și reconstruit. Din actele obținute cu ocazia cercetărilor din prezenta cauză rezultă că se încercase anterior intabularea dreptului de proprietate, în anul 2004, însă cererea a fost respinsă tocmai pentru că imobilul avea o suprafață mai mare decât cea menționată în contractul de vânzare-cumpărare - 126.21 m.p. construiți față de 51.44 menționați în contract. Nu a fost efectuată expertiza privind valoarea și modul de partajare, cererea fiind admisă, bunul fiind atribuit reclamantului, direct prin sentință asupra fondului, cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 1.000 RON către pârâtă. În hotărârea pronunțată nu s-a menționat termenul în care trebuia să fie plătită sulta pârâtei).

Inculpata a judecat cauza cu numărul 32326/245/2009, înregistrată la data de 25 noiembrie 2009, având ca obiect constatarea unui drept de creanță și a unui drept de retenție. Avocatul S.D. l-a asistat pe pârâtul C.V., iar cauza a fost soluționată favorabil acestuia (s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului) prin încheierea civilă din data de 11 ianuarie 2010.

Inculpata a judecat cauza cu numărul 8434/245/2009, înregistrată la data de 15 aprilie 2009, având ca obiect „divorț”. Martorul S.D. a asistat-o pe reclamanta C.D. Dosarul a fost soluționat favorabil acesteia, cererea fiind admisă prin sentința civilă nr. 21 din 04 ianuarie 2010, tehnoredactată la data de 29 ianuarie 2010.

d) Primirea sumei de 300 euro, cu titlu de împrumut, în luna decembrie 2010, de la martorul S.D., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În ziua de 15 decembrie 2010, la ora 07:55, inculpata U.A. contactat-o pe S.D., purtând o convorbire de 42 secunde. În cadrul acestei convorbiri, inculpata i-a cerut suma de 300 euro, cu titlu de împrumut, banii fiindu-i apoi remiși de către avocat.

Ulterior, în zilele de 21 decembrie 2010 și 14 ianuarie 2011, S.D. a fost sunată de către inculpata U.A., acestea discutând despre modul de restituire a banilor împrumutați, martorul spunându-i inculpatei că nu are nevoie de acei bani decât în luna februarie 2011. Banii i-au fost restituiți martorului S.D. prin intermediul avocatului L.B., cu un bilețel, pe care era scris numele acesteia, la scurt timp după ce inculpata a fost reținută în prezenta cauză.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 3446/245/2009, înregistrată la data de 17 februarie 2009, având ca obiect partajarea unor bunuri comune. Pârâtul reclamant O.A. a fost asistat de către avocatul S.D., cauza fiind soluționată favorabil acestuia (s-a stabilit o cotă de contribuție de 60% pentru pârât, astfel cum se ceruse, imobilul fiindu-i atribuit acestuia) prin sentința civilă nr. 10839 din 09 noiembrie 2009, redactată ulterior de către inculpată, tehnoredactată pe 20 decembrie 2009, de către grefier, și semnată apoi de către judecător.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 5158/245/2010, înregistrată la data de 22 februarie 2010, având ca obiect „încredințare minor, stabilire pensie întreținere”. Avocatul S.D. a acordat asistență pârâtei P.I. Prin încheierea din 08 noiembrie 2010, inculpata a dispus suspendarea judecății cauzei, având în vedere lipsa ambelor părți, în condițiile în care niciuna nu solicitase judecarea în lipsă. În ziua respectivă, la prima strigare a cauzei, s-a prezentat martorul S., pentru pârâtă, însă întrucât partea adversă lipsea, cauza a fost lăsată la a doua strigare, iar apoi, la a doua strigare a cauzei, nu s-a prezentat nimeni, dispunându-se astfel suspendarea cauzei, soluție care profita pârâtei asistate de avocatul S.D.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 28328/245/2009, înregistrată la data de 26 octombrie 2009, având ca obiect „divorț cu minori”. Avocatul S.D. a asistat-o pe pârâta A.I., iar cauza a fost soluționată favorabil acesteia, fiind admisă și cererea reconvențională privind încredințarea minorilor către pârâtă, prin sentința civilă 13173 din 04 octombrie 2010, tehnoredactată la data de 09 noiembrie 2010.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 6015/245/2009, înregistrată la data de 18 martie 2009, având ca obiect „partaj bunuri comune”. Avocatul S.D. l-a asistat pe reclamantul B.V., iar cauza a fost soluționată favorabil acestuia, prin consfințirea tranzacției părților, prin sentința civilă nr. 12789 din 27 septembrie 2010, tehnoredactată la data de 21 octombrie 2010.

De asemenea, inculpata a mai judecat și cauzele cu numerele 32696/245/2009 și 622/245/2010, pronunțând sentințele civile 7891 din 17 mai 2010, tehnoredactată la data de 02 iulie 2010 și respectiv 8357 din 25 mai 2010, tehnoredactată în ziua de 07 iulie 2010, ambele favorabile părților asistate de către avocatul S.D.

Din toate dosarele identificate pe parcursul urmăririi penale, judecate de către inculpata, în care a participat avocatul S.D., rezultă că, în anii 2009 și 2010, inculpata nu a pronunțat nicio sentința nefavorabilă părților asistate de către acest avocat.

e) Primirea sumei de 300 euro, cu titlu de împrumut, în ziua de 13 ianuarie 2011, de la martorul N.S., avocat în cadrul Baroului Iași, prin intermediul martorului N.C., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În ziua de 12 ianuarie 2011, la ora 08:20:54, N.S. a fost sunată de către inculpată, pe numărul de telefon utilizat în activitatea profesională, număr pe care nu i-l pusese niciodată la dispoziție inculpatei (cu care, de altfel, nu mai discutase niciodată în afara cadrului solemn al ședinței de judecată). Aceasta s-a recomandat ca fiind U.A., fără a face referire la calitatea sa de judecător. Inițial, martorul nici nu a înțeles cine anume sunase, gândindu-se pe moment că ar putea fi un client al său mai vechi, pe care nu și-l amintea. A realizat, în scurt timp, pe parcursul convorbirii, că era vorba despre judecătorul U.A., de la Judecătoria Iași.

Inculpata i-a solicitat martorului să-i dea o sumă de bani cu împrumut, fără a preciza cuantumul acesteia, solicitându-i să-i dea „atât căt poate” și afirmând că îi va restitui banii la un termen pe care îl va stabili martorul. Martorul a afirmat că trebuie să se consulte cu soțul său, avocatul N.C.

Inculpata a sunat-o din nou pe N.S., în ziua de 13 ianuarie 2011, la ora 15:40, întrebând-o care este răspunsul său. Aceasta i-a comunicat că poate să o ajute cu suma de 300 euro, pe care îi avea pregătiți pentru plata unei datorii, însă trebuie să-i restituie după două sau trei săptămâni.

S-a stabilit că martorului N.C. să se deplaseze la sediul instanței cu suma de 300 euro, acesta mergând în acea zi, în acel loc, întâlnindu-se cu inculpata și înmânându-i suma de bani în fața intrării în sediul secției civile a Judecătoriei Iași.

Ulterior, după ce inculpata a fost reținută în prezenta cauză, suma de bani a fost restituită martorului prin intermediul apărătorului inculpatei - avocat L.B.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 15784/245/2010, având ca obiect „pretenții - despăgubiri civile rezultând dintr-un accident de circulație”. Avocatul N.S. a acordat asistență juridică pârâtei B. (fostă M.) C., iar cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, prin sentința civilă nr. 18017 din 13 decembrie 2010. În cursul judecății, inculpata a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâtă, scutind-o de plata taxei de timbru datorată pentru cererea de chemare în garanție a asigurătorului.

Sentința a fost motivată în concept de către inculpată, iar apoi a fost tehnoredactată în ziua de 14 februarie 2011, fiind semnată de către președintele instanței, în locul inculpatei.

De asemenea, anterior solicitării și primirii sumei de 300 euro, inculpata mai efectuase acte în virtutea funcției sale în alte trei cauze civile, în care avocatul N.S. acorda asistență juridică unor părți, cauze care au fost ulterior repartizate unor alți judecători.

Astfel, în dosarul cu numărul 12849/245/2009, primit pe 25 octombrie 2010, având ca obiect „divorț cu minori”, în care avocatul N.S. o asista pe reclamanta A.R., inculpata a pronunțat încheierea din data de 29 noiembrie 2010, apoi a primit împrumutul bănesc, iar ulterior, după câteva zile, în ziua de 17 ianuarie 2011, a mai pronunțat o încheiere.

În dosarul cu numărul 4372/245/2010, înregistrat la data de 15 februarie 2010, având ca obiect „acțiune în pretenții, asociație de proprietari”, în care avocatul N.S. o asista pe reclamanta „Asociația de proprietari bloc C., strada V.L.”, a pronunțat ultima încheiere la data de 29 noiembrie 2010, termenul ulterior fiind stabilit pentru 31 ianuarie 2011.

De asemenea, la completul inculpatei a fost repartizat și dosarul cu numărul 5397/245/2010, înregistrat la data de 23 februarie 2010, având ca obiect „partaj succesoral”, în care avocatul N.S. l-a asistat pe pârâtul A.A., ultima încheiere pronunțată de inculpată fiind cea din ziua de 06 decembrie 2010, termenul ulterior fiind stabilit pentru ziua de 07 februarie 2011.

f) Primirea sumei de 1.500 RON, cu titlu de împrumut, în intervalul „sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie 2010”, de la martorul C.R.S., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

Inculpata are o relație de amiciție cu mama avocatului C.R.S., judecător în cadrul secției civile a Tribunalului Iași, fără însă a avea vreo altă relație decât cea strict profesională cu martorul.

În primăvara anului 2010, la sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie, inculpata l-a contactat pe martorul C.R.S. Nu s-a putut stabili cu exactitate în ce mod a fost abordat martorul, fiind posibile două variante - o întâlnire absolut întâmplătoare în sediul secției civile a Judecătoriei Iași sau un apel telefonic inițiat de către inculpată.

Inculpata U.A. i-a solicitat suma de 1.500 RON cu împrumut martorului, iar acesta, după câteva zile, s-a deplasat la biroul acesteia, din sediul secției civile a Judecătoriei, înmânându-i banii.

Ulterior, termenul scadenței a fost depășit cu aproximativ două săptămâni, însă inculpata l-a contactat pe martor și i-a restituit banii.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 30695/245/2009, înregistrată la data de 12 noiembrie 2009, având ca obiect „obligație de a face”. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Iași după ce anterior se dispusese declinarea competenței de soluționare a acesteia de către un complet al Tribunalului Iași. Până în ziua de 15 martie 2010, reclamantul S.S. a fost asistat de către avocatul C.V., însă, în ziua de 15 martie 2010, pentru reclamant s-a prezentat în ședința de judecată avocatul C.R.S., care a depus la dosar împuternicire avocațială. În încheierea din ziua de 15 martie 2010, a fost consemnată prezența avocatului și depunerea împuternicirii. Astfel, la scurt timp după „apariția” în cauză a avocatului C.R.S., inculpata l-a contactat, deși nu aveau nici un fel de relații de ordin personal, solicitându-i și primind de la acesta bani cu împrumut.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 21323/245/2009, înregistrată la data de 24 august 2009, având ca obiect „partaj bunuri comune”. Pârâtul B.R.Du., a fost asistat de către avocatul B.L.G., care a fost substituit de avocatul C.R.S., care s-a prezentat la termenul din ziua de 11 ianuarie 2010, la care, prin încheierea pronunțată, inculpata a admis administrarea probelor necesare soluționării cauzei.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 4346/245/2010, înregistrată la data de 15 februarie 2010, având ca obiect „plângere încheiere carte funciară”, formulată împotriva înscrierii în cartea funciară a unei măsuri asigurătorii luate printr-o ordonanță a D.I.I.C.O.T. - ST Iași. Petentul N.C. l-a împuternicit pe avocatul B.L.G. să-l reprezinte, însă acesta din urmă a fost substituit de avocatul C.R.S., care s-a prezentat la termenul din ziua de 22 martie 2010, la care, prin încheiere, s-a dispus amânarea judecării cauzei, pentru ca avocatul petentului să depună delegația de substituire, dovada achitării taxei de timbru și să studieze documentația emisă de O.C.P.I. Iași.

g) Primirea sumei de 600 dolari SUA, cu titlu de împrumut, în intervalul „sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august 2010”, de la martorul C.R.S., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În acest interval, inculpata l-a contactat din nou pe martorul C.R.S., cerându-i suma de 500 euro cu titlu de împrumut.

Martorul, neavând posibilitatea să-i dea această sumă, l-a întrebat pe martorul B.G.L., avocat cu care avea o relație de colaborare profesională, dacă ar putea să o ajute pe inculpata cu suma de 500 euro. Martorul B.L. i-a dat suma de 600 dolari SUA, precizându-i expres că dorește să-i fie restituiți în termen de o lună. Martorul C.R.S. a luat cei 600 dolari SUA de la avocatul B.L. și s-a deplasat la Sediul secției civile a Judecătoriei Iași, întâlnindu-se cu inculpata în anticamera biroului acesteia. Martorul i-a înmânat suma de bani, precizându-i expres că a fost luată de la avocatul B.L.G. și că acesta dorește să-i fie restituiți în termen de o lună.

Termenul de o lună s-a împlinit, însă inculpata nu a restituit suma de bani.

După depășirea cu zece zile a termenului scadenței, martorul B.G.L., văzând că nu își primise banii, l-a abordat pe C.R.S., întrebându-l de ce nu i-au fost restituiți banii. Acesta din urmă a luat legătura cu inculpata, aducându-i la cunoștință ca avocatul B.L. dorește să-i fie restituită suma împrumutată. Inculpata i-a adus la cunoștință martorului C.R.S. că nu poate să restituie suma, cerându-i să mai aștepte aproximativ două - trei săptămâni. În zilele de 23 și 27 septembrie 2010, martorul C.R.S. a purtat câte o convorbire telefonică cu inculpata, în legătură cu restituirea banilor. Martorul i-a adus la cunoștință avocatului B.L. faptul că inculpata îl roagă „să o mai păsuiască”, iar acesta, neavând vreo altă opțiune, a acceptat.

Abia în ziua de 06 octombrie 2010, inculpata l-a contactat pe martorul C.R.S., chemându-l la biroul său și restituindu-i banii împrumutați.

Astfel cum s-a arătat mai sus, inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 30695/245/2009, înregistrată la data de 12 noiembrie 2009, având ca obiect „obligație de a face”. Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Iași după ce anterior s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acesteia de către un complet al Tribunalului Iași. Până în ziua de 15 martie 2010, reclamantul S.S. a fost asistat de către avocatul C.V., însă, în ziua de 15 martie 2010, pentru reclamant s-a prezentat în ședința de judecată avocatul C.R.S., care a depus la dosar împuternicire avocațială. În încheierea din ziua de 15 martie 2010, a fost consemnată prezența avocatului și depunerea împuternicirii.

După primirea primului împrumut de la martorul C.R.S., inculpata a pronunțat încheieri în cauza respectivă, la termenele la care partea a fost asistată ori reprezentată de acest avocat.

Astfel, în ziua de 26 aprilie 2010, s-a depus întâmpinare, aceasta fiind comunicată reclamantului, prin avocat, în ziua de 17 mai 2010, s-au discutat excepțiile lipsei calității procesuale active și a celei pasive, unite apoi cu fondul în ziua de 25 mai 2010, ulterior, în ziua de 28 iunie 2010, în prezența avocatului C.R.S., au fost discutate și admise probele necesare soluționării cauzei.

În mod similar, în cauza cu numărul 21323/245/2009, înregistrată la data de 24 august 2009, având ca obiect „partaj bunuri comune”, în care avocatul C.R.S. a acordat asistență pârâtului B.R., după primirea primului împrumut de la acest avocat, inculpata a pronunțat încheierile din zilele de 12 aprilie 2010, 17 mai 2010, 28 iunie 2010 și 05 iulie 2010, la fiecare dintre aceste termene fiind prezent avocatul C.R.S.

Deși inculpata se afla în relații de amiciție cu mama martorului C.R.S., judecător în cadrul Tribunalului Iași, secția civilă, (fără însă a avea vreo legătură cu fiul acesteia), inculpata nu i-a solicitat amicei sale bani cu împrumut, ci a ales să-i ceară fiului acesteia, pe care nu îl cunoștea decât din cauzele civile judecate.

h) Primirea sumei de 100 euro, cu titlu de împrumut, în primăvara anului 2010, de la martorul B.I., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În primăvara anului 2010, inculpata a contactat-o pe B.I. (fie telefonic, fie a abordat-o pe holul instanței) întrebând-o dacă poate să o ajute, în sensul de a-i împrumuta o sumă de bani - 100 sau 200 euro, pe care să i-o restituie ulterior. A menționat un anumit interval de timp - aproximativ două-trei luni, după care ar fi urmat să-i restituie banii.

Martorul i-a spus că poate să o ajute, însă doar cu o sută de euro. Neavând această sumă asupra sa, au convenit ca aceasta să meargă la biroul inculpatei a doua zi.

A doua zi, martorul s-a deplasat la biroul inculpatei, a urcat cu permisiunea jandarmului de serviciu și s-a întâlnit cu inculpata, în anticamera biroului său și i-a remis suma de 100 euro.

La termenul convenit, inculpata i-a restituit suma împrumutată, în lei, la cursul zilei. Pentru a-i restitui banii, inculpata a contactat-o telefonic, a chemat-o la biroul său, unde i-a restituit banii.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 21195/245/2009, înregistrată la Judecătoria Iași în ziua de 21 august 2009. Reclamanta A.M. a fost asistată de către avocatul B.I., iar prin cererea de chemare în judecată, aceasta a solicitat desfacerea căsătoriei și încredințarea minorului rezultat din căsătorie.

Cauza a fost soluționată favorabil, prin sentința civilă cu numărul 1758 din 08 februarie 2010, tehnoredactată în ziua de 23 martie 2010.

i) Primirea sumei de 200 euro, cu titlu de împrumut, în intervalul septembrie-octombrie 2010, de la martorul B.I., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

Ulterior, în intervalul septembrie-octombrie 2010 B.I. a fost contactată din nou de către inculpată (fie telefonic, fie a abordat-o pe holul instanței), care i-a solicitat suma de 200 euro cu împrumut, spunându-i că îi va restitui în decurs de 2-3 luni. Martorul a acceptat, a mers la ea la birou și i-a remis suma de 200 euro.

În ziua de 23 noiembrie 2010, inculpata a contactat-o telefonic pe B.I. și apoi i-a restituit suma de bani.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 14463/245/2010, înregistrată în ziua de 14 mai 2010.

Reclamanta D.C.O. a fost asistată de către avocatul B.I., solicitând desfacerea căsătoriei, revenirea la numele anterior, încredințarea minorului, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 10673 din 28 iunie 2010, tehnoredactată în ziua de 10 septembrie 2010, inculpata a admis în totalitate pretențiile reclamantei asistate de avocatul B.I.

j) Primirea sumei de 100 euro, cu titlu de împrumut, în ziua de 28 ianuarie 2011, de la martorul B.I., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În ziua de 21 ianuarie 2011, inculpata a sunat-o din nou pe B.I. și i-a cerut suma de 100 euro. Inculpata a chemat-o la sediul instanței, la biroul său, stabilind ca aceasta să vină în ziua de 27 ianuarie 2011.

În acea zi martorul a uitat banii acasă (a fost apelată de două ori de către inculpată în dimineața acelei zile, la orele 09:11, respectiv 09:30), însă a mers la biroul inculpatei a doua zi, 28 ianuarie 2011, în jurul orei 09:00 (cu câteva ore înainte de prinderea în flagrant a inculpatei) și i-a înmânat suma de 100 euro.

În dimineața acelei zile, martorul B.I. a apelat-o de două ori pe inculpată:

La ora 09.44.48 - de la postul telefonic XX numita B.I. notată cu BI, o contactează pe inculpata U.A., aflată la postul telefonic YY, notată cu UA, ocazie cu care are loc o discuție telefonică:

Suma nu i-a fost restituită martorului, cel puțin până în ziua ultimei audieri - 16 iunie 2011, deși termenul stabilit de însăși inculpata era 15 martie 2011.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 11689/245/2010, înregistrată în ziua de 20 aprilie 2010. Avocatul B.I. a acordat asistență juridică pârâtei H.D. (cauza a avut ca obiect pretențiile formulate pe calea cererii reconvenționale de către numita H.M., aceasta cerere fiind disjunsă și înregistrată separat de cererea principală). Avocatul B.I. a depus la dosar împuternicirea avocațială din data de 24 august 2010.

Prin încheierea civilă din data de 18 octombrie 2010, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei în contradictoriu cu pârâta H.D.

Anterior, însă cu mai mult timp în urmă, inculpata a judecat cauza civilă nr. 4669/245/2008, soluționată favorabil clientului avocatului B.I., prin sentința civilă nr. 5838 din 12 mai 2008, tehnoredactată la 09 iulie 2008, precum și cauza civilă nr. 12309/245/2008, soluționată, de asemenea, favorabil, prin sentința civilă nr. 12161 din 30 noiembrie 2009, tehnoredactată la 18 ianuarie 2009.

k) Primirea sumei de 300 RON, cu titlu de împrumut, în luna decembrie 2009, de la martorul N.O.M., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

La sfârșitul anului 2009, cu puțin timp înainte de Crăciun, într-o dimineață, N.O.M. a fost contactată telefonic, pentru prima dată, de către inculpata U.A. Aceasta s-a recomandat, martorul înțelegând despre cine era vorba. A chemat-o în biroul său, din incinta secției civile a Judecătoriei Iași, fără a-i spune la telefon despre ce este vorba.

Fiind singura în birou, inculpata i-a cerut o sumă de bani cu împrumut. A precizat că este vorba de suma de 300 RON, spunându-i că se afla într-o situație dificilă.

Martorul i-a spus că nu avea asupra sa suma de bani, însă putea să-i acorde împrumutul. A mers la sediul Baroului, aflat în apropiere, de unde și-a luat geanta, revenind în biroul inculpatei, căreia i-a remis suma de bani cerută.

Ulterior, după cel mult 20 zile, a fost sunată de către inculpată, care a chemat-o în biroul său și i-a restituit integral suma de bani.

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 25540/245/2007, înregistrată în ziua de 17 decembrie 2007.

Cauza a avut ca obiect o cerere de partaj judiciar a unor bunuri comune, părți fiind reclamanții M.T., O.F.G. și O.P. și pârâții D.G.V., B.G.E., O.E. și O.N.

Pârâții D.V. și D.E. au fost asistați de către avocatul N.O.M.

Judecarea cauzei a fost suspendată de către inculpata, la cererea părților, prin încheierea din data de 10 noiembrie 2008, suspendarea durând până în ziua de 12 octombrie 2009, când a fost repusă pe rol de către inculpată, prin încheiere.

În ziua de 07 decembrie 2009, a avut loc un nou termen de judecată, la care, prin încheiere, inculpata a dispus din nou suspendarea judecării cauzei, tot la cererea părților. După scurt timp, în luna decembrie 2009, „cu puțin timp înainte de Crăciun”, inculpata a cerut și a primit suma de 300 RON cu împrumut.

Anterior, însă cu mai mult timp în urmă, inculpata mai pronunțase trei sentințe civile favorabile avocatului N.O.M. (Dosarul nr. 13186/245/2008, soluționat favorabil prin sentința nr. 13131 din 10 noiembrie 2008, tehnoredactată în ziua de 09 ianuarie 2009, Dosarul nr. 13422/245/2008, soluționat favorabil prin sentința civilă nr. 13133 din 10 noiembrie 2008, tehnoredactată la data de 09 decembrie 2008 și Dosarul nr. 18101/245/2008, în care, prin hotărârea din data de 8 decembrie 2008, s-a luat act de renunțarea la judecată).

l) Primirea sumei de 300 RON și a sumei de 100 euro, cu titlu de împrumut, în primăvara anului 2010, de la martorul N.O.M., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În ambele cazuri martorul a fost sunat de către inculpată. Ambele împrumuturi au fost date în biroul inculpatei de la Judecătoria Iași. Ambele au pentru un termen de cel mult o lună, stabilit de către inculpată. Primul dintre acestea a fost primit în lei - aproximativ 300 RON, iar celalalt a fost de 100 euro. Primul împrumut a fost restituit la scadență, iar în cazul celui de-al doilea, inculpata a întârziat restituirea câteva zile, cel mult o săptămână.

Ulterior, în cursul lunii iunie, inculpata i-a solicitat din nou avocatului N.O.M. un împrumut. Deși martorul i-a respins apelurile telefonice, intuind că inculpata o suna doar pentru a-i cere bani, aceasta a insistat, trimițându-i mesaje text în cuprinsul cărora o ruga să o ajute. În cele din urmă, avocatul N.O.M. a răspuns unui apel telefonic al inculpatei, refuzând însă să-i dea bani, întrucât urma să plece în concediu.

Precum s-a arătat și anterior, inculpata obișnuia să revină cu solicitări privind noi împrumuturi, odată ce primea o sumă de bani de la un avocat.

m) Primirea sumei de 200 euro, cu titlu de împrumut, în ziua de 25 noiembrie 2010, de la martorul N.O.M., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În ziua de 24 noiembrie 2010, la ora 08:31, inculpata a sunat-o din nou pe N.O.M., cerându-i suma de 200 euro cu titlu de împrumut. Aceasta i-a spus că nu are în acel moment acea sumă, dar că urma să încaseze un onorariu avocațial, chiar în acea zi, caz în care ar fi putut să o ajute. Inculpata a afirmat că va reveni cu un apel telefonic, lucru pe care l-a și făcut.

A sunat din nou a doua zi, pe 25 noiembrie 2010, la ora 11:14, chemând-o pe N.O.M. în biroul său de la Judecătorie, unde a primit de la aceasta suma de 200 euro, promițând că îi va restitui la jumătatea lunii decembrie. Martorul i-a precizat expres, având în vedere că și anterior întârziase restituirea, că va avea nevoie de bani până la jumătatea lunii decembrie, întrucât urma să plece în străinătate, în concediu.

În ziua de 16 decembrie 2010, la ora 07:55, inculpata i-a telefonat martorului și i-a spus că nu îi poate restitui decât suma de 100 euro. Martorul și-a manifestat nemulțumirea, întrucât a fost deranjată de faptul că nu îi restituia întreaga sumă, astfel cum promisese de la început. Inculpata i-a comunicat că va încerca să facă rost de întreaga sumă.

În aceeași zi, la ora 10:12, inculpata a sunat-o din nou și a chemat-o în biroul său.

În birou, în prezența colegelor de birou, i-a spus că nu îi poate restitui decât 100 euro, că îi pare rău, dar nu a reușit să facă rost decât de această sumă și că în cel mai scurt timp îi va restitui și restul sumei. Enervată de acest lucru, neavând cum să procedeze, N.O.M. a luat cei 100 euro și a plecat din birou. Restul sumei, 100 euro i-au fost restituiți la scurt timp după ce inculpata a fost reținută în prezenta cauză, la începutul lunii februarie 2011, de către avocatul L.B., care i-a înmânat o bancnota de 100 euro, învelită într-o hârtie pe care era scrisă suma și numele N.O.

Inculpata, în ziua de 05 octombrie 2010, a dispus, prin încheiere, repunerea pe rol a dosarului numărul 25540/245/2007, iar la termenul din data de 01 noiembrie 2010, prin încheiere, a dispus respingerea unei cereri formulate de reclamanți, de refacere a unui raport de expertiză întocmit în cauză (avocatul N.O.M. asistându-l pe pârâtul D.V.). Ulterior, cauza a fost soluționată, în anul 2011, de către un alt judecător.

n) Primirea sumei de 2.500 RON, cu titlu declarat de împrumut, în ziua de 28 ianuarie 2011, de la martorul denunțător B.N., avocat în cadrul Baroului Iași, cu care nu avea decât o relație strict profesională, după efectuarea unor acte în virtutea funcției de judecător, acte la efectuarea cărora era obligată în temeiul acesteia:

În ziua de 27 ianuarie 2011, la ora 08:07, inculpata a sunat-o pe denunțătoare, obținând numărul de telefon al acesteia de pe internet (potrivit propriilor afirmații), s-a recomandat drept „doamna judecător U.” și i-a cerut suma de 500 euro cu titlu de împrumut.

Având în vedere faptul că martorul a ezitat, inculpata a mai lăsat-o să se gândească, stabilind să revină cu un apel telefonic.

După alte discuții telefonice, (redate în formă scrisă, atașate la dosar) martorul B.N. s-a deplasat la sediul secției civile, întâlnindu-se cu inculpata în anticamera biroului său, întrucât în birou se mai afla încă o persoană.

Discuția a fost înregistrată cu mijloace audio și video, în baza autorizației provizorii emise de procuror, confirmată ulterior de către Curtea de Apel Iași, conținutul acesteia fiind expus în rechizitoriu și nu va fi reluat.

A doua zi, 28 ianuarie 2011, inculpata a sunat-o pe B.N., chemând-o în biroul său de la Judecătorie, întrucât era singură, colegele sale neaflându-se în birou.

Discuția a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio și video:

Cu ocazia primirii acestei sume de 2.500 RON, s-a realizat prinderea în flagrant a inculpatei.

În perioada premergătoare solicitării și primirii acestei sume de bani, inculpata a pronunțat trei sentințe civile favorabile clienților asistați de către martorul-denunțător B.N.

Astfel, inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 23340/245/2010, înregistrată la Judecătoria Iași în ziua de 04 august 2010. Reclamanta C. (fostă G.) E. a fost asistată de către avocatul B.N., iar cauza a fost soluționată favorabil acesteia, prin sentința civilă nr. 496 din 10 ianuarie 2011 (considerentele sentinței au fost redactate de către un alt judecător, după suspendarea din funcție a inculpatei).

Inculpata a judecat cauza civilă cu numărul 12689/245/2009, înregistrată la Judecătoria Iași în ziua de 22 septembrie 2010 (rejudecare, în urma casării cu trimitere). Reclamanta SC C. SA Iași a fost asistată de către avocatul B.N., iar cauza a fost soluționată favorabil acesteia, prin sentința civilă nr. 17147 din 29 noiembrie 2009. Considerentele sentinței au fost redactate olograf de către inculpată, dosarul fiind predat pentru tehnoredactarea sentinței „in extenso” în ziua de 07 ianuarie 2011.

De asemenea, anterior, inculpata a judecat și cauza civilă cu numărul 7619/245/2009, în care pârâții B.M. și B.N. au fost asistați de către avocatul B.N. Cauza a fost soluționată favorabil acestora, prin sentința din data de 25 octombrie 2010, casată cu ocazia judecării recursului.

Inculpata văzuse, astfel cum ea însăși a afirmat, că avocatul B. „este cu SC C.” și că „au mai avut ei litigii”.

Se remarcă faptul că nici atunci când i s-a adus la cunoștință că banii sunt împrumutați de către martorul denunțător de la partea din cauza civilă judecată anterior - SC C. SRL - inculpata, a continuat să-i ceară banii avocatului B. și i-a primit de la aceasta având convingerea că sunt primiți de la acea parte din dosar, prin intermediul avocatului. A precizat că nu știe dacă să-i acorde părții o consultație pentru un litigiu viitor, dacă nu ar fi mai bine să rămână strict doar un împrumut și atât.

De asemenea, din cuprinsul convorbirilor rezultă faptul că inculpata cunoștea că dosarul avea ca obiect o rejudecare, „de la colega H.”, precum și că inculpata a manifestat un interes deosebit față de situația financiară a martorului denunțător (aspect ce se coroborează cu faptul că obișnuia să revină cu cereri de împrumut la avocații care îi remiteau bani, încercând să afle în acest scop „cum merge treaba”), făcând totodată referiri comparative și la situația financiară altor avocați:

Așadar, inculpata credea că este important acest aspect: „contează foarte mult” să ai clienți „SC-uri” , „bănci”.

În privința infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată instanța reține ca și situație de fapt.

Inculpata U.A., în cuprinsul declarațiilor de avere date în zilele de 15 martie 2006, 19 ianuarie 2007, 14 martie 2008, 02 iunie 2008, 13 mai 2009, 14 aprilie 2010 și 29 octombrie 2010, nu a menționat, la punctul V - Debite, ipoteci, garanții emise în beneficiul unui terț, bunuri achiziționate în sistem leasing și alte asemenea bunuri, dacă valoarea însumată a tuturor acestora depășește 5.000 de euro - al fiecărui formular completat, debitele care le avea, deși valoarea acestora, cumulată depășea, în fiecare caz, echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro.

Detaliat, situația omisiunilor din cuprinsul punctelor V ale declarațiilor de avere date de inculpată este următoarea:

a) În cuprinsul punctului V al declarației de avere date în ziua de 15 martie 2006, aceasta nu a menționat nimic referitor la debitele pe care le avea, marcând cu o linie orizontală spațiul din rubrica respectivă, deși ar fi trebuit să menționeze, potrivit rubricilor formularului declarației de avere, numele sau denumirea creditorului, anul în care a fost contractat debitul, data scadenței și valoarea debitului.

În ziua respectivă, în care echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro era de 17.630 RON (curs valutar Banca Națională a României: 1 euro = 3,5260 RON) inculpata avea debite neachitate, izvorând din contracte încheiate de aceasta cu instituții bancare:

- credit în valoare de 3.449,5 RON, contractat în ziua de 14 decembrie 2004 cu Banca R. și achitat integral la data de 19 mai 2008;

- credit în valoare de 7.100 RON, reprezentând descoperire card salarii (overdraft), contractat Banca R. în ziua de 31 martie 2003, valoarea creditării fiind majorată la această sumă începând cu ziua de 22 august 2005;

- credit în valoare de 17.600 RON, contractat la data de 14 octombrie 2005, prin contractul de credit bancar nr. GG, cu B.C.R., credit în derulare, scadent în anul 2015.

b) În cuprinsul punctului V al declarației de avere date în ziua de 19 ianuarie 2007, aceasta nu a menționat nimic referitor la debitele pe care le avea, marcând cu o linie orizontală spațiul din rubrica respectivă, deși ar fi trebuit să menționeze, potrivit rubricilor formularului declarației de avere, numele sau denumirea creditorului, anul în care a fost contractat debitul, data scadenței și valoarea debitului.

În ziua respectivă, în care echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro era de 16.912 RON (curs valutar Banca Națională a României: 1 euro = 3,3824 RON) inculpata avea debite neachitate, izvorând din contracte încheiate de aceasta cu instituții bancare:

- credit în valoare de 3.449,5 RON, contractat în ziua de 14 decembrie 2004 cu Banca R. și achitat integral la data de 19 mai 2008;

- credit în valoare de 10.400 RON, reprezentând descoperire card salarii (overdraft), contractat Banca R. în ziua de 31 martie 2003, valoarea creditării fiind majorată la această sumă începând cu ziua de 25 iunie 2006;

- credit în valoare de 9.680 RON, sub forma unui card de credit, acordat la data de 24 august 2006, de Banca R.

- credit în valoare de 17.600 RON, contractat la data de 14 octombrie 2005, prin contractul de credit bancar nr. GG, cu B.C.R., credit în derulare, scadent în anul 2015.

c) În cuprinsul punctului V al declarației de avere date în ziua de 14 martie 2008, aceasta nu a menționat nimic referitor la debitele pe care le avea, marcând cu o linie orizontală spațiul din rubrica respectivă, deși ar fi trebuit să menționeze, potrivit rubricilor formularului declarației de avere, numele sau denumirea creditorului, anul în care a fost contractat debitul, data scadenței și valoarea debitului.

În ziua respectivă, în care echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro era de 18.550 RON (curs valutar Banca Națională a României: 1 euro = 3,7100 RON) inculpata avea debite neachitate, izvorând din contracte încheiate de aceasta cu instituții bancare:

- credit în valoare de 3.449,5 RON, contractat în ziua de 14 decembrie 2004 cu Banca R. și achitat integral la data de 19 mai 2008;

- credit în valoare de 12.206 RON, reprezentând descoperire card salarii (overdraft), contractat Banca R. în ziua de 31 martie 2003, valoarea creditării fiind majorată la această sumă începând cu ziua de 18 iunie 2007;

- credit în valoare de 13.600 RON, sub forma unui card de credit, acordat la data de 22 iulie 2006, de Banca R.

- credit în valoare de 17.600 RON, contractat la data de 14 octombrie 2005, prin contractul de credit bancar nr. GG, cu B.C.R., credit în derulare, scadent în anul 2015.

d) În cuprinsul punctului V al declarației de avere date în ziua de 02 iunie 2008, aceasta nu a menționat nimic referitor la debitele pe care le avea, marcând cu o linie orizontală spațiul din rubrica respectivă, deși ar fi trebuit să menționeze, potrivit rubricilor formularului declarației de avere, numele sau denumirea creditorului, anul în care a fost contractat debitul, data scadenței și valoarea debitului.

În ziua respectivă, în care echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro era de 18.041 RON (curs valutar Banca Națională a României: 1 euro = 3,6082 RON) inculpata avea debite neachitate, izvorând din contracte încheiate de aceasta cu instituții bancare:

- credit în valoare de 30.298 RON, contractat în ziua de 14 mai 2008 cu Banca R. și achitat integral la data de 12 martie 2010;

- credit în valoare de 12.206 RON, reprezentând descoperire card salarii (overdraft), contractat Banca R. în ziua de 31 martie 2003, valoarea creditării fiind majorată la această sumă începând cu ziua de 18 iunie 2007

- credit în valoare de 13.600 RON, sub forma unui card de credit, acordat la data de 22 iulie 2006, de Banca R.

- credit în valoare de 17.600 RON, contractat la data de 14 octombrie 2005, prin contractul de credit bancar nr. GG, cu B.C.R., credit în derulare, scadent în anul 2015.

e) În cuprinsul punctului V al declarației de avere date în ziua de 13 mai 2009, aceasta nu a menționat nimic referitor la debitele pe care le avea, marcând cu o linie orizontală spațiul din rubrica respectivă, deși ar fi trebuit să menționeze, potrivit rubricilor formularului declarației de avere, numele sau denumirea creditorului, anul în care a fost contractat debitul, data scadenței și valoarea debitului.

În ziua respectivă, în care echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro era de 20.787 RON (curs valutar Banca Națională a României: 1 euro = 4,1574 RON) inculpata avea debite neachitate, izvorând din contracte încheiate de aceasta cu instituții bancare:

- credit în valoare de 30.298 RON, contractat în ziua de 14 mai 2008 cu Banca R. și achitat integral la data de 12 martie 2010;

- credit în valoare de 12.206 RON, reprezentând descoperire card salarii (overdraft), contractat Banca R. în ziua de 31 martie 2003, valoarea creditării fiind majorată la această sumă începând cu ziua de 18 iunie 2007;

- credit în valoare de 13.600 RON, sub forma unui card de credit, acordat la data de 22 iulie 2006, de Banca R.

- credit în valoare de 5.233,43 RON, contractat în ziua de 10 martie 2009 cu Banca R. și achitat integral la data de 12 martie 2010;

- credit în valoare de 2.000 RON, contractat cu P.F.R. IFN SA, potrivit contractului din data de 22 ianuarie 2009;

- credit în valoare de 17.600 RON, contractat la data de 14 octombrie 2005, prin contractul de credit bancar nr. GG, cu B.C.R., credit în derulare, scadent în anul 2015.

f) În cuprinsul punctului V al declarației de avere date în ziua de 14 aprilie 2010, aceasta nu a menționat nimic referitor la debitele pe care le avea, marcând cu o linie orizontală spațiul din rubrica respectivă, deși ar fi trebuit să menționeze, potrivit rubricilor formularului declarației de avere, numele sau denumirea creditorului, anul în care a fost contractat debitul, data scadenței și valoarea debitului.

În ziua respectivă, în care echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro era de 20.677 RON (curs valutar Banca Națională a României: 1 euro = 4,1355 RON) inculpata avea debite neachitate, izvorând din contracte încheiate de aceasta cu instituții bancare:

- credit în valoare de 42.127 RON, contractat în ziua de 11 martie 2010 cu Banca R.;

- credit în valoare de 25.000 RON, reprezentând descoperire card salarii (overdraft), contractat Banca R. în ziua de 31 martie 2003, valoarea creditării fiind majorată la această sumă începând cu ziua de 03 iulie 2009;

- credit în valoare de 13.600 RON, sub forma unui card de credit, acordat la data de 22 iulie 2006, de Banca R.

- credit în valoare de 5.233,43 RON, contractat în ziua de 10 martie 2009 cu Banca R. și achitat integral la data de 12 martie 2010;

- credit în valoare de 15.750 RON, contractat în ziua de 15 octombrie 2009, cu Banca P.;

- credit în valoare de 2.800 RON, contractat cu P.F.R. IFN SA, potrivit contractului din data de 04 decembrie 2009

- credit în valoare de 1.150 RON, contractat cu P.F.R. IFN SA, potrivit contractului din data de 01 octombrie 2009;

- credit în valoare de 17.600 RON, contractat la data de 14 octombrie 2005, prin contractul de credit bancar nr. GG, cu B.C.R., credit în derulare, scadent în anul 2015.

g) În cuprinsul punctului V al declarației de avere date în ziua de 29 octombrie 2010, aceasta nu a menționat nimic referitor la debitele pe care le avea, marcând cu o linie orizontală spațiul din rubrica respectivă, deși ar fi trebuit să menționeze, potrivit rubricilor formularului declarației de avere, numele sau denumirea creditorului, anul în care a fost contractat debitul, data scadenței și valoarea debitului.

În ziua respectivă, în care echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro era de 21.332 RON (curs valutar Banca Națională a României: 1 euro = 4,2664 RON) inculpata avea debite neachitate, izvorând din contracte încheiate de aceasta cu instituții de finanțare bancare și non-bancare:

- credit în valoare de 42.127 RON, contractat în ziua de 11 martie 2010 cu Banca R.

- credit în valoare de 25.000 RON, reprezentând descoperire card salarii (overdraft), contractat Banca R. în ziua de 31 martie 2003, valoarea creditării fiind majorată la această sumă începând cu ziua de 03 iulie 2009;

- credit în valoare de 13.600 RON, sub forma unui card de credit, acordat la data de 22 iulie 2006, de Banca R.;

- credit în valoare de 5.233,43 RON, contractat în ziua de 10 martie 2009 cu Banca R. și achitat integral la data de 12 martie 2010;

- credit în valoare de 15.750 RON, contractat în ziua de 15 octombrie 2009, cu Banca P.

- credit în valoare de 3.000 RON, contractat cu P.F.R. IFN SA, potrivit contractului din data de 28 iulie 2010;

- credit în valoare de 2.800 RON, contractat cu P.F.R. IFN SA, potrivit contractului din data de 04 decembrie 2009;

- credit în valoare de 17.600 RON, contractat la data de 14 octombrie 2005, prin contractul de credit bancar nr. GG, cu B.C.R., credit în derulare, scadent în anul 2015.

Omisiunile de a menționa, de fiecare dată, în cuprinsul declarațiilor de avere, depuse apoi, potrivit legii, la Consiliul Superior al Magistraturii, debitele a căror valoare totală depășea echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro, sunt susceptibile să constituie acte materiale ale infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată, prev. de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Scopul juridic al instituirii legislative a obligației declarării averii este cunoașterea de către public a situației financiare reale a unor anumite categorii de funcționari, ale căror funcții sunt considerate de către legiuitor importante, din acest punct de vedere.

Astfel, având în vedere modul de operare folosit de fiecare data - bararea cu o linie a rubricii nr. V - „Debite” a formularelor declarațiilor de avere, în condițiile în care inculpata știa ca are datorii ce depășeau echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro, susținerea acesteia, cu ocazia audierii sale, în sensul că nu dorea să se știe că are datorii, rezultă concluzia că aceasta a omis să-și declare debitele în baza unei rezoluții infracționale unice, prealabile actelor materiale expuse mai sus, care s-a menținut în linii generale pe tot parcursul activității infracționale, aceasta dorind să ascundă în mod constant datoriile pe care le avea.

Se constată, de asemenea, că ascunderea debitelor a constituit o conduită intenționată, repetitivă, cu o durată îndelungată în timp, subsumată unui scop bine definit, fiind exclusă orice eroare neintenționată în privința omisiunilor.

În fapt inculpata a declarat că nu dorea să se cunoască public situația sa financiară dificilă, însă din declarația martorei A.M. rezultă că de fapt inculpata ascundea existența acestor credite mai întâi față de soțul său, care nu avea cunoștință de contractarea acestora.

Cu privire la infracțiunea de conflict de interese în actul de sesizare s-a reținut că după ce a pretins și primit în luna noiembrie 2009 de la avocatul C.M.S., suma de 200 euro cu titlu declarat de împrumut pe care nu i-a restituit în termenul de o lună, inculpata a judecat cauza civilă cu nr. 13890/245/2010 având ca obiect cererea avocatului C.M.S. de învestire cu formulă executorie a unui contract de asistență juridică încheiat cu debitorul SC A. SRL Iași.

Inculpata a soluționat favorabil cauza, reținându-se de către Parchet că în acest mod a efectuat un act prin care s-a produs un folos patrimonial pentru respectivul avocat de la care beneficiase anterior de un folos.

În urma administrării unui vast ansamblu probator reține instanța de fond vinovăția inculpatei U.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de primire de foloase necuvenite și fals în declarații.

Cu privire la infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., reține instanța de fond că această faptă a fost probată atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

Cu privire la latura obiectivă reține instanța fondului că inculpata a profitat de actele de serviciu efectuate pentru solicitarea împrumuturilor, situație ce rezultă din faptul că a cerut împrumut de la avocații care avuseseră dosare la ea cu puțin timp înainte și, un aspect deloc de neglijat că aceștia câștigaseră cauzele în care pledaseră în fața inculpatei. Un alt aspect important se referă la faptul că a folosit pentru contactarea acestora referirea la funcția pe care o deține „judecător U.A.” în unele dintre cazuri, că întâlnirile pentru înmânarea sumelor ori restituirea acestora au avut loc cu preponderență în sediul instanței, la biroul acesteia sau în anticameră astfel încât colegele inculpatei să nu afle despre aceste acțiuni.

Condițiile în care au fost acordate împrumuturile nu pot conduce decât la ideea că acceptarea cererilor de către avocați s-a făcut doar în virtutea relațiilor profesionale, inculpata având asupra acestora ascendentul hotărârilor anterioare pe care aceștia le-au câștigat. Astfel împrumuturile au fost cerute și acordate cu titlu gratuit, fără să se pună măcar vreodată problema plății vreunei dobânzi, fără a se pune măcar vreodată problema întocmirii vreunui act scris (atunci când inculpata B. a adus vorba despre aceasta, inculpata s-a eschivat), data scadenței a fost deosebit de „flexibilă”, fiind lăsată la aprecierea inculpatei, care a avut uneori posibilitatea să amâne momentul restituirii după cum a dorit, deși întotdeauna se stabilise un termen ferm de restituire. Ba mai mult în unele cazuri banii au fost restituiți după începerea cercetărilor (cazul avocaților C.M.S. și C.V.), probabil urmând a nu mai fi fost restituiți niciodată.

Că avocații au perceput - contrar celor declarate - ascendentul avut de inculpată în solicitarea împrumuturilor rezultă și din declarațiile acestora că nu s-au gândit să refuze cererea inculpatei (cu excepția avocatului N.O.M. după trei astfel de împrumuturi), ei arătând însă că au dorit să ajute un om în nevoie. Și aceasta în condițiile în care unii dintre avocați nu aveau în acel moment suma solicitată (avocatul C. împrumutând de la asociatul său, domnul avocat B.) iar martora N.S. avea destinată suma de bani pentru plata unei rate.

S-a invocat de către apărare că avocații, neavând calitatea de părți în dosarele judecate de către inculpată, actele de serviciu efectuate - în speță hotărârile judecătorești, sentințe ori încheieri - nu i-au privit direct și personal așa încât nu se poate reține existența infracțiunii de primire de foloase necuvenite. Avocatul ca participant în procese - atât civile cât și penale ori comerciale - constituie un profesionist al dreptului care apără și susține de pe această poziție interesele părților în aceste procese. Chiar dacă hotărârea judecătorească nu privește avocatul personal, acesta reprezintă sau asistă partea în proces iar succesul constituie pentru avocat un capital de imagine dar și material deopotrivă, sub aspect procesual confundându-se din punct de vedere al interesului cu însăși partea. Așa fiind, instanța a apreciat că nu are importanță sub aspectul îndeplinirii condițiilor de existență a infracțiunii împrejurarea că sumele de bani nu au fost solicitate de părți.

Este cu neputință să se susțină, în mod rațional, că inculpata ar fi putut obține astfel de împrumuturi, în astfel de condiții, de la alte persoane, străine, cu care nu avea nici un fel de relație de ordin personal, dar, față de care nu avea acest ascendent al judecătorului care pronunțase sentințe și încheieri în cauzele în care avocații asistau clienții ce le plăteau onorariile.

Deosebit de importante sunt și momentele în care inculpata efectuase, în prealabil, actele de serviciu în considerarea cărora a pretins și primit sumele de bani, acte care demonstrează fără putință de tăgadă că au fost unicele aspecte care au fost avute în vedere de către inculpată atunci când a luat hotărârea de a pretinde bani de la un anume avocat. Sincronizarea temporală între actele efectuate în virtutea funcției și solicitarea sumelor de bani denotă același mod de operare, în fiecare caz, excluzând indubitabil orice legătură „pur întâmplătoare” între fiecare act în parte și fiecare împrumut solicitat.

În cazul a șase dintre cei opt avocați, solicitările de împrumut au fost precedate de sentințe favorabile clienților acestora, pronunțate și redactate cu puțin timp înainte. În unele dintre cazuri, inculpata tocmai terminase de redactat considerentele unor hotărâri, înainte de a cere și primi banii. Mai mult, în cazul avocatului C.M.S., după cererea de bani și acordarea acestora inculpata a continuat să judece 4 dintre cauzele pe care le avea acest avocat pe completul său, pronunțând sentințe favorabile clienților acestuia. Nerespectarea dispozițiilor procesual civile privind incompatibilitatea respectiv abținerea judecătorului constituie aspecte disciplinare care nu au făcut însă obiectul acuzei de față.

Se remarcă din cuprinsul declarațiilor unor martori cum, că de exemplu în materia acțiunii de divorț prin acordul părților, nu a existat propriu zis o soluționare în favoarea părții pe care o reprezentau, soluția fiind previzibilă. Chiar și în acest caz, instanța consideră că este un act îndeplinit în virtutea atribuțiilor de serviciu, așa cum arătam mai sus neavând importanță nici în cazul în care acțiunile ar fi fost respinse.

Cu privire la latura subiectivă instanța a reținut că aceasta necesită analiza atentă a tuturor împrejurărilor concrete ale faptei și a circumstanțelor în care sumele de bani au fost cerute și primite. Astfel, aspectele laturii subiective sunt reliefate de acțiunile executate de către aceasta, întrucât chestiunile de ordin subiectiv, psihologic, nu pot fi surprinse (în sine) și redate în mod manifest, gândurile fiecărei persoane neputând fi citite, înregistrate și nici nu poate exista o așteptare legitimă a organului judiciar ca acestea să fie expres exteriorizate de către o persoana care are tocmai interesul să ascundă activitatea sa infracțională și să se protejeze. Ele pot fi doar obiectivate, deduse, dincolo de orice dubiu rezonabil doar în măsura în care rezultă din manifestările exterioare ale individului.

Așadar, în aprecierea atitudinii psihologice a individului, ca subiect activ al unei infracțiuni, se pornește întotdeauna de la aspectele de ordin obiectiv, faptic, comportamentul faptic al individului constituind o exteriorizare a proceselor psihice ale acestuia.

Infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă. Astfel, este suficient pentru existența infracțiunii ca inculpata să fi acceptat producerea rezultatului socialmente periculos - crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu a inculpatei, care presupune îndeplinirea atribuțiilor sale cu probitate și corectitudine, fără a primi foloase de la cei față de care îndeplinește acte de serviciu, după efectuarea acestora.

Astfel, se reține că inculpata a acționat cu intenție directă, nu doar acceptând că beneficiază de împrumuturi gratuite de la avocați în considerarea actelor de serviciu pe care le efectua în cauze civile, ci urmărind, sistematic, în mod repetat, să obțină banii tocmai folosind poziția conferită de aceste acte, care, în sine, au fost determinante pentru primirea banilor în acele condiții avantajoase.

Esențial pentru infracțiunea de foloase necuvenite este împrejurarea că foloasele sunt primite de funcționar după îndeplinirea actului de serviciu.

Actele de serviciu sunt retribuite numai de către instituția angajatoare și cei la care se referă aceste acte ale funcționarului nu-i datorează nimic acestuia, îndeplinirea lor fiind o obligație legală și nu un favor făcut beneficiarilor. Cu atât mai evident este acest aspect în cazul magistratului judecător care soluționează o cauză în virtutea atribuțiilor de serviciu, căruia avocații care asista părțile în dosare, nu-i datorează nimic.

Este însă evident ca respectivele foloase, pentru ca fapta să aibă însăși aptitudinea de a leza relațiile sociale privind activitatea de serviciu, trebuie să fie obținute de către subiectul activ al infracțiunii în baza faptului că a efectuat actul (sau actele, determinate) de serviciu. Cu alte cuvinte, actele licite de serviciu să aibă un caracter determinant în ceea ce privește obținerea foloaselor, să constituie baza, fundamentul primirii acestora, să fie primite în considerarea acestor acte (aspect lesne de stabilit atunci când actele de serviciu sunt unica legătură dintre funcționar și cel care remite foloasele). Este tocmai ceea ce a avut în vedere legiuitorul la incriminarea acestei infracțiuni, pentru a nu permite funcționarilor să speculeze poziția oferită de efectuarea prealabilă a actelor de serviciu și de posibilă „recunoștință” a celor implicați.

Astfel, între inculpată și martorii avocați nu au existat niciun fel de relații personale în afara saluturilor protocolare. Toți martorii avocați au arătat că nu cunoșteau nimic despre inculpată că singurele împrejurări în care au cunoscut inculpata au fost doar în cadrul solemn al ședinței de judecată. De altfel nici inculpata nu a pretins că ar fi avut anterior relații de prietenie, amiciție cu aceștia, relații în virtutea cărora să fi primit împrumuturile.

Instanța a apreciat că nu în mod întâmplător au fost solicitate aceste avantaje doar de la avocații care câștigaseră anterior cauze judecate de către inculpată (în cazul a șase dintre aceștia), ori încheieri în cauze civile (în cazul avocatului N.O.M.) sau chiar și o sentință nefavorabilă (în cazul avocatului C.R.S.).

Inculpata avea calitatea de judecător, cu o îndelungată experiență în domeniul dreptului civil, cunoștea astfel foarte bine atât drepturile și obligațiile pe care le avea, interdicțiile și incompatibilitățile, normele de conduită aplicabile, cazuri de abținere reglementate de lege, cât și modalitatea în care trebuie să decurgă relațiile dintre ea și avocații ce participau în cauzele pe care le judeca.

Inculpata a ales avocații de la care a cerut și primit împrumuturi numai dintre cei care participaseră în cauze civile judecate de ea, ascendentul conferit de actele îndeplinite în virtutea funcției împiedicând avocații să-i refuze cererile chiar și în cazul în care inculpata nu a restituit banii la scadența stabilită oricum de ea însăși. Astfel în cazul sumei de 1.500 RON solicitată martorului C.R.S., și primită în martie - aprilie 2010 inculpata a restituit suma cu depășirea scadenței de o lună stabilite inițial. Totuși, această împrejurare nu a împiedicat-o să solicite un nou împrumut în iulie-august 2010. Tot astfel cazul împrumutului de 600 euro primit de la avocatul C.V. în februarie - martie 2010 și căruia, deși stabilise unilateral termen de restituire luna iunie 2010, inculpata nu i-a mai restituit banii de cât un an mai târziu după începerea cercetărilor. În același mod au stat lucrurile și în cazul împrumutului de 200 euro primit în noiembrie de la avocatul C.M.S. și pe care, deși stabilise termen de restituire luna decembrie 2010, inculpata nu i-a restituit decât un an și trei luni mai târziu, tot după începerea cercetărilor. În același mod au stat lucrurile și cu suma de 100 euro - parte dintr-un împrumut de 200 euro - pe care inculpata nu i-a restituit avocatei N.O.M. decât tot după începerea cercetărilor. Mai mult în cazul sumei de 100 de euro acordați de avocata B.I. în ianuarie 2011, nu i-au mai fost restituiți nici până astăzi. În aceste cazuri avocații au declarat că nu i-au solicitat restituirea, fără îndoială că tot ascendentul determinându-i în acest sens. În condițiile în care, față de declarațiile acestor martori inculpata nu i-a contactat pentru a justifica nerespectarea termenului și eventual stabilirea unei alte scadențe în aceste perioade îndelungate de timp, se poate trage aceeași concluzie în privința atitudinii subiective a inculpatei care cel mai probabil nu ar mai fi dat banii înapoi niciodată, dacă nu ar fi început cercetările, probabil considerând că i se cuvin, atitudine care denotă faptul că avea convingerea că avocații sunt obligați să accepte să-i împrumute bani în aceste condiții și dovedește că inculpata a abuzat de funcția sa.

În analiza laturii subiective o importanță deosebită o au momentele în care inculpata efectuase, în prealabil, actele de serviciu în considerarea cărora a pretins și primit sumele de bani imediat după pronunțarea unei hotărâri favorabile sau motivarea unei astfel de hotărâri. De asemeni foarte important este și numărul mare de acte materiale (15) de solicitare și primire a unor sume de bani cu împrumut, de la diferiți avocați (care nu aveau nimic altceva în comun, din punctul de vedere al inculpatei, decât faptul că participau la termene de judecată în ședințele sale), comise de către aceasta într-un interval de timp relativ scurt noiembrie 2009 - ianuarie 2011, denotă faptul că astfel de manifestări deveniseră o obișnuință a acesteia, o modalitate constantă de obținere a unor sume de bani suplimentare, care nu a luat sfârșit decât în momentul în care a „greșit” în alegerea avocatului căruia să-i pretindă o sumă de bani. Astfel în cauză nu a fost vorba de un act unic, singular justificat de o nevoie imediată, imperioasă, care nu putea fi soluționată altfel.

Un ultim aspect referitor la atitudinea subiectivă a inculpatei rezultă din modul de abordare a martorilor „trebuie să mă înțelegeți și pe mine, am și eu calitatea de debitor” iar față de martora N.O.M. care îi acordase trei împrumuturi se remarcă insistența în solicitarea unui nou astfel de împrumut, insistență care a determinat-o pe martoră care deja îi explicase motivul pentru care nu poate onora o nouă cerere - să-i respingă apelurile telefonice. Se remarcă astfel o anumită atitudine psihică a inculpatei de a considera oarecum „obligatorie” îndeplinirea de astfel de cereri de către avocați.

Rezultă, fără putință de tăgadă ca fiind întrunită latura subiectivă a infracțiunii sub forma intenției directe.

Există astfel dovedită și legătura de cauzalitate între actele de serviciu efectuate și primirea foloaselor necuvenite, o legătură cauză-efect (actele de serviciu și nu alte elemente să creeze oportunitatea primirii).

Este neîndoielnic că impasul financiar în care se afla a determinat-o pe doamna judecător U.A. să procedeze în acest mod.

Este greu de crezut, dacă nu imposibil, că inculpata, judecător cu experiență nu a cunoscut dispozițiile legale care împiedica funcționarul să primească foloase care nu i se cuvin după îndeplinirea unui act la care era obligat în virtutea relațiilor de serviciu, că prin solicitarea de bani, chiar cu titlu de împrumut se speculează ascendentul asupra avocaților, cu atât mai mult cu cât pronunțase cu puțin timp înainte hotărâri în cauzele pledate de aceștia și în care le-a dat câștig de cauză. Nu s-a avut în vedere poziția inculpatei cum că nu a prevăzut că prin solicitările de împrumut nu aducea atingere relațiilor de serviciu, acestea neputând fi disociate, separate. S-a apreciat că nu orice magistrat care solicită o sumă de bani ca împrumut de la un avocat săvârșește acte de primire de foloase necuvenite, avându-se în vedere cazurile când între magistrat și avocat există și altfel de relații, de prietenie, amiciție și în afara oricăror relații de serviciu, precum și atunci când avocatul nu pledează în cauzele soluționate de respectivul magistrat cu respectarea eventual a dispozițiilor privind cazurile de incompatibilitate.

Chiar dacă la nivel declarativ inculpata a arătat că nu a existat intenția de a pretinde bunurile că o remunerație injustă, era conștientă și cunoștea, ca jurist, ca magistrat că oricărui funcționar îi este oprit de a primi orice fel de foloase după îndeplinirea unui act de serviciu și la care era obligat în virtutea funcției. Nu se poate face abstracție în acest context de actul de serviciu îndeplinit și nu se pot disocia cele două aspecte - cel uman și cel profesional.

Reține de asemenea instanța de fond că inculpata U.A. se face vinovată și de comiterea infracțiunii de fals în declarații în condițiile în care în perioada 2006-2010 nu a menționat în declarația de avere, la punctul V - debite, ipoteci, garanții emise în beneficiul unui terț, bunuri achiziționate în sistem leasing și alte asemenea bunuri, dacă valoarea însumată a acestora depășește 5.000 euro, debitele pe care le avea deși valoarea cumulată a acestora depășea în fiecare caz echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro.

Apreciază instanța fondului că nu prezintă relevanță dacă aspectele pe care funcționarul nu le declară, ori le declară mincinos se referă la activul ori pasivul patrimoniului său cât timp Legea nr. 115/1996 obligă anumite categorii de funcționari printre care și judecătorii și procurorii să declare public averea, cu toate elementele pasive și active prevăzute de formulatul cu conținut stabilit expres de legiuitor.

Împrejurările arătate de inculpată care au determinat-o să nu menționeze în declarația de avere datoriile pe care le avea, invocând în acest sens frica față de celelalte persoane de a cunoaște situația financiară dificilă în care se afla, că și împrejurarea că soțul său nu cunoștea această situație nu au fost avute în vedere de instanța de fond care a reținut că inculpata a comis această faptă cu intenție.

Cu privire la infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. reține instanța de fond că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii nefiind întrunită condiția realizării unui folos material direct sau indirect față de avocatul C. prin actul de serviciu îndeplinit de inculpată.

Se reține că învestirea cu formulă executorie de către instanța de judecată este o condiție sine qua non pentru executarea silită a creanței ce rezultă din acel contract de asistență juridică, astfel încât prin încheierea pronunțată la data de 31 mai 2010 nu s-a realizat efectiv un folos material cerut de legiuitor pentru a se reține comiterea infracțiunii de conflict de interese.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor solicitată de procuror reține prima instanță că este corectă și a procedat în consecință.

Astfel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 256 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art 2531 C. pen. în infracțiunile prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. rap. la art 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 28 din Legea nr. 176/2010 cu referire la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art 2531 C. pen.

Cu privire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 are următorul conținut „Dacă infracțiunile prevăzute la art. 256 și 257 C. pen., precum și infracțiunile prevăzute la art. 61 și 82 din prezenta lege au fost săvârșite de una dintre persoanele menționate la alin. (1) și (2), maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani,, iar alin. (1) al respectivului alineat se referă la „persoanele care au atribuții, printre altele de judecare a infracțiunilor”. Cum în speță calitatea de judecător a inculpatei îi conferă fără îndoială atribuții de judecată a infracțiunilor, încadrarea juridică solicitată de către procuror este cea corectă, astfel încât instanța a dispus în consecință. Referitor la infracțiunea de fals în declarații, de asemeni, a apreciat prima instanță că încadrarea juridică pusă în discuție de procuror este cea corectă. Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010 este o variantă specială a infracțiunii de fals în declarații și nu un text de trimitere așa cum a solicitat apărarea. Infracțiunea săvârșită, aceea de a depune declarații de avere care nu corespund adevărului are o formă continuată începând cu 15 martie 2006 și terminând cu 29 octombrie 2010.

Se reține că această infracțiune a fost incriminată prin acte legislative succesive și anume art. 36 din Legea nr. 115/1996, art. 50 din Legea nr. 144/2007 și, în sfârșit art. 28 din Legea nr. 176/2010. Astfel Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere (publicat[ în M. Of. nr. 263/28.10.1996) prevedea la art. 36.

Fapta persoanelor prevăzute la art. 2, de a face declarații de avere care nu corespund adevărului, constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal. Exact același conținut avea și art. 50 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate a fost publicată în M. Of., Partea I nr. 359/25.05.2007. Se apreciază că susținerile apărării în sensul că pentru declarațiile necorespunzătoare date în anii anteriori intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010 nu se poate reține această din urmă încadrare întrucât s-ar aplica retroactiv legea, nu este întemeiată. În fapt, infracțiunea specială a avut același conținut în cele trei variante așa încât chestiunea pune doar probleme de acuratețe a încadrării juridice. Sub un alt aspect, potrivit art. 122 C. pen. alin. ultim, „infracțiunea continuată se consideră săvârșită la data comiterii ultimei acțiuni sau inacțiuni ce o constituie”. De altfel același aspect a fost lămurit și de fostul Tribunal Suprem printr-o decizie de îndrumare „data săvârșirii infracțiunii continuate fiind data comiterii ultimei acțiuni sau inacțiuni„ deci pedeapsa se stabilește potrivit legii în vigoare la momentul epuizării.

Așa fiind s-a admis cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății din art. 256 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art 2531 C. pen. în infracțiunile prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 28 din Legea nr. 176/2010 cu referire la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art 2531 C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatei pentru infracțiunea continuată de primire de foloase necuvenite și infracțiunea continuată de depunere de declarații de avere care nu corespund adevărului.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. orientând pedeapsa spre limita minimă prevăzută de lege iar ca modalitate de executare, a apreciat că inculpata se poate îndrepta și fără executarea pedepsei, dispunând astfel suspendarea condiționată apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art. 81 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal de la 10 zile prev. de art. 383 C. proc. pen., a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău și inculpata U.A.

Criticile formulate de Parchet vizează aspecte de nelegalitate a sentinței penale recurate sub aspectul omisiunii instanței de a deduce din pedeapsă reținerea din data de 28 ianuarie 2011.

De asemenea, Parchetul critică sentința penală și pentru netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatei pentru infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen.

Recurenta inculpată critică sentința penală atacată pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale de către organul competent. De asemenea, inculpata solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât hotărârea nu este motivată.

În cazul în care se trece peste aceste motive de nelegalitate, recurenta inculpată solicită achitarea pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu sub toate celelalte aspecte conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 3859, iar instanța este obligată ca în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurenți, să examineze cauza sub toate aspectele, apreciază că doar recursul declarat de Parchet este întemeiat urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Procedând la soluționarea recursului, inculpata U.A. a arătat că dorește să dea declarație, fapt pentru care Înalta Curte a dispus audierea inculpatei, declarația fiind consemnată în scris și atașată la dosar.

De asemenea, inculpata a solicitat în susținerea recursului proba cu înscrisuri care de asemenea, fiind considerată utilă, Înalta Curte a admis proba cu înscrisuri ce a fost administrată la termenul din 2 noiembrie 2012.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza unei analize atente și obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic și corespund situației de fapt reținute, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 28 din Legea nr. 176/2010 cu referire la art. 292 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., hotărârea fiind criticabilă sub aspectul greșitei achitări cu privire la infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen.

Probele administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatei mai presus de orice îndoială rezonabilă, sub aspectul comiterii infracțiunilor ce i se rețin în sarcină, relevante în acest sens fiind denunțul și declarațiile denunțătoarei B.N., proces-verbal de constatare a unei situații de fapt în flagrant, planșe fotografice, declarațiile martorilor, interceptări telefonice și ambientale, toate coroborate cu declarațiile inculpatei.

În ceea ce privește infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. rezultă din ansamblul probator administrat în cauză că inculpata U.A. - judecător în cadrul secției civile a Judecătoriei Iași, în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, după efectuarea unor acte în virtutea funcției sale de judecător, a primit în repetate rânduri, în mod clandestin, cu titlu de împrumut, gratuit, diverse sume de bani totalizând 2.250 euro, 600 dolari SUA și 4.600 RON în urma solicitărilor formulate din proprie inițiativă de la 8 avocați din cadrul Baroului Iași care acordaseră asistență juridică unor persoane în cauzele judecate de aceasta.

Fiind audiată chiar și în fața Înaltei Curți, inculpata nu a negat faptul că a solicitat unor avocați diverse sume de bani, însă cu titlu de împrumut arătând că avea o situație materială foarte grea, era singurul întreținător al familiei, toate actele săvârșite putând fi sancționate disciplinar, susține inculpata, și în nici un caz nu pot fi considerate infracțiuni.

În baza acestei apărări a inculpatei, avocatul acesteia a solicitat achitarea pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite pentru inexistența faptei, situație apreciată de Înalta Curte ca fiind în totală contradicție cu materialul probator administrat în cauză, poziția procesuală adoptată de inculpată nefiind aptă să determine adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanța de fond.

Din materialul probator administrat în cauză, rezultă fără dubiu că într-adevăr, inculpata a solicitat sumele de bani cu titlu de împrumut, însă modul în care inculpata alegea persoanele de la care să pretindă sumele de bani, momentul ales pentru a solicita împrumuturile, condițiile în care au fost acordate, sunt împrejurări care califică acțiunile inculpatei ca fiind de natură penală, primirea sumelor de bani constituind „folos” în accepțiunea legii, pentru inculpată și nu trebuia pretins.

Astfel, în marea majoritate a cazurilor, inculpata U.A. nu alegea întâmplător persoanele de la care solicita împrumuturi, acestea fiind avocați care în prealabil acordaseră asistență juridică în cauzele aflate pe rolul completului prezidat tocmai de către inculpată, în calitate de judecător în cadrul secției civile a Judecătoriei Iași.

De asemenea, rezultă din probele dosarului că acești avocați în marea lor majoritate, câștigaseră cauzele în care pledaseră ca avocați în cadrul completului prezidat de inculpată.

Martorii audiați în cauză, respectiv avocații la care a apelat inculpata pentru acordarea împrumuturilor, au declarat că nu o cunoșteau pe aceasta, nu au existat între ei relații de amiciție sau prietenie, astfel încât rezultă cu certitudine că sumele de bani au fost solicitate și acordate în virtutea actelor de serviciu îndeplinite de inculpată în calitatea sa de judecător.

Este adevărat că martorii au încercat să inducă ideea că i-au acordat inculpatei sumele respective având în vedere situația financiară grea în care se afla, însă rezultă cu certitudine că poziția martorilor a fost adoptată exclusiv pentru a-i ușura situația în cauza penală în care era cercetată, ei neavând cunoștință de starea materială a inculpatei cât timp nu se cunoșteau, nu au existat între ei și inculpată relații personale, singura concluzie certă care se desprinde fiind aceea că împrumuturile au fost solicitate și acordate numai în considerarea activității profesionale a inculpatei.

De asemenea, faptul invocat de avocați că nu au fost avantajați de către inculpată în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu nu prezintă relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei, întrucât pentru existența infracțiunii de primire de foloase necuvenite, acțiunea de primire trebuie să fie ulterioară îndeplinirii de către funcționar a unui act licit ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Pentru existența infracțiunii se reține că actul respectiv nu numai că face parte din atribuțiile de serviciu ale funcționarului dar este și un act licit, adică în virtutea funcției sale să fie obligat să îndeplinească acel act.

În cazul în care funcționarul primește bani ulterior îndeplinirii unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, acesta va putea fi condamnat pentru abuz în serviciu sau pentru luare de mită dacă se dovedește că a existat o înțelegere prealabilă cu mituitorul.

Nu lipsit de importanță este momentul ales de inculpata U.A. de a pretinde împrumuturile și anume la scurt timp de la momentul la care avocații au pledat în fața inculpatei în cauzele aflate pe rolul completului prezidat de către aceasta și în plus, au avut câștig de cauză, toate aceste împrejurări, bine gândite de inculpată, producându-i un ascendent moral în virtutea căruia a avut tăria să pretindă acele împrumuturi greu de refuzat de către persoanele solicitate, în condițiile în care au obținute soluții favorabile și mai ales în considerarea persoanei care solicita împrumutul.

Nu pot fi omise nici condițiile în care au fost acordate împrumuturile și anume cu titlu gratuit, fără a se întocmi un act, data scadenței fiind lăsată la latitudinea inculpatei, deși întotdeauna se stabilise un termen cert de restituire, toate aceste împrejurări conducând la ideea că acceptarea cererilor de împrumut de către avocați s-a făcut numai în considerarea relațiilor profesionale, inculpata având asupra acestora ascendentul hotărârilor anterioare favorabile pe care le obținuseră.

Această concluzie rezultă cu certitudine din probatoriul administrat în cauză, toți martorii declarând că nu se cunoșteau cu inculpata anterior pretinderii împrumuturilor.

Susținerile inculpatei în sensul că a solicitat împrumuturi și de la colegi judecători și grefieri sau că a restituit o parte din aceste împrumuturi însă după începerea urmăririi penale, nu poate determina o soluție de achitare a inculpatei, cât timp în majoritatea cazurilor inculpata U.A. a solicitat de la avocații care pledaseră în fața ei și câștigaseră procesele, sume de bani la scurt timp după pronunțare, deci după îndeplinirea, în mod licit, a îndatoririlor de serviciu, astfel încât apreciază Înalta Curte că infracțiunea de primire de foloase necuvenite există, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

Deși infracțiunea de primire de foloase necuvenite poate fi comisă atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă, în cauza dedusă judecății, modul în care a acționat inculpata caracterizat prin numărul mare de acte materiale de solicitare a sumelor de bani, modul de abordare a martorilor, insistența cu care apela la martori, denotă că forma de intenție cu care a acționat inculpata este aceea a intenției directe.

În apărarea sa inculpata susține că împrumuturile au fost solicitate în scop umanitar, că nu i-a avantajat pe avocații cărora le-a solicitat sumele de bani, că soluțiile pronunțate erau inevitabile în raport de documentele existente la dosar, însă Înalta Curte amintește că aceste aspecte nu sunt contestate dar, ascendentul funcției deținute, dublat de ascendentul soluțiilor pronunțate au determinat-o pe inculpată să solicite diverse împrumuturi tocmai de la avocații care au susținut cauzele în fața completului prezidat de ea, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată.

Forma continuată a infracțiunii este determinată de împrejurarea că inculpata, în baza unei rezoluții unice, în mod repetat a săvârșit mai multe acțiuni de primire care reprezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Rezultă din materialul probator administrat în cauză că inculpata U.A. se face vinovată și de comiterea infracțiunii prev. de art. 28 din Legea nr. 176/2010 cu referire la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în declarațiile de avere completate la 15 martie 2006, 19 ianuarie 2007, 14 martie 2008, 13 mai 2009, 14 aprilie 2010 și 29 octombrie 2010, inculpata nu a menționat debitele pe care le avea, deși valoarea acestora cumulată depășea în fiecare caz echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro.

În mod corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

În apărarea sa, inculpata susține că, faptul că nu au fost menționate în declarațiile de avere datoriile existente la bănci nu produce consecințe juridice, acuzațiile din rechizitoriu sunt generice iar latura subiectivă a infracțiunii nu a fost dovedită.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, „fapta persoanelor care, cu intenție, depunând declarațiile de avere sau de interese care nu corespund adevărului constituie infracțiunea de fals în declarații”.

Așa cum rezultă din economia acestor dispoziții legale, legiuitorul nu condiționează existența infracțiunii de împrejurarea că declarațiile care nu corespund adevărului să fie făcute în scopul producerii de consecințe juridice, această cerință rezultând chiar din voința legiuitorului.

De asemenea, declarațiile de avere sunt făcute sub sancțiunea săvârșirii infracțiunii de fals în declarații fără ca legiuitorul să specifice că declarația necorespunzătoare adevărului se referă doar la venituri nu și la rubrica datorii, astfel că este subiect activ al infracțiunii cel care face declarații necorespunzătoare adevărului în raport de toate rubricile existente în declarația de avere, fără a face distincție între acestea.

Sub aspectul laturii subiective, rezultă cu certitudine că fapta a fost comisă cu intenție, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Faptul că inculpata nu a menționat în declarațiile de avere debitele pe care le avea, motivând că îi era jenă să nu se afle situația financiară dificilă în care se afla sau că soțul său nu cunoștea că ea contractase acele debite, conduce la concluzia că inculpata cu bună știință a procedat în acest mod, forma de vinovăție cu care a acționat fiind aceea a intenției.

Este greu de înțeles atitudinea manifestată de inculpată, în condițiile în care judecător fiind nu cunoștea semnificația caracterului public al declarației, a faptului că aceasta se dă pe proprie răspundere cunoscând disp. art. 292 C. pen., declarantul asumându-și răspunderea penală pentru caracterul inexact al datelor furnizate indiferent dacă acestea se referă la activul ori pasivul patrimoniului.

Cu privire la infracțiunea de conflict de interese reține Înalta Curte că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este greșită, fapt pentru care consideră că recursul declarat de Parchet este întemeiat sub acest aspect, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează.

Cu privire la această infracțiune se reține ca situație de fapt că după ce a pretins și a primit, în luna mai 2009 de la avocatul C.M.S. suma de 200 euro cu titlu declarat de împrumut, pe care nu l-a restituit în termen de o lună astfel cum promisese, inculpata a judecat cauza civilă cu nr. 13890/245/2010 având ca obiect cererea formulată de avocat de învestire cu formulă executorie a unui contract de asistență juridică încheiat cu debitorul SC A. SRL Iași.

Se reține în actul de inculpare că inculpata a soluționat favorabil cererea, soluție în urma căreia s-a produs un folos patrimonial pentru respectivul avocat, de la care beneficiase anterior de un folos.

Potrivit disp. art. 2531 C. pen. constituie infracțiunea de conflict de interese fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

Prin incriminarea faptei de conflict de interese legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității funcționarului public, în sensul adoptării unei atitudini corecte a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorități publice.

Această atitudine corectă presupune și abținerea funcționarului public de la luarea oricărei decizii de natură să-i confere direct sau indirect, ori unei terțe persoane un anumit avantaj material.

Existența acestei infracțiuni este condiționată de o situație premisă, constând în aceea că funcționarul are competența îndeplinirii actului.

Ca și în cazul infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. și infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. presupune ca subiectul activ să acționeze conform atribuțiilor de serviciu în sensul că îndeplinirea actului trebuie să se facă licit însă cerința esențială a legiuitorului este aceea că prin fapta comisă să se realizeze direct sau indirect un folos material pentru sine, soțul său, o rudă sau un afin până la gradul II inclusiv ori pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

Revenind la cauza dedusă judecății, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că după ce în prealabil a beneficiat de un împrumut de 200 euro de la avocatul C.M.S. pe care nu l-a restituit la termen, inculpata U.A. a soluționat favorabil Dosarul nr. 13890/245/2010 având ca obiect cererea formulată de către avocatul C.M.S. și a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de asistență juridică încheiat cu SC A. SRL Iași ce constata o creanță în cuantum de 8.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

Procedând în acest mod inculpata a realizat în beneficiul avocatului un „folos material” în accepțiunea legii chiar dacă acesta constă doar într-un drept de creanță, cât timp legiuitorul nu face distincție din acest punct de vedere.

Este adevărat, așa cum susține prima instanță că învestirea cu formulă executorie este doar o etapă în procedura executării silite, avocatul având doar un drept de creanță însă, creanța are un caracter precis determinat existența ei este neîndoielnică asupra sa nu există litigii, iar în urma acestei învestiri, creanța certă și exigibilă oricând poate fi executată și obținut în acest mod „folosul material” în accepțiunea legii.

Mai mult decât atât reține Înalta Curte că inculpata avea o obligație morală față de petent de a rezolva favorabil cererea știind că a beneficiat de un împrumut din partea acestuia nerestituit până la momentul soluționării cererii.

În acest caz este sesizat existența unui conflict între interesele personale și obligațiile publice ale judecătorului, distanța până la apariția unui caz de corupție fiind la limită, astfel încât apreciază Înalta Curte că existența infracțiunii de conflict de interese nu poate fi negată.

Pentru toate argumentele arătate Înalta Curte reține că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. urmând să dispună condamnarea inculpatei și pentru comiterea acestei infracțiuni, individualizarea pedepsei urmând a se face în raport de disp. art. 72 C. pen.

Reține Înalta Curte că recursul declarat de Parchet este întemeiat și sub aspectul omisiunii instanței de fond de a deduce din pedeapsă conform art. 88 C. pen., reținerea de 24 de ore.

Astfel rezultă din înscrisurile existente la dosar că inculpata a fost reținută pentru 24 de ore de la 28 ianuarie 2011 la 29 ianuarie 2011.

În raport de disp. art. 88 C. pen., potrivit cărora timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, Înalta Curte va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei această durată de timp.

Reținând vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa, apreciază Înalta Curte că motivele de recurs invocate de inculpată în sensul reținerii nevinovăției sale, nu sunt întemeiate pentru argumentele expuse anterior.

Celelalte motive de recurs invocate de apărarea inculpatei referitoare la nemotivarea sentinței cât și nelegala sesizare a instanței nu sunt întemeiate.

Reține Înalta Curte că hotărârea primei instanțe este amplu și judicios motivată, instanța de fond a analizat toate mijloacele de probă administrate în cauză, de asemenea au fost supuse analizei toate problemele esențiale invocate de inculpată, iar în considerentele hotărârii sunt redate toate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.

Criticile referitoare la nelegala sesizare a instanței în raport de care apărarea solicită „refacerea urmăririi penale” sunt confuze și lipsite de sens cât timp se solicită a se reține că D.N.A. nu avea competența de a sesiza instanța pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. în condițiile în care inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni.

Reține Înalta Curte că în raport de infracțiunea prev. de art. 256 C. pen., D.N.A. era competent să efectueze urmărirea penală în această cauză, competență atrasă de calitatea de judecător a inculpatei U.A., disp. art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 stabilind competența D.N.A. de a efectua urmărirea penală în cazul faptelor de corupție săvârșite printre alții, de judecători.

Referitor la cererea privind refacerea urmăririi penale solicitată de apărare, reține Înalta Curte că disp. art. 332 C. proc. pen. prevăd expres și limitativ cazurile în care se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, motivele invocate de inculpată neregăsindu-se printre aceste cazuri.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei reține Înalta Curte că, aceasta a fost bine dozată în raport de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Natura faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor caracterizată prin numărul mare de acte materiale, perioada relativ mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, calitatea în care inculpata a comis faptele, folosindu-se mai ales de ascendentul produs de funcția deținută sunt împrejurări avute în vedere de instanța de fond și justifică sancțiunea penală aplicată inculpatei, urmând a fi avute în vedere și la individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2531 C. pen.

Și modalitatea de executare a pedepsei a fost corect individualizată și va fi menținută de către Înalta Curte pentru întreaga activitate infracțională săvârșită de inculpată, apreciind că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei.

Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău împotriva sentinței penale nr. 24 din 01 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, să caseze în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art. 2531 C. pen. va condamna pe inculpata U.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedepsele de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (3) închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010 cu referire la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și va dispune ca inculpata U.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei reținerea de 24 ore de la 28 ianuarie 2011 la 29 ianuarie 2011.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata U.A.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău împotriva sentinței penale nr. 24 din 01 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art. 2531 C. pen. condamnă pe inculpata U.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedepsele de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (3) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010 cu referire la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și dispune ca inculpata U.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei reținerea de 24 ore de la 28 ianuarie 2011 la 29 ianuarie 2011.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata U.A. împotriva aceleiași sentinței penale.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2012.