Criminal revision admissibility: failure to prove newly discovered facts or circumstances challenging final fraud conviction

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Tribunalul Vaslui, secția penală, prin Sentința penală nr. 215 din 6 mai 2009 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, în latură penală și civilă, pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. [„s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”] formulată de condamnata O.V.C. împotriva Sentinței penale nr. 100 din 7 martie 2003 a Tribunalului Vaslui, secția penală - rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală - prin care a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. și art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 și 33 lit. a) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și interzicerea pe durata de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen., a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în condițiile art. 861 și următoarele C. pen.

Hotărând astfel s-a constatat că motivele invocate în promovarea cererii actuale [în timpul procesului penal nu i-a fost admisă proba cu expertiză contabilă, deși era „obligatorie”, potrivit susținerilor acesteia, pentru a dovedi că valoarea prejudiciului era mult mai mică; prejudiciul penal era sub două miliarde de lei vechi astfel ca încadrarea juridică în dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. a fost greșită și implicit limitele legate de pedeapsă trebuiau să fie mai mici; nu s-a dovedit intenția directă („premeditată”) în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune măsura asiguratorie a sechestrului a fost dispusă abuziv și nelegal] au fost examinate și respinse ca nefondate în procedura anterioară de condamnare astfel că fiind lipsite de caracterul de a putea fi considerate fapte sau împrejurări „ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei” nu pot fi acceptate în principiu ca temeiuri de revizuire circumscrise cazului invocat, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

2. Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 85 din 18 iunie 2009, în apelul condamnatei cu solicitarea de a se reexamina motive invocate și a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a menținut rezolvarea juridică adoptată în cauză prin sentința atacată.

3. Recursul în termen declarat de condamnata-revizuentă O.V.C., reiterând critica de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - temei juridic invocat în cererea introductivă de către condamnată - revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, în latura penală și civilă, poate fi solicitată când „s-au descoperit fapte s-au împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”; cazul de la lit. a) - se prevede în continuare în art. 394 alin. (2) C. proc. pen. - constituie motiv de revizuire „dacă pe baza faptelor s-au împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de incitare a procesului penal ori de condamnare”.

Din analiza dispozițiilor legale precitate rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată în sensul că (i) trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și (ii) faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cu privire la prima condiție a acestui caz de revizuire în jurisprudență și literatura de specialitate s-a reținut că expresia „fapte sau împrejurări” semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe pot duce la dovedirea netemeiniciei soluției de achitare, încetare a procesului penal sau condamnare, iar pentru ca acestea să poată fi considerate, ca „noi” trebuie să nu fi fost cunoscute de instanță în procesul penal anterior care a soluționat definitiv acțiunea penală în baza art. 345 C. proc. pen., în sensul că nu au fost disputate ori nu au putut fi luate în considerare din lipsa posibilităților dovedirii lor la momentul respectiv.

În speță, din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că motivele de revizuire au fost discutate și respinse ca nefondate de către instanțe - în raport cu celelalte probe în acuzare aflate la dosar - în procedura penală anterioară finalizată prin condamnarea revizuentei O.V.C. pe baza săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. [în fapt s-a reținut că în luna februarie 2004 inculpata în calitate de administrator al SC „C.” SA Galați a completat în fals o factură fiscală incluzând produse/servicii în valoare de 2.363.906.250 lei datorate de SC „L.C.” SRL Tulcea. Factura a fost trimisă unui sediu secundar „abia înființat, al părții civile, după care a fost completată și o filă CEC cu suma efectuată, introdusă la plată și încasată, deși între cele două societăți nu există nici un contract ori debit].

Ca atare respingerea în principiu a cererii de revizuire în baza art. 403 alin. (3) cu referire în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este justificată, decizia atacată fiind legală și temeinică în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Obligă recurenta revizuentă să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata revizuentă O.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 85 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze penale cu minori.

Obligă recurenta revizuentă să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.