Challenge to non-prosecution of notary and third party for fraud based on disputed document signatures dismissed on appeal due to forensic confirmation of authenticity.

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 5 aprilie 2007 petiționarul B.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public S.I. și a numitului B.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289, 291 și 293 C. pen.

În motivarea plângerii petiționarul a susținut că a acceptat să îl primească în imobilul său din Timișoara, str. J.M., pe nepotul său B.I., întrucât acesta nu avea unde să locuiască și că ulterior, când a vrut să doneze imobilul fiicei sale B.A. a constatat că în cartea funciară era înscrisă o promisiune de vânzare a acelui imobil în favoarea nepotului, autentificată de notarul public S.I.

A mai susținut petiționarul că el nu a încheiat niciodată un astfel de act, că nu a avut intenția să înstrăineze imobilul, că semnătura de pe act nu îi aparține și că la data autentificării acelui act el era în Franța.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin Rezoluția nr. 531/P/2007 din 18 noiembrie 2008 a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.I. și față de B.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288, 289, 291 și 293 C. pen., cu motivarea că faptele reclamate nu există, și că potrivit raportului de expertiză criminalistică efectuate în cauză semnăturile de pe înscrisul intitulat „Promisiune de vânzare-cumpărare”, autentificat din 22 septembrie 1997 și de pe cererea de autentificare a acestui înscris aparțin petiționarului B.G.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere petiționarul, care a fost respinsă prin Rezoluția nr. 99/II/2/2009 din 3 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, reținându-se că faptele reclamate nu există și că rezoluția atacată este corectă.

În contra soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul B.G., care a susținut că nu a semnat actele autentificate de notar și că la data respectivă se afla în Franța.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 118/PI din 16 aprilie 2009 a respins plângerea petiționarului B.G., apreciind că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistența faptelor reclamate este legală și temeinică și că actul intitulat „promisiune de vânzare”, autentificat de notarul public ca și cererea de autentificare au fost semnate de petiționar, așa cum s-a stabilit prin expertizele criminalistice din dosar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul B.G. care a susținut că nu a semnat actele reclamate, că acestea au fost nelegal autentificate, că la data întocmirii lor de către notarul public se afla internat la un spital din Franța.

S-a solicitat casarea hotărârii atacate, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că faptele reclamate de petiționar nu există și că soluția de neîncepere a urmării penale este corectă.

Astfel, potrivit rapoartelor de expertiză criminalistică grafologică din 3 aprilie 2008 întocmit de Laboratorul Extern Timișoara din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și din 27 octombrie 2008 întocmit de Laboratorul Central București al aceluiași institut, semnăturile de pe actul intitulat „Promisiune de vânzare-cumpărare” autentificat din 22 septembrie 1997 de notarul public S.I. și de pe cererea de autentificare a aceluiași act aparțin petiționarului B.G.

Susținerea recurentului în sensul că la data autentificării s-ar fi aflat în Franța internat în spital nu a fost dovedită cu acte originale emanând de la un așezământ medical din acea țară.

În consecință, faptele reclamate neexistând în materialitatea lor, soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost corect menținută de prima instanță ca legală și temeinică.

Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva Sentinței penale nr. 118/PI din 16 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2009.