Attempted qualified homicide: sufficiency of head trauma for intent and application of first-offense mitigation to reduce sentence.

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 42 din 5 martie 2009 Tribunalul Călărași l-a condamnat pe inculpatul C.C. în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 15 august 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.331,65 RON cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală către Spitalul Clinic de Urgență „S.P.” București.

A luat act că inculpatul a achitat părții civile M.A.Ș. suma de 5.000 RON.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că, în seara de 7 februarie 2008, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla în fața blocului din municipiul Călărași cu prietenii săi S.A., S.L.C. și A.M.M., partea vătămată M.A.Ș. a zărit-o pe vecina sa T.M.A. și a ironizat-o, fapt ce a deranjat-o și, de urmare, aceasta și-a sunat prietenul, respectiv pe inculpatul C.C., căruia i-a spus că a fost acostată de partea vătămată.

Astfel încunoștințat, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său în zona conflictului unde, după ce prietena l-a indicat pe M.A.Ș. ca fiind cel care a acostat-o, l-a întrebat pe acesta din urmă dacă este adevărat.

Partea vătămată i-a confirmat inculpatului incidentul, continuând apoi să discute cu prietenii.

Inculpatul s-a deplasat la autoturism de unde a luat o bâtă, apropiindu-se de grupul de tineri în care se afla partea vătămată.

Observând intenția inculpatului, martorul A.M.M. a atenționat-o pe partea vătămată să fugă, aceasta conformându-se, însă, împiedicându-se într-o groapă, a căzut la pământ.

Inculpatul a ajuns-o astfel pe partea vătămată și i-a aplicat cu bâta mai multe lovituri în cap și peste spate până ce aceasta și-a pierdut cunoștința.

După comiterea violențelor, inculpatul a luat în autoturism pe prietena lui T.M.A. și pe alte tinere, C.I.F. și P.C.G., părăsind locul faptei.

Fiind înștiințate poliția și salvarea, partea vătămată M.A.Ș. a fost transportată la spital și, prin transfer, internată în Spitalul de Urgență „S.P.” București în perioada 7 - 13 februarie 2008 cu diagnosticul „traumatism cranio cerebral minor gr. 2 cu fractură fronto-parietal stâng, hematom extradural stâng; contuzii hemoragice frontal stânga”.

Prin raportul de constatare medico-legală din 18 februarie 2008 al S.M.L. Călărași s-a concluzionat că leziunile s-au produs prin lovire cu corp dur, necesită 65 - 70 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.

Prin declarația din 2 februarie 2008 dată în fața procurorului, inculpatul C.C. nu a recunoscut săvârșirea actelor de violență, negând să fi fost la locul faptei și chiar că ar cunoaște-o pe T.M.A.

Ulterior, angajându-și apărător, inculpatul nu s-a mai prezentat la organul de urmărire penală, ceea ce a justificat emiterea mandatului de arestare preventivă în lipsă, pus în executare abia la 15 august 2008.

Inculpatul a recunoscut apoi lovirea părții vătămate, plasând actele de violență în contextul unui conflict cu victima și prietenii acesteia, care i-au agresat mai întâi prietena.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel criticând-o pentru greșita încadrare juridică, impunându-se schimbarea acesteia în vătămare corporală gravă, pentru neconstatarea acțiunii de provocare din partea victimei și pentru greșita individualizare a pedepsei, la aplicarea cărei trebuia să țină seama de circumstanțele atenuante.

Prin Decizia penală nr. 167 din 29 iulie 2009 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul inculpatului.

Instanța de control judiciar a constatat că încadrarea juridică este legală, față de obiectul folosit în agresiune, zona vitală și intensitatea loviturilor, că pedeapsa a fost corect individualizată, raportată la o situație de fapt bine stabilită, astfel încât nu se justifică reducerea acesteia.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, reiterând, personal și prin apărător, criticile din apel, respectiv greșita încadrare juridică, omisiunea reținerii stării de provocare și greșita individualizare a pedepsei, pe care o apreciază excesivă.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de criticile formulate, care se regăsesc în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen., dar și sub celelalte cazuri prevăzute de alin. (3) din același text de lege, Curtea constată că recursul pentru cele ce vor fi arătate în continuare, este fondat.

Situația de fapt a fost corect și temeinic stabilită de instanțe pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și, nemijlocit în cel al judecății.

Susținerile părții vătămate M.A.Ș., potrivit cărora actele de violență au fost exercitate de inculpat prin lovirea repetată cu o bâtă, se coroborează cu declarațiile martorilor S.A., A.M.M., S.L.C. și, în parte cu cele ale martorilor C.I.F., T.M.A. și P.C.G., precum și constatările și concluziile medico-legale, care consemnează, printre alte leziuni, fractură fronto-parietal stâng și hematom extradural frontal stânga.

Este adevărat că Raportul de constatare medico-legală al S.M.L. Călărași concluzionează că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, însă, această concluzie nu are decât valoare medicală, încadrarea juridică fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală și al instanței, care sunt datoare să ia în considerare toate elementele și datele ce rezultă din examinarea tuturor probelor.

Din această perspectivă, Curtea reține că încadrarea juridică în textul de lege ce sancționează tentativa de omor calificat este cea legală, inculpatul aplicând cu deosebită intensitate lovituri cu o bâtă peste capul victimei, producându-i, între altele fractura fronto-temporală și hematom extradural, fiind internată și supusă unui tratament medicamentos.

Din materialitatea faptei astfel reținută rezultă fără dubiu intenția inculpatului de a ucide, rezultatul neproducându-se din împrejurări exterioare voinței făptuitorului, respectiv internarea părții vătămate și supunerea acesteia tratamentului medical de specialitate.

Nici scuza provocării, în împrejurările care au precedat actele de violență nu există.

Un telefon primit de inculpat prin care era anunțat de prietenă că a fost ofensată de partea vătămată, nu poate determina în condiții normale - la care trebuie raportată orice conduită - o tulburare puternică sub stăpânirea căreia să fie comisă fapta, nefiind în niciun caz vorba de o acțiune ilicită gravă sau de o atingere gravă a demnității, din partea victimei.

Curtea constată, însă, că în cauză există împrejurări ce pot fi caracterizate judiciar ca circumstanțe atenuante pentru inculpat.

Așa cum rezultă din datele de la dosar, inculpatul este tânăr, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii.

În cursul judecății a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând comiterea faptei, obiecțiile sale privind doar încadrarea juridică.

Asemenea, a despăgubit pe partea vătămată la nivelul pretențiilor acesteia.

Toate aceste împrejurări se regăsesc și vor fi reținute ca atare între cele caracterizate circumstanțe atenuante prin prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. și, de urmare, în limitele arătate de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., admițând recursul inculpatului, va fi redusă pedeapsa principală.

Se mai constată că sunt excesive prin conținut și pedepsele complementară și accesorie.

Curtea consideră că nu există suficient temei pentru interzicerea dreptului inculpatului de a alege, nefiind o măsură necesară pentru apărarea ordinii și siguranței publice, astfel încât va restrânge conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii la drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Din pedeapsa aplicată inculpatului, se va deduce timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 august 2008 la 28 octombrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 167 din 29 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 42 din 5 martie 2009 a Tribunalului Călărași numai cu privire la individualizarea pedepselor.

Face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

Restrânge conținutul pedepselor complementare și accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 august 2008 la 28 octombrie 2009.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.