Intentional injury sentencing: rejection of appellate challenge to individualization of prison term and accessory penalties

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 592/F din 28 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6871/3/2009, al Tribunalului București, secția penală, s-a dispus, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., condamnarea inculpatului O.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 până la zi.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în seara de 24 septembrie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar împreună cu partea vătămată V.N., inculpatul O.C., l-a invitat la locuința sa, unde avea să rămână peste noapte. Întrucât soția sa nu a fost de acord cu cazarea părții vătămate, între cei doi a izbucnit un conflict, prilej cu care inculpatul a înjunghiat partea vătămată cu un cuțit în regiunea abdominală. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit plăgi abdominale - în regiunea hipocondrului drept, profundă, penetrantă în cavitatea abdominală, perforantă hepatic, în regiunea hipogastrului flancului stâng, profundă, penetrantă, în cavitatea abdominală, perforantă a intestinului subțire cu hemoperitoneu masiv, ce au necesitat pentru vindecare 35 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

Prin Decizia penală nr. 178/A din 20 august 2009 pronunțată în Dosarul nr. 6871/3/2009, al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.C., fiind menținută starea de arest a acestuia. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport de fapta comisă și de persoana sa.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanțele de fond și de apel au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului O.C., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

În speța de față, a proceda în sensul reducerii pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul O.C., ar însemna ca pedeapsa să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. ceea ce, evident, nu este în spiritul legii.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, ce vizează integritatea fizică și viața persoanei.

Condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea și gradul de pericol social al faptei comise exclud posibilitatea de reevaluare a criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C..

În conformitate cu dispozițiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 până la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 20 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 26 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.