Battery complaint: statute of limitations bars criminal prosecution under Article 10 of the Criminal Procedure Code

Asupra recursului de față,

Având în vedere actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 66 din 3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 518/39/2009 s-a dispus admiterea plângerii formulate de petiționarul H.T.I..

A desființat în parte Rezoluția din 10 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 217/P/2007 și Rezoluția nr. 75/11/2009 din 11 martie 2009 dată de Procurorul General al aceluiași Parchet în ceea ce-l privește pe intimatul C.C. cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, persoana vătămată H.T.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a avocaților R.M.E. și C.F.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare prev. de art. 193 C. pen. și insultă prev. de art. 205 C. pen., constând în aceea că, în data de 31 mai 2006, aflându-se pe holul Judecătoriei Rădăuți i-au adresat cuvinte jignitoare și l-au amenințat, spunându-i că s-a legat de cine nu trebuia, că până acum l-au iertat, dar în continuare vor avea grijă de el.

Prin aceeași plângere persoana vătămată a solicitat a se efectua cercetări și față de C.C. - avocat în cadrul Baroului Rădăuți pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă prev. de art. 205 C. pen. și lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. - întrucât la data de 13 iunie 2006, în timp ce urca scările la Judecătoria Rădăuți, acesta i-a adresat injurii și l-a lovit la picior, cauzându-i un hematom la gamba stângă, leziuni care nu au necesitat îngrijiri medicale -, instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. și fals în declarații prev. de art. 292 C. pen.

Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză procurorul a reținut - în esență - că afirmațiile făcute de numiții R.M.E. și C.F.A. nu au fost de natură a aduce atingere onoarei, ori reputației persoanei vătămate și nici nu i-a indus acesteia o stare de temere gravă.

De asemenea, procurorul a reținut că faptele, pretins a fi fost săvârșite de numitul C.C., nu au fost dovedite.

Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. și art. 292 C. pen., s-a reținut că acestea nu există, deoarece prin Ordonanța nr. 908/P din 25 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, M.V. (persoana în raport de care se susține că au fost efectuate acte instigatoare în sensul de a nu declara adevărul în fața organelor de urmărire penală) a fost sancționat cu amendă administrativă în cuantum de 400 RON pentru că a făcut afirmații mincinoase cu ocazia audierii sale în calitate de martor, în Dosarul nr. 3152/285/2006 al Judecătoriei Rădăuți.

Relativ la infracțiunea de insultă prevăzută de art. 205 C. pen., procurorul reține că fapta a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2006.

Soluția de netrimitere în judecată a fost confirmată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care, prin Rezoluția nr. 75/II/2/2009 din 11 martie 2009, a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționarul H.T.I..

Împotriva rezoluției procurorului, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. pen., petiționarul H.T.I. a formulat plângere la instanța competentă solicitând desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de numitul C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că se impune, pentru stabilirea situației de fapt, lărgirea probatoriului prin audierea petiționarului, verificarea aspectelor invocate de intimat în apărarea sa, administrarea altor probe utile soluționării cauzei.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs intimatul C.C. solicitând casarea sentinței și în rejudecare, respingerea plângerii formulate de petiționarul H.T.I. împotriva Rezoluției nr. 217/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 10 octombrie 2008.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul declarat, în conformitate cu dispozițiile art. 38514 C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 9 C. proc. pen., acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită în tot cursul procesului penal, fiind instrumentul juridic prin care persoana învinuită de săvârșirea unei infracțiuni este adusă în fața autorităților judiciare pentru a răspunde penal.

Acțiunea penală poate fi pusă în mișcare dacă sunt întrunite două condiții pozitive și o condiție negativă.

Condițiile pozitive se referă la constatarea că s-a săvârșit o infracțiune, respectiv cunoașterea persoanei sau a persoanelor care au săvârșit fapta prevăzută de legea penală.

Condiția negativă obligă la constatarea că nu există vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare când a intervenit amnistia, prescripția ori decesul făptuitorului.

Prescripția răspunderii penale este o cauză legală care înlătură răspunderea penală, lipsind astfel de obiect acțiunea penală.

În cauza dedusă judecății se reține că petiționarul a criticat rezoluția procurorului numai în ceea ce-l privește pe intimatul C.C. și numai sub aspectul infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Din actele dosarului rezultă că pretinsa faptă de lovire a fost săvârșită la data de 13 iunie 2006 în timp ce părțile se aflau pe scările din incinta Judecătoriei Rădăuți.

Potrivit dispozițiilor art. 180 alin. (1) C. pen., infracțiunea de lovire se sancționează cu închisoare de la 1 lună la 3 luni sau cu amendă, iar potrivit art. 122 lit. e) C. pen., termenul de prescripție - care se socotește de la data săvârșirii infracțiunii (art. 122 alin. (2) C. pen.) - este de 3 ani.

Raportându-ne la data comiterii faptei se constată că s-a împlinit termenul de prescripție la 12 iunie 2009, existând astfel un impediment pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

De altfel, nici pe fond plângerea nu este întemeiată, rezoluția fiind legală și temeinică.

Actele premergătoare efectuate de procuror nu converg spre concluzia săvârșirii de către intimat a infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. pen., va admite recursul declarat de intimatul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 66 din 3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa sentința și, în rejudecare, în baza dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. pen., va respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul H.T.I., împotriva Rezoluției nr. 217/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Va menține rezoluția atacată.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de intimatul C.C., împotriva Sentinței penale nr. 66 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința recurată, și rejudecând:

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul H.T.I. împotriva Rezoluției nr. 217/P/2007 din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Menține rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.