Challenging non-initiation of prosecution for prison officers’ use of conviction-specific uniforms during pretrial custody: lack of minimum factual data for criminal offense
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the petitioner's appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of his complaint against the prosecutor's decision not to initiate criminal proceedings, and ordered the petitioner to pay 200 RON in judicial fees to the state. The dispute concerned a petition filed against unknown prison officers for the alleged offense of defamation or related harm to reputation (Art. 246 Penal Code), stemming from the petitioner's claim that he was forced to wear the specific uniform for final convicts while in custody between 2002 and 2004, thereby suffering image prejudice; the prosecution determined that the complained-of facts did not exist. The court held that the failure to initiate prosecution was justified because the preliminary acts did not establish the minimum necessary data to certify that an offense had been committed, and thus no prohibition on initiating proceedings under Art. 10 of the Code of Criminal Procedure was relevant, affirming the dismissal of the complaint under Art. 228 and Art. 2781 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 228 C. proc. pen, art. 10 C. proc. pen; Challenging non-initiation of prosecution for prison officers’ use of conviction-specific uniforms during pretrial custody: lack of minimum factual data for criminal offense: The dispute concerned a petition filed against unknown prison officers for the alleged offense of defamation or related harm to reputation (Art. 246 Penal Code), stemming from the petitioner's claim that he was forced to wear the specific uniform for final convicts while in custody between 2002 and 2004, thereby suffering image prejudice; the prosecution determined that the complained-of facts did not exist. The court held that the failure to initiate prosecution was justified because the preliminary acts did not establish the minimum necessary data to certify that an offense had been committed, and thus no prohibition on initiating proceedings under Art. 10 of the Code of Criminal Procedure was relevant, affirming the dismissal of the complaint under Art. 228 and Art. 2781 of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded.
Provision applied to obligate the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 4 noiembrie 2008 petiționarul H.M.V., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, solicitând identificarea și cercetarea unor autori necunoscuți - ofițeri din cadrul Penitenciarului Târgu Mureș - sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
În susținerea plângerii, petiționarul a învederat faptul că în perioada 28 februarie 2002 - 19 iulie 2004, aflându-se în custodia Penitenciarului Târgu Mureș, urmare a mandatului de arestare emis față de el a fost ținut să poarte uniforma specifică persoanelor condamnate definitiv, ținută în care a fost prezentat la instanțele de judecată, aducându-i astfel un prejudiciu de imagine.
Prin Rezoluția nr. 143/P/2008, din 6 martie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus, în temeiul art. 228, raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de A.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.
Nemulțumit de soluția dată de procuror, petiționarul a formulat plângere la conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, care, prin Rezoluția nr. 83/II/2/2009 din 3 aprilie 2009 a respins-o ca neîntemeiată, constatând că în cauză nu se impune infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
În conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. petiționarul s-a adresat Curții de Apel Târgu Mureș, solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea faptelor reclamate.
Prin Sentința penală nr. 34 din 3 august 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva Rezoluției nr. 143/P/2008, din 6 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.
Împotriva acestei hotărâri, petiționarul a declarat recurs, fără însă a-l motiva.
Înalta Curte examinând întreaga cauză potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiții.
Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert, o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiție necesară urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b1).
Intervenția unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să opereze neînceperea urmăririi penale.
Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existența acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că, în mod justificat, instanța de fond a respins plângerea petiționarului H.M.V.
Având în vedere cele care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul H.M.V. împotriva Sentinței penale nr. 34 din 3 august 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.