Asset seizure lifting quashed and remanded due to jurisdictional error in criminal proceeding

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă contestația împotriva măsurii asigurătorii menținută prin Sentința penală nr. 2/1998 a Curții de Apel Brașov formulată de petenta SC A.C. SRL Ploiești.

A obligat petenta să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin contestația formulată, petiționara SC A.C. SRL Ploiești a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus de I.G.P. - Serviciul Cercetări Penale și menținut prin Sentința penală nr. 2 din 18 decembrie 1998 a Curții de Apel Brașov.

În considerentele cererii, s-a arătat că la data de 18 octombrie 1999 petenta a cumpăfrat imobilul situat în Ploiești, compus din teren în suprafață de 280 mp și locuința situată pe acest teren, compusă din parter, construcție din cărămidă formată din 2 camere, 2 birouri și secretariat, baie, 2 holuri, 2 magazii și beci, suprafață construită de 132,06 mp și etaj, construcție din lemn, acoperită cu tablă, compusă din 2 camere, balcon, bucătărie și baie, suprafață construită de 63,68 mp.

Contestatoarea a arătat că la data cumpărării, respectiv 18 octombrie 1999, nu cunoștea că asupra acestui imobil exista instituit un sechestru asigurător și că această măsură nu mai subzistă, deoarece, de la data condamnării vânzătorului și până în prezent nimeni nu a venit să revendice imobilul, astfel că termenul general de prescripție s-a împlinit și că este de notorietate că toate părțile civile au fost despăgubite.

Instanța de fond a apreciat că plângerea este greșit îndreptată, soluționarea acestuia fiind de competența instanței civile, motiv pentru care a respins-o.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petiționara SC A.C. SRL Ploiești, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea rezolvării fondului cauzei, învederând că din eroare s-a consemnat de către instanța de fond, ca temei legal disp. art. 170 C. proc. pen. și nu disp. art. 168 alin. (3) C. proc. pen., considerând ca fiind competentă în soluționarea cauzei, instanța penală.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată a fi incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 teza a II-a C. proc. pen. (motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii).

Cazul de casare înscris în art. 3859 pct. 9 teza a II-a C. proc. pen., presupune ipoteza în care motivarea din partea expozitivă a hotărârii cuprinde argumente ireconciliabile cu soluția înscrisă în dispozitiv în sensul că motivarea hotărârii justifică o anumită soluție, iar dispozitivul cuprinde o soluție diferită, contrară.

Astfel, în considerentele Sentinței penale nr. 59/F din 20 iulie 2009, instanța de fond apreciază că în urma verificării plângerii petiționarei în raport cu actele și lucrările dosarului se constată că plângerea este greșit îndreptată în fața instanței penale, deoarece potrivit art. 168 alin. (3) C. proc. pen., după soluția definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii se face contestație potrivit legii civile, în fața instanței civile, după care, în dispozitiv, contestația este respinsă.

Înalta Curte apreciază că există o contradicție evidentă între partea expozitivă a hotărârii și soluția din dispozitiv, în sensul că din motivarea hotărârii ar rezulta că respectiva plângere fiind de competența instanței civile, ar trebui soluționată de aceasta, urmând să fie trimisă instanței competente, iar dispozitivul, practic, în loc să conțină o asemenea soluție de trimitere a cauzei către instanța civilă, cuprinde o soluție diferită, respectiv, contestația este respinsă ca și cum s-ar fi analizat condițiile de legalitate și temeinicie ale acesteia.

În această situație, Înalta Curte consideră a fi incident cazul de casare, înscris în art. 3859 pct. 9 teza a II-a, motiv pentru care, conform art. 3859 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petiționara SC A.C. SRL împotriva Sentinței penale nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va trebui, în funcție de temeiul de drept al respectivei contestații invocat de către petiționară, să soluționeze cauza în mod corespunzător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de petiționara SC A.C. SRL, împotriva Sentinței penale nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2009.