Execution of European Arrest Warrant: exclusion of factual alibi and identity verification from mandatory grounds for refusal

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 237 din 23 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus în baza art. 94 din Legea nr. 302/2002 modificată prin Legea nr. 222/2008 punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 25 august 2009 emis de către Judecătoria de Instrucție nr. 4 din Arganda Del Rey - regatul Spaniei, la data de 25 august 2009 în Dosarul nr. DPA 352/09 privind persoana solicitată Z.V.

A dispus predarea persoanei solicitate Z.V. către autoritățile judiciare spaniole în vederea executării mandatului european de arestare, cu respectarea regulii specialității și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

A dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate Z.V. pentru o perioadă de 29 zile, de la data punerii în executare a mandatului.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 de ore în data de 18 septembrie 2009.

În baza art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 (modificată) a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

În baza art. 94 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (modificată) a dispus comunicarea prezentei în termen de 24 ore de la rămânerea definitivă, autorității judiciare spaniole emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 25 august 2009 Judecătoria de Instrucție nr. 4 din Arganda - Del Rey a emis la data de 25 august 2009 un mandat european de arestare față de numitul Z.V., cetățean român, în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea a două infracțiuni pe teritoriul Spaniei în luna mai 2009, pedeapsa prevăzută de legea spaniolă fiind de 6 ani închisoare.

Se reține că persoana solicitată este cercetată pentru infracțiunile de asociere ilicită împreună cu alți inculpați, în scopul de a comite furturi cu uzul forței constând în aceea că în noaptea de 14/15 mai 2009 împreună cu alți inculpați a pătruns în poligonul industrial al firmei, uzând forța și a sustras marfă.

Reținând că în cauză nu se constată incidența nici unui motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, că mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 79 alin. (1) din lege și nu se impun informații suplimentare, prima instanță a reținut că se impune punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile spaniole.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată Z.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie menționând că în mod greșit instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare fără a ține seama că fapta este sumar descrisă fără prezentarea circumstanțelor, a modului de săvârșire a faptelor, a gradului de participare a persoanei solicitate.

Arată persoana solicitată că există eroare cu privire la persoana solicitată întrucât în mandatul european de arestare sunt trecute doar actele de identitate în mod succint, fără a fi completat cu fotografii ale acestuia, amprente, probe ADN.

Arată de asemenea persoana solicitată că în noaptea de 16/17 mai 2009 nu s-a aflat pe teritoriul Spaniei.

Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs recurate, cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul persoanei solicitate nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează:

În mod corect instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile spaniole cu privire la persoana solicitată Z.V., cât timp din actele și lucrările dosarului nu rezultă impedimente la executarea acestuia și niciun motiv de refuz de executare, facultativ sau obligatoriu din cele reglementare de dispozițiile art. 88 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată.

Aspectele invocate de persoana solicitată nu pot constitui un motiv de refuz de executare cât timp mandatul european de arestare cuprinde toate mențiunile reglementate de dispozițiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (modificată), respectiv datele de identificare ale persoanei solicitate, descrierea faptelor cu indicarea locului și a momentului comiterii acestora, a gradului de participare a persoanei solicitate, cât și încadrarea juridică a faptelor.

Susținerile persoanei solicitate în sensul că nu se face vinovată de comiterea faptelor ca și împrejurarea că nu s-a aflat pe teritoriul Spaniei la momentul comiterii lor, nu pot fi analizate de către autoritățile judiciare ale statului solicitat care urmează să se pronunțe numai sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale mandatului european de arestare prevăzute de dispozițiile legii speciale.

Față de considerentele arătate, confirmând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul persoanei solicitate ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată Z.V. împotriva Sentinței penale nr. 237 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.