Drunk-driving appeal dismissed after appellate conviction upheld despite first-instance acquittal

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 488 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b1) C. proc. pen. combinat cu art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul P.T., pentru infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur", prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a fost trimis în judecată la data de 17 februarie 2011, inculpatul P.T. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În fapt, în esență, s-a reținut că, în seara de 02 ianuarie 2010, după ce a primit vizita unui prieten din Iași, cu care a servit masa, consumând împreună băuturi alcoolice, inculpatul a plecat cu autoturismul soției pentru a-și conduce prietenul, ocazie cu care a acroșat cu partea din dreapta a autoturismului un pieton care se deplasa pe marginea drumului, pe aceeași direcție de mers.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: mijloacele de probă medico-legale, cele testimoniale și cu înscrisuri administrate în cele două faze ale procesului penal.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 33 din 14 februarie 2012 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 488 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care a desființat-o integral.

Rejudecând cauza:

A condamnat pe inculpatul P.T., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni care constituie termen de încercare, potrivit disp. art. 82 C. pen.

A învederat inculpatului disp. art. 83 C. pen.

În baza disp. art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului P.T. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul P.T. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței penale, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.

Astfel, a arătat că Parchetul, în apelul formulat, a susținut că există un raport de cauzalitate între consumul de alcool și rezultatul vătămării.

În realitate însă, partea vătămată circula pe partea carosabilă a drumului și nu poate exista raport de cauzalitate între faptul că el se afla sub influența băuturilor alcoolice și fapta comisă.

Mai mult decât atât, partea vătămată nici nu a făcut plângere.

Nu în ultimul rând, a precizat că nu s-au contestat circumstanțele sale personale, faptul că are 2 copii în întreținere, că regretă cele întâmplate, statutul său, aspecte reținute de către prima instanță și în raport de care trebuia menținută soluția acesteia.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de către inculpat, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Astfel, verificând materialul probator administrat în cauză, se constata că, așa după cum și instanța de control judiciar a reținut, relevante sub aspectul probator sunt: buletinul de analiză toxicologică, concluziile raportului de expertiză medico-legală, declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei. Deși buletinul de analiză toxicologică indică o alcoolemie de 2,30 gr. ‰ la ora 0,15 și respectiv de 2,15 gr. ‰ la ora 01,15, expertiza medico-legală a concluzionat asupra unei alcoolemii de 1,05 gr. ‰ la ora 22:20, atunci când s-a produs accidentul.

Infracțiunea imputată inculpatului este una de pericol. De altfel, în speță, conduita ilicită a inculpatului a cauzat accidentarea gravă a unui pieton - O.C. - care se deplasa pe marginea drumului, pe aceeași direcție de mers.

Astfel cum rezultă din certificatul medico-legal de la dosarul de urmărire penală, O.C. a suferit un traumatism cranio-facial cu multiple plăgi, excoriații, hematom subdural acut fronto-parietal dreapta ce a necesitat craniectomie și a necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale.

În raport de aspectele anterior invocate, rezultă fără dubiu faptul că există un raport de cauzalitate între consumul de alcool al inculpatului și rezultatul vătămării victimei.

În doctrina juridică s-a statuat că, prin introducerea art. 181 C. pen., legiuitorul a urmărit excluderea din sfera de acțiune a legii penale a faptelor incriminate formal, ca urmare a îndeplinirii trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, dar care în concret, datorită gradului lor de pericol social cu totul redus, nu pot constitui infracțiuni.

Or, în speță, consecința faptei comise de inculpat relevă gradul de pericol social ridicat al faptei, specific infracțiunii astfel cum este definit în art. 17 C. pen., astfel că nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 18 C. pen. și înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune cu caracter administrativ.

În acestă ordine de idei, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, precum și modalitatea de săvârșire.

Nu în ultimul rând, instanța de apel a ținut seama de atitudinea procesuală a inculpatului, care a conștientizat gravitatea faptei sale și a încercat să își reducă cât mai mult răspunderea penală printr-o atitudine de recunoaștere și regret a faptei imputate, precum și de circumstanțele sale personale, respectiv caracterizările pozitive ale inculpatului, conduita procesuală corectă, aspecte în raport de care s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. și ca efect al acestora, s-a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul de incriminare în condițiile prev. de art. 81 C. pen., respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Așa fiind Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 33 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2012.