Organized crime fraud via check issuance without coverage: sufficiency of evidence for joint criminal intent and statutory limitation on reevaluation of proof

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 19 ianuarie 2010 pronunțată în Dosar nr. 4656/108/2007, Tribunalul Arad, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat inculpatul Ș.l., cu antecedente penale, fără a fi recidivist, la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeași lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat, Ș.l. la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru înșelăciune în formă continuată în dauna a 27 părți vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a condamnat același inculpat, Ș.l. la pedeapsa de:

- 6 (șase) ani închisoare pentru evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul Ș.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) lit. 2) din Legea nr. 59/1934, art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 și art. 48 din Legea nr. 26/1991.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului Ș.I. în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce va fi executată de acesta în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul O.N., cu antecedente penale, la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru aderarea la un grup infracțional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeași lege, raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat, O.N. la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani pentru înșelăciune în formă continuată în dauna a 27 părți vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menținut beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 564 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Vaslui definitivă prin decizia penală nr. 116 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel Iași.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului O.N. în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce urmează să fie executată de acesta în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa principală durata arestării preventive a inculpatului, de la 18 februarie 2008 până la 23 ianuarie 2009, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat inculpatul G.N., fără antecedente penale, la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeași lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat, G.N. la pedeapsa de:

- 10(zece) ani închisoare pentru înșelăciune în formă continuată în dauna a 27 părți vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 10 ani închisoare ce va fi executată de acesta în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa principală durata arestării preventive de la 31 mai 2007 până la 29 iulie 2007.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat inculpatul F.I.V., arestat în altă cauză, la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeași lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat, F.I.V. la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru înșelăciune în formă continuată în dauna a 27 părți vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce va fi executată de acesta în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. a condamnat inculpatul C.I., cu antecedente penale, la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeași lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pe perioada de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat, C.I. la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru înșelăciune în formă continuată în dauna a 27 părți vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menținut beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului C.I. prin sentința penală nr. 1053 din 03 iunie 2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 05 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor și decizia penală nr. 431/R din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare ce va fi executată de acesta în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul P.l., cu antecedente penale, la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeași lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pe perioada de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat, P.l. la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru înșelăciune în formă continuată în dauna a 27 părți vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, pe perioada de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.l. prin sentința penală nr. 509 din 08 mai 2002 a Judecătoriei Onești, definitivă prin decizia penală nr. 1012/A din 09 iulie 2002 a Tribunalului Bacău, această pedeapsă urmând să fie executată pe lângă cele individuale aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, de 12 ani, respectiv 10 ani închisoare.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului P.I. în pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare la care s-a adăugat cea de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat inculpatul B.S., fără antecedente penale, arestat în altă cauză, la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare pentru inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 7 alin. (1) din aceeași lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pe perioada de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat, B.S. la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare pentru înșelăciune în formă continuată în dauna a 27 părți vătămate.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pe perioada de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce va fi executată de acesta în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

A admis acțiunile civile exercitate alăturat celei penale de către părțile civile și a obligat inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.M. SRL Arad, prin lichidator judiciar IT Management Timișoara Filiala Arad la plata către acestea, cu titlu de despăgubiri, a următoarelor sume: 86.248,04 RON către SC I.R. SRL București; 30.404,87 RON către SC B.S.S. SRL Constanța, 5.410,72 RON către SC D. SA Timișoara, 60.561,77 RON către SC A.P.C. SRL Ploiești, 20.858,20 RON către SC M.D. SRL Timișoara, 22.144,66 RON către SC M. SRL Alba Iulia, 66.580,55 RON către SC C.P. SRL Sibiu, 6.822,78 RON către SC A.D.L. SRL Sfântu Gheorghe, 49,029,19 RON către SC R.B. SRL, 22.713,07 RON către SC A.A. SRL Baia Mare, 35.570,34 RON către SC C. SA Jibou, 58.369,50 RON către SC F. SA București, 44.842,67 RON către SC T.C. SRL Timișoara, 65.953,70 RON către SC P.E. SRL Baia Mare, 39.890 RON către SC D.R. SRL Cluj Napoca, 75.579,95 RON către SC T.C. SRL Arad, 26.300,90 RON către SC C.A. SRL Arad, 13.237,95 RON către SC Y. SRL Oradea, 34.941,39 RON către SC B. SRL Cluj Napoca, 17.235,49 RON către SC A.T. SRL Arad, 35.162,39 RON către SC D.R. SRL Oradea, 20.000 RON către SC A.L. SRL București, 11.726,26 RON către SC M.A. SRL Arad, 11.845,85 RON către SC B. SA Galați, 17.887 RON către SC S. SRL Arad, 10.331,10 RON către SC B.C. SRL Arad.

A admis acțiunea civilă exercitată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și a obligat inculpatul Ș.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.M. SRL Arad prin lichidator IT Management Timișoara Filiala Arad, la plata sumei de 112.762 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, constând în TVA suplimentar și impozit pe profit.

A obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, instanța de fond a reținut că în cursul lunii noiembrie 2006 și până la jumătatea lunii decembrie 2006, inculpații Ș.I., O.N., G.N., F.I.V., C.I., B.S. și P.I. au inițiat, constituit, aderat și sprijinit un grup infracțional organizat în scopul de a induce și menține în eroare societăți comerciale din România cu ocazia comandării, livrării, ridicării, transportării și depozitării de bunuri și mărfuri, folosind drept paravan o firmă ce era de vânzare în Arad (SC G.M. SRL Arad).

Astfel, în data de 23 noiembrie 2006 inculpatul B.S., folosindu-se de numele fictiv „H.C." a formulat prin fax o comandă către S.C. I.R. SRL București, solicitând 5.000 m.p. Betogum (membrană) și 5 paleți emulsie bituminoasă. Conform înțelegerii telefonice pe care B.S. a avut-o cu martorul P.G.M., plata urma să se facă prin 2 file cec. Totodată inculpatul a comunicat martorului că cec-urile vor fi semnate de administratorul societății SC G.M. SRL Arad, respectiv inculpatul Ș.I.

În data de 29 noiembrie 2006 martorul P.G. s-a deplasat în Arad, unde s-a întâlnit la sediul SC G.M. SRL Arad cu inculpatul G.N. (martorul P.G. l-a recunoscut ulterior pe acesta, proces-verbal de recunoaștere), care i-a înmânat contractul încheiat între cele două societăți și două file cec cu o valoare totală de 62.378,67 RON.

În data de 11 decembrie 2006 inculpatul B.S., folosindu-se tot de numele H.C., a trimis prin fax o nouă comandă către SC I.R. SRL, prin care solicita 8.000 m.p. membrană bituminoasă. Și în acest caz plata s-a efectuat, prin intermediul a 2 file CEC.

În ambele cazuri marfa comandată a fost livrată către SC G.M. SRL Arad.

La data de 15 decembrie 2006 reprezentanții SC I.R. SRL au introdus spre plată prima filă CEC (conform înțelegerii), însă aceasta a fost refuzată pentru lipsă de disponibil, același lucru întâmplându-se cu celelalte file cec.

În data de 20 noiembrie 2006 inculpatul O.N., folosindu-se de numele M.V. a formulat prin fax o comandă pentru achiziționarea unor centrale termice de la SC B.S.S. SRL Constanța, punctul de lucru Arad. După trimiterea comenzii, inculpatul Ș.I. a contactat-o telefonic pe reprezentanta SC B.S.S. SRL Constanța, martora T.L., pentru a discuta în legătură cu mărfurile comandate. În aceeași zi martora s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL din Arad, unde s-a întâlnit cu inculpatul Ș.I. și s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare între cele două societăți. Pe lângă inculpatul Ș. la sediul societății mai erau două persoane pe care martora i-a recunoscut ca fiind G.N., iar pe cea de a doua a recunoscut-o după voce, ca fiind persoana cu care a discutat prima dată la telefon și care a întocmit comanda, respectiv O.N.

Conform înțelegerii inițiale, inculpatul Ș.I. a emis o filă cec în alb, ștampilată și semnată urmând ca sumele de bani să fie scrise la momentul finalizării contractului în funcție de cantitatea de bunuri efectiv livrate.

Ulterior la data de 21 noiembrie 2006 inculpatul Ș.I. a trimis o nouă comandă, tot prin fax. La data de 27 noiembrie 2007 acesta s-a prezentat la sediul SC B.S.S. SRL, unde a semnat factura fiscală pentru marfa comandată și a emis fila cec cu data scadentă la 18 decembrie 2006. În aceeași zi marfa a fost livrată la locul indicat de Ș.I.

La data de 18 decembrie 2006, când fila cec a fost introdusă pentru plată și a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

La începutul lunii decembrie 2006 inculpatul O.N., folosindu-se de numele de M.V. a făcut o comandă prin fax, către SC D. SA Timișoara, pentru achiziționarea unor cizme protecție din cauciuc.

Reprezentantul SC D. SA Timișoara, martorul S.C. a luat legătura telefonic cu inculpatul O.N., înțelegându-se ca modalitate de plată emiterea unei file cec cu scadență la 7 zile.

În data de 07 decembrie 2006 au fost facturate mărfurile comandate și transportate la Arad cu un autovehicul aparținând SC D. SA, martorul S.C. însoțind marfa.

La sediul SC G.M. SRL din Arad, martorul s-a întâlnit cu inculpatul Ș.I., care s-a recomandat ca fiind patronul societății, acesta din urmă a semnat și ștampilat facturile și a emis fila cec, având termen de scadență la 15 decembrie 2006. Ulterior, la data de 15 decembrie 2006 când fila cec a fost introdusă la plată, aceasta a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul Ș.I. a luat legătura cu SC A.P.C. SRL Ploiești în vederea încheierii unui contract de colaborare pentru achiziționarea unor bunuri.

În acest sens, la sediul SC G.M. SRL Arad s-au deplasat martorii C.T. și R.S., care s-au întâlnit cu inculpații Ș.I. și G.N. și au semnat un contract de colaborare.

După aproximativ o săptămână cei doi martori s-au întâlnit din nou cu inculpații Ș.I. și G.N., iar acesta din urmă a făcut o comandă pentru o serie de produse electronice și electrocasnice marca „P.". Ca modalitate de plată s-a emis o filă cec seria cu scadență la 30 zile. Fila cec a fost semnată și ștampilată de inculpatul Ș.I., care a eliberat-o când a primit marfa comandată.

Ulterior, inculpatul G.N. a mai făcut două comenzi pentru produse „P.", care au fost onorate de către SC A.P.C. SRL Ploiești, iar plata s-a făcut prin emiterea de file cec, având ca scadență tot 30 zile. Comenzile au fost făcute înainte de scadența primei file cec emise.

La data scadenței primei file cec aceasta a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil, același lucru petrecându-se și cu celelalte două file cec.

În data de 20 noiembrie 2006, inculpatul B.S., folosindu-se de numele H.C. a făcut o comandă prin fax, către SC M.D. SRL Timișoara, pentru achiziționarea a diverse bunuri (baterii chiuvetă, chiuvete, prize, întrerupătoare).

În acest sens la sediul SC G.M. din Arad s-au deplasat administratorul SC M.D. SRL Timișoara, numitul P.M.I. și martora S.C., care s-au întâlnit cu inculpatul Ș.I. (amândoi l-au recunoscut pe acesta cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșe foto), acesta a semnat factura fiscală, iar ca modalitate de plată le-a dat celor doi o filă cec cu scadență la 30 zile.

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul B.S., tot cu numele de H.C. a mai făcut o comandă prin fax. La data de 09 decembrie 2006 numitul P.M.I. și martora S.C. s-au deplasat din nou la sediul SC G.M. Arad, unde s-au întâlnit de data aceasta cu inculpatul G.N., care a semnat pe factura de livrare, ambii l-au recunoscut pe G.N. inclusiv în sala de judecată, și le-a dat acestora o filă cec, completată anterior de inculpatul Ș.I., având scadență la data de 18 decembrie 2006.

În ambele cazuri marfa a fost livrată și descărcată la sediul SC G.M. SRL Arad.

La data scadenței primei file cec, aceasta a fost introdusă la plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil, același lucru întâmplându-se și cu cea de a doua filă cec.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul O.N., sub numele de M.V. a luat legătura telefonică cu martorul C.V., reprezentant al SC M. SRL Alba Iulia, comunicându-i acestuia că este director la SC G.M. SRL Arad și dorește să achiziționeze centrale termice.

În data de 15 noiembrie 2006 inculpatul Ș.I. a trimis prin fax o comandă de centrale termice către SC M. SRL Alba Iulia.

În data de 23 noiembrie 2006 martorul C.V. s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL Arad pentru livrarea mărfii, unde s-a întâlnit cu Ș.I. (ulterior martorul l-a recunoscut pe acesta, conform procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere. Acesta a semnat contractul de distribuție și conform înțelegerii marfa a fost achitată prin emiterea de către inculpatul Ș.I. a unei file cec, având ca termen de scadență 14 decembrie 2006, în valoare de 22.144,66 RON.

La data scadenței filei cec aceasta a fost introdusă la plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul O.N. l-a contactat telefonic pe martorul T.M.V., acesta fiind reprezentantul SC C.P. SRL Sibiu, în vederea achiziționării, pentru SC G.M. SRL Arad a unor centrale termice. Cu această ocazie, după stabilirea prețului de achiziție, s-a convenit ca modalitate de plată, emiterea unor file cec cu dată scadentă.

În baza celor discutate la telefon, în data de 07 decembrie 2006 martorul T.M. s-a deplasat în Arad, la sediul SC G.M. SRL, unde s-a întâlnit cu inculpatul O.N./M.V. Ulterior martorul l-a recunoscut pe inculpat, conform procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere și i-a dat acestuia factura pe care inculpatul a semnat-o și a ștampilat-o. Totodată inculpatul O.N. i-a înmânat martorului o filă cec, care era semnată și ștampilată de către Ș.I., iar martorul a trecut pe aceasta data scadenței, respectiv 15 decembrie 2006.

În data de 09 decembrie 2006, inculpatul O.N. l-a contactat din nou pe martorul T.M., făcând o nouă comandă de centrale termice. În data de 11 decembrie 2006 inculpatul O.N. s-a prezentat la sediul SC C.P. SRL Sibiu și a ridicat mărfurile comandate și i-a dat martorului fila cec, care fusese în întregime completată și semnată de Ș.I. Totodată inculpatul O.N. a semnat factura pentru aceste mărfuri cu numele de M.V.

La data scadenței, prima filă cec a fost introdusă la plată, dar a fost refuzată pe motiv de lipsă disponibil, același lucru întâmplându-se și cu cealaltă filă cec.

În data de 05 decembrie 2006 inculpatul O.N., sub numele de M.V., l-a contactat telefonic pe reprezentantul SC A.D.L. SRL din Sf. Gheorghe, respectiv pe martorul D.A., convenind cu acesta să achiziționeze marfă de la această societate (articole de mic mobilier), iar ca modalitate de plată urma să se emită un bilet la ordin.

După ce marfa a fost dusă la Arad de un reprezentant al SC A.D.L. SRL din Sf. Gheorghe, s-a emis acel bilet la ordin, de către inculpatul Ș.I., care avea ca dată scadentă 15 decembrie 2006. La data de 18 decembrie 2006 s-a achitat numai suma de 389,96 RON din totalul de 7.212,74 RON, restul fiind refuzat pentru lipsă disponibil.

În data de 27 noiembrie 2006 inculpatul B.S., folosindu-se de numele H.C. a trimis prin fax o comandă de materiale electrice către SC R.B. SRL Timișoara. Reprezentantul acestei societăți, respectiv martorul M.C.M., a luat legătura telefonic cu inculpatul Ș.I. și a convenit cu acesta ca plata mărfurilor să se efectueze prin filă cec, care să fie emisă cu data de 18 decembrie 2006.

La data de 07 decembrie 2006, s-a prezentat la sediul SC R.B. SRL Timișoara, numitul S.E. (reprezentantul firmei de transport angajate de SC G.M. SRL), care a preluat marfa și care i-a înmânat martorului M.C. o filă cec, completată și semnată de inculpatul Ș.I. refuzată pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul B.S., folosindu-se de numele de H.C., a trimis prin fax către SC A.A. SRL Baia Mare, pentru achiziționarea unor materiale electrice.

în data de 24 noiembrie 2006 la sediul SC A.A. SRL s-a prezentat inculpatul Ș.I. și s-a întâlnit cu reprezentantul acestei societăți, respectiv martorul L.T. Ulterior martorul l-a recunoscut pe Ș.I., conform procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere. Cu această ocazie s-a încheiat un contract de colaborare între cele două societăți, stabilindu-se printre altele ca modalitate de plată pentru mărfurile livrate, emiterea unor file cec cu o dată scadentă la 55 zile.

Tot în aceeași dată s-au livrat primele mărfuri, transportul fiind asigurat de inculpatul Ș.I., conform declarației martorului C.V. După livrarea mărfii, inculpatul Ș.I. a completat și semnat o filă cec, pe care i-a dat-o martorului L.T.

Ulterior, atât în cursul lunii noiembrie, cât și în cursul lunii decembrie 2006, au mai fost livrate către SC G.M. SRL diverse mărfuri în baza convenției semnate.

La începutul lunii decembrie 2006 inculpatul Ș.I. a mai discutat telefonic cu martorul L.T., spunându-i acestuia că va veni la Baia Mare, pentru a plăti în numerar datoriile pe care le avea, fapt care nu s-a întâmplat.

În data de 12 februarie 2007 fila cec a fost introdusă pentru plată, întrucât martorul L.T. nu a mai putut lua legătura cu inculpatul Ș.I., dar aceasta a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În data de 22 noiembrie 2006, inculpatul B.S., folosindu-se de numele H.C., a trimis prin fax o comandă pentru diverse produse industriale comercializate de către SC C. SA Jibou. În data de 23 noiembrie 2006 reprezentantul acestei societăți, martorul M.G.I. a luat legătura telefonică cu B.S. și cu Ș.I., iar în urma negocierilor s-a făcut o comandă pentru produse, iar ca modalitate de plată s-a hotărât emiterea unor file cec.

Astfel, în data de 30 noiembrie 2006, în baza celor mai sus arătate, martorul C.C. a transportat produsele la Arad, la depozitul SC G.M. SRL, unde le-a descărcat, după care a primit de la o persoană căreia nu îi poate preciza numele, o filă cec, care a fost completată și semnată de inculpatul Ș.I., nedatată.

După primirea filei cec, martorul M.G. l-a contactat telefonic pe Ș.I., care i-a comunicat să treacă la dată ziua de 18 decembrie 2006, asigurându-l pe acesta că societatea dispune de bani în cont.

În data de 07 decembrie 2006, în baza comenzii din luna noiembrie 2006, SC C. SA a mai făcut un transport de produse către SC G.M. SRL Arad, conform declarației martorului M.Ș. Tototdată martorul M.G. i-a transmis telefonic lui Ș.I. că marfa urmează a fi livrată și să completeze o filă cec conform valorii acestor produse. După ce marfa a fost descărcată la același depozit ca prima dată, martorul M.Ș. a primit din partea unei persoane, fără a putea să precizeze cine era o filă cec, completată și semnată de Ș.I., având ca dată scadentă tot ziua de 18 decembrie 2006.

La data stabilită filele au fost introduse pentru plată, însă acestea au fost refuzate pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006 inculpatul Ș.I. a trimis prin fax o comandă către SC F. SA București, pentru achiziționarea unor aparate de aer condiționat.

În urma discuțiilor dintre reprezentantul SC F. SA, martorul S.P. și inculpatul Ș.I., s-a convenit ca plata produselor să fie efectuată cu file cec, acestea urmând să aibă o scadență la 25 zile de la livrarea mărfurilor.

Odată cu livrarea produselor comandate, Ș.I. a emis fila cec, având ca dată scadentă 15 decembrie 2006.

La data stabilită fila a fost introdusă pentru plată, însă a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

La începutul lunii decembrie 2006, martorul B.S., reprezentant al SC T. SRL Timișoara, a fost contactat telefonic de un reprezentant al SC G.M. SRL, pentru cumpărarea unor produse: instalații termice, climatizare, echipamente anti-incendiu.

În acest sens, în data de 04 decembrie 2006, martorul B.S. s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL din Arad, unde s-a întâlnit cu inculpatul Ș.I., pe care l-a recunoscut din planșă fotografică și a semnat cu acesta un contract de vânzare-cumpărare. În baza acestui contract inculpatul Ș.I. a dat martorului un avans de 4.000 RON, iar pentru diferența de 48.834,63 RON, reprezentând contravaloarea produselor comandate, s-a emis fila cec, având scadență la 15 decembrie 2006.

În datele de 07 decembrie 2006 și 12 decembrie 2006, marfa comandată a fost livrată la Arad la depozitul SC G.M. SRL Arad de către martorul P.I., fiind preluată de către U.V.

La data de 15 decembrie 2006 fila cec a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul B.S., folosindu-se de numele de H.C. a transmis prin fax o comandă către SC P.E. SRL Baia Mare, pentru achiziționarea unor cabluri electrice.

În data de 08 decembrie 2006 inculptul Ș.I. s-a întâlnit în Baia Mare cu reprezentantul SC P.E. SRL Baia Mare, martorul B.l., care l-a recunoscut din planșa fotografică, ocazie cu care s-a încheiat și semnat un contract de vânzare-cumpărare, livrându-se și marfa comandată.

Pentru plata acesteia inculpatul Ș.I. a plătit un avans de 20.000 RON, iar pentru diferență s-au emis două file cec cu scadență la 14 decembrie 2006 și cu scadența la 22 decembrie 2006, pentru o sumă totală de 65.953,70 RON.

La data stabilită filele cec au fost introduse pentru plată, dar au fost refuzate pentru lipsă disponibil.

La sfârșitul lunii noiembrie 2006, inculpatul Ș.I. a transmis prin fax o comandă către SC D.R. SRL Cluj Napoca, pentru cumpărarea unor radiatoare și microcentrale de apartament.

În urma discuțiilor telefonice ulterioare, purtate de către inculpat cu reprezentantul SC D.R. SRL Cluj Napoca, martorul P.T. s-a convenit ca plata produselor să se efectueze prin emiterea unei file cec cu scadență la 10 zile.

La data de 05 decembrie 2006 produsele comandate au fost livrate către SC G.M. SRL Arad prin intermediul unei firme de transport, iar Ș.I. a emis fila cec, semnată și ștampilată.

La data scadenței, fila a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În data de 23 noiembrie 2006, inculpatul O.N., folosindu-se de numele M.V., a transmis prin fax o comandă către SC T. SRL Arad, pentru achiziționarea unor centrale termice.

Această comandă a fost prezentată de reprezentantul SC T. SRL, martora M.A., administratorului societății, care a aprobat-o, plata urmând a fi făcută cu un avans de 10% și emiterea unei file cec cu scadență la 21 zile.

În baza acestora SC G.M. SRL a plătit un avans de 3.250 RON, iar după livrarea mărfii de către SC T. SRL la depozitul SC G.M. SRL, unde avizul de însoțire a mărfii a fost semnat de U.V. cu numele de R.V., s-a emis și fila cec, semnată și ștampilată de Ș.I.

În cursul lunii decembrie 2006, inculpatul O.N. folosind tot numele de M.V., a mai făcut o comandă către SC T. SRL Arad pentru cumpărarea de centrale termice, aceasta fiind la rândul ei făcută în aceleași condiții. În acest caz s-a emis fila cec.

La data scadențelor filele cec au fost introduse pentru plată, dar au fost refuzate pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul Ș.I. s-a prezentat la sediul SC C.A. SRL Arad, unde s-a întâlnit cu reprezentantul acestei societăți, martorul C.R. și a încheiat cu acesta un contract de închiriere pentru un spațiu de depozitare situat în incinta fostelor „S. Arad". Tot în aceeași zi s-a semnat și un proces-verbal de predare a respectivei hale, acest proces-verbal fiind semnat de către inculpatul G.N., folosindu-se de numele P.G. Deși nu s-a stipulat în contract inculpatul Ș.I. a dat martorului o filă cec, trecând pe acesta data de 15 decembrie 2006, reprezentând chiria aferentă.

La data stipulată fila cec a fost introdusă pentru plată, dar aceasta a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Martorul C.R. i-a recunoscut pe Ș.I. și G.N. cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșe fotografice.

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul G.N. s-a deplasat la sediul SC Y. SRL Oradea - punct de lucru Arad - unde, folosindu-se de numele P.G., și spunând că este reprezentantul SC G.M. SRL Arad, s-a arătat interesat de achiziționarea mai multor sortimente de parchet laminat. Inițial acesta a dorit să achiziționeze o cantitate de 700 m.p. de parchet, dar întrucât în stoc nu era această cantitate iar pentru întreaga cantitate trebuia să aștepte aproximativ o săptămână a achiziționat doar 370 m.p.

Pentru această cantitate de parchet G.N. a înmânat reprezentantului SC Y. SRL, martorul B.L.G., fila cec, scadentă la data de 15 decembrie 2006.

Transportul parchetului a fost efectuat de martorul S.G., care a dus bunurile la depozitul SC G.M. SRL Arad, unde l-a predat lui U.V.

La data de 15 decembrie 2006 fila cec a fost introdusă pentru plată, însă a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În data de 07 decembrie 2006, martorul R.G.M. a fost contactat telefonic de conducerea SC B. SRL Cluj Napoca, comunicându-i-se că o societate din Arad, respectiv SC G.M. SRL dorește să achiziționeze de la aceștia membrană bituminoasă.

În acest sens martorul s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL, unde inițial s-a întâlnit cu inculpatul G.N. care s-a recomandat cu numele „M.". Martorul a discutat cu acesta prețurile de vânzare, iar la un moment dat a venit și inculpatul Ș.I. cu care a negociat modalitatea de plată și de efectuare a transportului. S-a stabilit ca plata să fie făcută prin filă cec, transportul urmând a fi asigurat de Ș.I.

Totodată martorul R.G. a solicitat celor doi inculpați să întocmească o notă de comandă pe care să o trimită la sediul SC B. SRL din Cluj Napoca, pentru a li se factura marfa. Nota de comandă a fost întocmită de B.S., folosindu-se de numele H.C.

În data de 08 decembrie 2006 marfa solicitată a fost livrată, iar martorul R.G. s-a deplasat din nou la sediul SC G.M. SRL Arad, unde a primit de la inculpatul G.N. fila CEC, în valoare de 34.941,38 RON cu dată scadentă la 18 decembrie 2006.

La data precizată fila cec a fost introdusă pentru încasare, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Martorul R.G. i-a recunoscut cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșă foto pe inculpații Ș.I. și G.N. ca fiind persoanele cu care a discutat la sediul SC G.M. SRL Arad.

La sfârșitul lunii noiembrie 2006, inculpatul G.N. s-a prezentat la sediul SC A.T. SRL din Arad, unde s-a interesat de posibilitatea cumpărării unor bunuri: mobilier, combină frigorifică, cuptor microunde. În acest sens a discutat cu martorul B.I. acesta comunicându-i că bunurile se pot achita prin plata unui avans, iar restul prin filă cec cu scadența la 10 zile.

În aceste condiții, în data de 04 decembrie 2006 inculpatul a venit din nou la sediul SC A.T. SRL Arad, unde a plătit un avans de 2.000 euro, iar pentru restul sumei (17.235,49 RON) a completat fila cec cu scadență la 14 decembrie 2006. În facturile emise inculpatul G.N. a declarat că se numește P.G. După emiterea filei cec marfa a fost livrată.

Atât martorul B.I. cât și martorul T.L., care a fost prezentă la discuții, l-au recunoscut cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșă foto (proces-verbal) pe G.N., ca fiind persoana care a venit la sediul SC A.T. SRL, a făcut comanda și a emis cec-ul.

La sfârșitul lunii noiembrie 2006, inculpatul G.N., folosindu-se de numele P.G. s-a deplasat la firma SC D.R. SRL, la punctul de lucru din Timișoara, unde s-a întâlnit cu reprezentantul acestei societăți, respectiv martorul B.M. și s-a interesat de achiziționarea unui utilaj. Cei doi s-au înțeles ca achitarea utilajului să fie făcută printr-un avans, iar pentru restul se va emite o filă cec.

În data de 30 noiembrie 2006 G.N. s-a prezentat din nou la punctul de lucru din Timișoara, unde a semnat cu numele de P.G. contractul de vânzare-cumpărare și i-a dat martorei o fila cec cu scadență la 30 zile, în valoare de 35.162,39 RON.

În aceeași zi s-a efectuat și livrarea utilajului la depozitul SC G.M. SRL din Arad, de către martorul H.D., care la rândul său s-a întâlnit cu inculpatul G.N., ulterior acesta l-a recunoscut cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșă fotografică.

La data stabilită fila cec a fost introdusă la bancă pentru încasare, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Ulterior achiziției acestui utilaj, inculpatul G.N. a luat legătura cu martorul C.G., care la rândul său dorise să cumpere utilajul de la SC D.R. SRL Oradea, dar a renunțat, datorită prețului prea mare (aproximativ 9.000 euro) și i-a propus să-l cumpere contra sumei de 5.000 euro, fapt ce s-a și întâmplat, martorul ridicând utilajul de la depozitul SC G.M. SRL Arad, unde i-a dat banii inculpatului G.N. Martorul C.G. l-a recunoscut ulterior cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșă fotografică și în sala de judecată pe G.N.

Utilajul cumpărat de la SC D.R. SRL a fost găsit la martorul C.G. căruia i-a fost lăsat în custodie până la finalizarea cauzei (proces-verbal de lăsare în custodie).

La începutul lunii decembrie 2006, inculpatul G.N., folosindu-se de numele P.G. s-a deplasat la punctul de lucru din Timișoara al SC A.L. SRL București, unde s-a întâlnit cu reprezentanții acestei societăți, respectiv martorii P.E. și N.F. Acesta s-a interesat de achiziționarea mai multor obiecte de iluminat, aceștia înțelegându-se ca marfa achiziționată să fie achitată prin plata unui avans și emiterea unei file cec cu scadența la 20 zile pentru restul sumei.

În data de 09 decembrie 2006 inculpatul G.N. a achitat un avans de 2.000 RON. Tot în aceeași zi a fost facturată marfa și transportată parțial la depozitul SC G.M. SRL din Arad, de către martorul N.F. Aici acesta s-a întâlnit cu inculpatul G.N. care i-a înmânat fila cec cu o valoare de 32.000 RON, cei doi înțelegându-se și cu privire la celelalte tranșe rămase de livrat din marfă. În data de 11 decembrie 2006 trebuia făcută ultima livrare, dar care nu s-a mai făcut, întrucât martorul nu l-a mai găsit pe G.N.

La data scadenței filei cec aceasta a fost introdusă la bancă pentru încasare, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Martorul N.F. l-a recunoscut ulterior, cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșă fotografică pe inculpatul G.N.

La începutul lunii decembrie 2006, același inculpat, G.N., s-a prezentat la magazinul aparținând SC M.A. SRL Arad, unde s-a interesat de achiziționarea unor piese de mobilier, vorbind în acest sens cu martorul Ț.S.I., lăsând la plecare un număr de telefon pentru contacte ulterioare, martorul Ț.S. l-a recunoscut pe G.N. cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșă fotografică.

În urma acestor discuții, în data de 08 decembrie 2006 s-a prezentat la magazin inculpatul Ș.I. care a luat legătura cu reprezentantul SC M.A. SRL Arad, respectiv partea vătămată Ș.M. Inculpatul Ș.I. a făcut o comandă pentru cumpărarea mai multor piese de mobilier, iar pentru plată a emis fila cec, în valoare de 11.726,26 RON, având termen de scadență la 18 decembrie 2006.

Marfa cumpărată a fost transportată la depozitul SC G.M. SRL Arad de către martorul C.A., unde a fost preluată de U.V.

La data de 18 decembrie 2006 fila cec a fost introdusă pentru încasare, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul Ș.I. l-a contactat telefonic pe reprezentantul SC B. SA Galați, respectiv martorul I.N. și i-a comunicat că dorește să achiziționeze mai multe uși de interior și dacă se poate, să le achite prin filă cec. La acceptul martorului, inculpatul a trimis în data de 17 noiembrie 2006 un fax cu comandă pentru uși.

La data de 07 decembrie 2006 marfa a fost facturată și transportată de către martorii l.S. și l.A. la depozitul SC G.M. SRL Arad. Aici cei doi au primit de la Ș.I. fila cec cu o valoare de 11.845,85 RON cu o scadență la 25 zile.

La data stipulată fila a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În data de 11 decembrie 2006, inculpatul Ș.I. împreună cu o altă persoană, care nu a putut fi identificată, s-a prezentat la magazinul din Arad al SC S. SRL Arad, unde a discutat cu reprezentantul acestei societăți, martorul G.R.V., despre posibilitatea de a achiziționa piese de mobilier. Cei doi s-au înțeles ca modalitate de plată să fie emisă o filă cec cu scadență la 10 zile.

În urma discuțiilor s-a întocmit o factură în valoare de 17.887,00 RON, pentru care Ș.I. a lăsat fila cec, marfa fiind transportată la depozitul SC G.M. SRL Arad. Ulterior martorul G.R. l-a recunoscut pe Ș.I. cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșa fotografică.

La data stabilită fila cec a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

În cursul lunii decembrie 2006, inculpatul G.N., folosindu-se de numele P.G., l-a contactat telefonic pe reprezentantul SC B.C. SRL Arad, respectiv martorul D.A. arătându-se interesat de achiziționarea de tehnică de calcul pentru SC G.M. SRL Arad. În urma discuțiilor s-a convenit ca plata să se efectueze cu filă cec cu o dată scadentă ulterioară.

Bunurile au fost livrate de martorul L.M., care s-a deplasat la sediul SC G.M. SRL din Arad, unde i-a fost înmânată filă cec în valoare de 10.331,10 RON.

La data scadentă fila a fost introdusă pentru plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil.

Ulterior constatării celor arătate la punctele anterioare s-a solicitat Gărzii Financiare Arad, efectuarea unor verificări cu privire la actele contabile ale SC G.M. SRL Arad.

În acest sens s-au întocmit notele de constatare din 04 iulie 2007 și din 12 septembrie 2007, înregistrate la Garda Financiară Arad, constatându-se că inculpatul Ș.I., în calitate de administrator la SC G.M. SRL Arad nu a înregistrat în actele contabile ale societății mărfurile aflate pe stoc și preluate cu ocazia cesionării societății de la martorul C.G., mărfuri în valoare de 223.544,14 RON și care nu au mai fost găsite la efectuarea controlului. În acest sens s-a prejudiciat bugetul statului cu suma de 47.709 RON, din care 9.622 RON impozit pe profit și 38.087 RON TVA. Totodată inculpatul Ș.I. a achiziționat pentru SC G.M. SRL Arad, de la diverși furnizori, mărfuri în valoare totală de 1.054.262,35 RON, pentru plata cărora a emis file cec fără acoperire și deși mărfurile nu au mai fost găsite cu ocazia controlului, deci au fost înstrăinate, toate aceste operațiuni nu se regăsesc în actele contabile ale societății. Astfel s-a cauzat un prejudiciu bugetului statului în valoare de 62.053 RON, din care 33.686 RON TVA și 28.367 RON impozit pe profit.

Instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților constituie elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, motiv pentru care a dispus condamnarea acestora la pedepse cu inchisoarea.

Împotriva sentinței Tribunalului Arad au declarat apel inculpații P.I., B.S., O.N., C.I., Ș.I., G.N. și F.I.V.

Inculpatul P.I. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că aceasta nu este motivată cu privire la soluția de condamnare. Acesta a mai susținut că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, întrucât nu a avut nici un moment reprezentarea că participă la o activitate infracțională. Activitatea s-a rezumat la faptul că a încercat să vândă membrane bituminoase unei firme din Onești care i-au fost încredințate de către administratorul SC G.M. Arad spre valorificare, astfel că în sarcina sa s-ar putea reține cel mult o participare sub forma complicității privind transportul acestor membrane însă contravaloarea acesteia nu se încadrează în limitele unui prejudiciu deosebit de grav ceea ce ar presupune o schimbare de încadrare juridică a infracțiunii de înșelăciune.

Un alt motiv de apel s-a referit la greșita reținere a stării de recidivă a inculpatului deși prin sentința penală nr. 754/2009 Judecătoria Onești a constatat reabilitarea sa de drept cu privire la pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 509/2009 a Judecătoriei Onești.

Inculpatul G.N. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că nu a comis faptele reținute în sarcina sa, întrucât el nu a aderat la un grup infracțional iar instanța nu a reținut faptul că el s-a aflat la Arad pentru a desfășura o activitate de prestări de serviciu în calitate de șofer la SC G. SRL Arad și nu a negociat contractele cu părțile vătămate, nu le-a indus în eroare pe acestea și nu a semnat nici o factură.

Acesta a mai arătat că pe majoritatea inculpaților i-a cunoscut la Arad unde a ajuns în calitate de șofer al inculpatului C.I. și nu avea cum să participe la constituirea unui grup infracțional.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei având în vedere sinceritatea dovedită pe parcursul procesului penal.

Inculpatul F.I.V. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pe motiv că hotărârea nu este motivată, întrucât nu se precizează în ce constă participarea inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

S-a mai arătat că soluția de condamnare nu se justifică raportat la probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești și a urmăririi penale, astfel că se impunea achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, lipsind latura obiectivă și subiectivă a acestei infracțiuni și achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune întrucât nu a comis această faptă. S-a considerat că declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale nu au valoare probatorie întrucât unii și-au retras declarațiile în fața instanței de judecată (G.N. și D.N.), iar alții nu prezintă credibilitate având un comportament bizar în fața instanței de judecată, modificându-și declarația dată în cursul urmăririi penale (M.C.).

Cu privire la bunurile găsite la locuința sa, se arată că nu s-a dovedit că acestea provin din bunurile achiziționate de SC G.M. SRL. Pentru o parte din bunurile găsite inculpatul a depus documente justificative, constând în facturi și avizele de expediere a mărfii, emise de SC P.C.C. SRL Arad, pe care instanța le-a ignorat precum și declarațiile unor martori din care rezultă că locuința în care s-a mutat era finalizată și făcea inutilă achiziționarea unor bunuri.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma continuată în forma autoratului s-a arătat că din starea de fapt descrisă nu se regăsește pretinsa activitate infracțională a inculpatului astfel că inculpatul nu a săvârșit nici un act de executare care să realizeze latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune iar fără executarea nemijlocită a acțiunii din partea autorului, nu se poate vorbi de săvârșirea infracțiunii, fiindcă nu se poate realiza conținutul acesteia.

Inculpatul O.N. a criticat sentința pentru netemeinicie motivând că nu avut nici un moment reprezentarea faptului că participat la o activitate infracțională.

S-a arătat că a venit la Arad, la recomandarea unui prieten care i-a făcut cunoștință cu o persoană, care s-a recomandat că este reprezentant al SC G.M. SRL Arad și care l-a angajat la această societate ca manipulant marfă, desfășurând activități de încărcare și descărcare, timp în care a fost cazat într-un apartament situat în apropierea magazinului unde își desfășura activitatea și nu s-a demonstrat că el a întocmit pe calculator sau prin fax, comenzi, facturi sau alte asemenea înscrisuri, dimpotrivă s-a dovedit că acestea au fost întocmite de inculpații B. și Ș. care au folosit numele fals de H. Martorii audiați au declarat că nu îl cunosc pe inculpat, instanța făcând o confuzie gravă, reținând că el, folosind o identitate falsă a întocmit facturi în numele societății.

S-a mai susținut că instanța l-a condamnat în mod greșit pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave deși a avut în vedere că a participat la înșelarea doar a 6 societăți comerciale, astfel că nu se poate reține crearea unui prejudiciu atât de mare care să se circumscrie noțiunii de prejudiciu deosebit de grav.

Inculpatul Ș.I. nu a motivat apelul în scris însă pe cale orală apărătorul din oficiu a solicitat să se aibă în vedere la reindividualizarea pedepsei poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut faptele, nu are antecedente penale și nu s-a sustras de la judecarea cauzei fiind plecat la muncă în Italia.

Inculpatul B.S. nu a motivat în scris apelul fiind susținut oral de către apărătorul din oficiu care a solicitat achitarea inculpatului nefiind dovedită vinovăția sa.

Inculpatul C.I. nu a motivat în scris apelul, fiind de asemenea susținut oral de către apărătorul său ales care a solicitat achitarea inculpatului pentru ambele infracțiuni, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective.

Prin decizia penală nr. 49 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.I., B.S., O.N., C.I., Ș.I., G.N., F.I.V. împotriva sentinței penale nr. 19/2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4656/108/2007.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului Ș.I. și dedusă în continuare din pedeapsă durata arestării preventive din data de 11 noiembrie 2010 la zi.

Inculpații au fost obligați fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că activitatea infracțională descrisă în actul de acuzare și vinovăția inculpaților sunt dovedite cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

În cursul urmăririi penale inculpatul G.N. a declarat că în cursul lunii noiembrie 2006 a fost solicitat de către inculpatul C.I., poreclit „D." să-l însoțească în calitate de șofer la Arad pentru a discuta cu un bărbat despre care ulterior a aflat că este inculpatul F. și care locuia în Arad în cartierul G.

Inculpatul C. i-a povestit inculpatului G. că F. i-a propus să ia două firme din Arad pentru a face afaceri, iar el să fie șoferul lor pentru a-i însoți prin țară. Ulterior s-a deplasat cu aceștia prin mai multe localități din țară, respectiv Oradea, Brașov, Cluj, Vâlcea, iar în București C. s-a întâlnit cu un prieten de-al său poreclit „C." cu care s-a reîntâlnit ulterior la Arad fiind cazat la aceiași pensiune împreună cu „D.". La Arad „D." s-a mai întâlnit cu inculpatul F. și au plecat împreună cu o mașină marca B. de culoare neagră pentru a-i arăta ceva și s-au întors după 30 de minute.

Același inculpat a mai relatat despre modalitatea în care au acționat toți inculpații respectiv că se întâlneau la sediul firmei SC G.M. SRL unde vorbeau la telefon și se purtau de către inculpați negocieri cu diferite firme. Pentru a se putea comunica mai ușor, inculpatul Ș. a făcut mai multe abonamente la O. și telefoanele au fost împărțite: unul la D., unul la Ș., unul la N. de la Iași, unul la F. și unul la C. N. de la Iași, care s-a dovedit a fi inculpatul O.V., se prezenta clienților ca fiind M.V., C. care s-a dovedit că este inculpatul B.S., se recomanda cu numele de H.C., iar inculpatul G.N. cu numele de P.V. De redactarea pe calculator se ocupa P., care s-a dovedit a fi inculpatul P.I. care era un bun cunoscător al calculatorului și al navigării pe internet. De obicei comenzile erau semnate de și ștampilate de inculpatul Ș.I., iar „P.", „N. de la Iași" și „C." le trimeteau prin fax. De găsirea depozitului s-a ocupat inculpatul Ș., acesta deplasându-se la mai multe firme din țară însoțit de „B." la care a fost trimis de către C., P. și cu acceptul lui „D.".

Inculpatul a mai declarat că l-a însoțit și el pe inculpatul Ș. la diferite firme, pentru achiziționarea mărfurilor. La Timișoara a fost trimis de F. care vorbise anterior cu D. și cu inculpatul Ș., care văzuse la firma A.L. mai multe lustre și corpuri de iluminat care-l interesau. Susține că F. și cu D. au luat niște cataloage de la magazin și apoi l-au chemat acasă și i-au arătat de care modele avea nevoie și ce cantitate. La acest magazin s-a folosit de numele de P.G., fapt sugerat de către ceilalți din firmă. Tot F. i-a indicat și o altă firmă din Timișoara de unde a comandat un utilaj de pantofi care a fost livrat la depozitul firmei din Arad. Tot trimis de inc. F., dar împreună cu acesta și cu inc. Ș. au fost la un magazin de mobilă situat la câteva sute de metri de depozitul societății firmei, în numele căruia acționau, a solicitat produsele pe care inc. F. i le-a arătat. Aceste bunuri au fost livrate la depozit unde inculpatul F. venea seara și își alegea ce dorea, fiind și el prezent împreună cu D. și C. o dată când inc. F. și-a ales un aparat de aer condiționat și o centrală termică. Mai susține că a fost acasă la inc. F. unde a văzut mobila cumpărată de la magazinul de lângă depozit iar la un moment dat inc. F. a trimis o D.P. cu doi băieți să încarce pentru el mai multe produse: burghie, lopeți, betonieră, lămpi, becuri, var, vopsele.

De asemenea C., D., P., N. de la Iași i-au chemat pe niște cunoscuți de-i lor pentru a încărca din marfă și le-u dat diferite sume de bani. Banii erau adunați de N. de la Iași și se stabilea de D. cum se împart banii. Pentru marfa care pleca din depozit se întocmeau de către P. și C., Ș.I., posibil și de către N. de la Iași, avize de însoțire a mărfii.

Inculpatul a mai relatat că după, ce el a plecat de la firmă a fost căutat de B. din partea lui D. și care i-a spus că după plecarea sa la firmă a mai rămas N. de la Iași, P. și posibil D. și F. Acesta i-a mai spus că F. și N. au fost la firmă și au luat toată aparatura electronică marca P. care mai era acolo fapt ce l-a nemulțumit pe D. O parte din bunuri care au mai rămas la firmă au fost transportate de N. de la Iași și D., iar o parte de către C.

D. i-a trimis inculpatului, prin B., o combină muzicală P., un uscător de păr, un aspirator în contul banilor ce trebuia să-i primească pentru perioada în care a lucrat pentru firma SC G.M. SRL.

În confruntarea care a avut loc, în cursul urmăririi penale, între inc. P. și inc. G.N. acesta din urmă a relatat, de asemenea, că inc. P. venea frecvent pe la firmă, însoțit de inc. B.S., vorbeau la telefon cu diferite firme din țară, inc. B. dicta și inc. P. scria pe calculator și trimitea comenzi pentru marfă.

Cu același prilej inc. G. a mai arătat că inc. B. se folosea de numele de H.C. în negocierile de pe telefon și de asemenea contacta telefonic mai multe cunoștințe la care vindea mărfurile achiziționate de SC G.M. SRL. S-a mai arătat că ultimii care au plecat de la firmă pentru a-și împărți marfa au fost inc. B., Ș., C., F. și O. și că el și P. au fost folosiți de Ș., B. și C. pentru comiterea infracțiunilor.

Martorul U.V. a declarat că a fost contactat de inculpatul C.I. și a fost de acord să lucreze la depozitul firmei SC G.M. SRL și aici i-a cunoscut pe inculpații O.N., G.N., Ș.I. care veneau, cu diferite atribuții pe la depozit și pe inc. P.I. pe care l-a recunoscut din planșele foto pentru că locuia la aceiași pensiune cu el și despre care i s-a spus de către inc. Ș. că lucrează și el la aceiași firmă.

Declarațiile inc. G.N. și martorului U.V. se coroborează cu declarația martorului M.C. care a declarat că inc. F.V. a fost vizitat acasă de inc. G.N. și de D., ambii din Constanța și care au discutat de achiziționarea unei firme și de găsirea unei persoane care să o preia și să lucreze în beneficiul acestora.

După găsirea și achiziționarea firmei SC G.M. SRL Arad, care avea un magazin pe Calea A.V. din Arad, s-au prezenta și ceilalți inculpați respectiv inc. Ș. care era patronul firmei, P. și N. din Constanța și N. de la Iași și D. care au fost cazați la diferite pensiuni din Arad.

Și acest martor a declarat că avea informații despre modalitatea în care inculpații acționau pentru înșelarea părților vătămate.

Astfel inc. Ș. a făcut mai multe abonamente la telefoane mobile care au fost împărțite la N. de la Iași, N. de la Constanța, D., C. și F. și că unul dintre principalii clienți și beneficiari ai bunurilor achiziționate de firmă era inc. F. care ținea legătura cu telefonic cu N. de la Constanța și cu D. pentru a le spune ce fel de mărfuri dorește și în ce cantități.

S-a mai arătat că N. de la Iași și P. lucrau pe un laptop și aveau un catalog cu diferite firme care comercializau produse electrocasnice și electronice și sunau la aceste firme, redactau comenzi și le trimiteau prin fax . Inc. Ș. mergea prin țară pe la diferite firme pentru a face comenzi fiind însoțit și de C.

Acest martor a fost audiat și în fața instanței de judecată și a declarat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale și că ceea ce s-a consemnat corespunde adevărului.

Prin urmare din declarațiile menționate mai sus rezultă fără nici un dubiu implicarea inculpaților în activitatea infracțională descrisă în actul de acuzare respectiv că în perioada noiembrie 2006 și până la jumătatea lunii decembrie inculpații P.I., B.S., O.N., C.I. Ș.I., G.N. și F.I.V. s-au constituit, aderat și sprijinit un grup infracțional organizat în scopul de induce în eroare societăți comerciale cu ocazia comandării, livrării, ridicării, transportării și depozitării de bunuri și mărfuri, folosind drept paravan firma SC G.M. SRL Arad.

Potrivit declarațiilor inc. G.N. și a martorului M.C. inițiatorii grupului au fost inc. F.I.V. și inc. C.I. care au identificat SC G.M. SRL Arad și pe care ulterior au și cumpărat-o.

După achiziționarea acestei firme inculpații au făcut comenzi, în maniera arătată, folosindu-se și de nume false cu excepția patronului S.I., întrucât datele de identificare puteau fi verificate de partenerii de afaceri la ORC, finanțe, bănci etc.

Bunurile achiziționate au fost valorificate ulterior prin vânzarea către alte persoane la prețuri mult mai mici decât cele cu care au fost cumpărate iar pentru achiziționarea acestor mărfuri au fost emise CEC-uri fără acoperire, iar la introducerea acestora la plată toți inculpați au fost plecați de la firmă încercând să evite tragerea lor la o eventuală răspundere penală.

În ce privește modalitatea concretă în care s-a acționat în legătură cu înșelarea celor 26 de societăți comerciale sunt de reținut declarațiile reprezentanților acestor societăți comerciale care au i-au recunoscut pe unii dintre inculpați precum și actele depuse respectiv comenzile trimise prin fax cu numele false folosite de inculpați.

În ce privește încadrarea juridică a faptelor, Curtea a apreciat că instanța de fond a reținut în sarcina inculpaților, atât infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cât și inițiere, constituire și aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, apreciind în mod întemeiat, că toți inculpați au săvârșit infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave sub forma coautoratului ceea ce rezultă din modul în care fiecare a acționat în scopul de înșela părțile vătămate.

Chiar dacă inculpatul Ș.I. a participat în mod nemijlocit la încheierea contractelor cu firmele înșelate și la emiterea CEC-urilor fără acoperire în aceiași măsură au participat și ceilalți inculpați la atingerea acestui scop participând în mod elaborat la achiziționarea SC G.M. SRL Arad la emiterea comenzilor false, la achiziționarea mărfurilor, la împărțirea acestora sau a banilor obținuți, astfel că sub aspectul laturii subiective toți inculpații au acționat în scopul înșelării părților vătămate. Având în vedere modul în care au acționat toții inculpații nu se poate face o diferențiere a participației acestora în funcție prejudiciile concrete cauzate fiecărei părți vătămate cu consecința încadrării juridice a faptelor pentru fiecare inculpat în funcție de valoarea prejudiciului la care și-a adus aportul fiecare.

În ce privește motivul de apel invocat de inculpatul respectiv că nu este recidivist, întrucât a fost reabilitat prin sentința penală nr. 754/2009 de către Judecătoria Onești cu privire la pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 509/2009 Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod întemeiat starea de recidivă a inculpatului .

Respectiv la susținerea inculpatului F.I.V. precum că a dovedit că mărfurile găsite la domiciliul său au fost cumpărate cu acte de la o altă firmă se constată că, așa cum s-a arătat din probele menționate mai sus, implicarea inculpatului în activitatea infracțională și mai ales preocuparea sa de a-și însuși din bunurile aduse la depozit, prin înșelarea părților vătămate, a fost dovedită astfel că este lipsit de relevanță că pentru anumite bunuri care s-au găsit la locuința sa a prezentat anumite acte justificative.

Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că inculpatul P.I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub supraveghere, conform prev. art. 861 C. pen., prin sentința penală nr. 509/2002, pronunțată de Judecătoria Onești și rămasă definitivă la data de 09 iulie 2002.

Din actele de la dosar se constată că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost descoperite la data de 27 decembrie 2006, deci în cadrul termenului de încercare prev. de art. 862 C. pen., astfel că în speță sunt incidente prev. art. 864 C. pen. rap. la art. 83 și 84 C. pen.

Raportat la data comiterii infracțiunii din prezenta cauză Curtea a apreciat că inculpatul este recidivist și în mod legal instanța de fond a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare.

Respectiv la susținerea inculpatului F.I.V., precum că a dovedit că mărfurile găsite la domiciliul său au fost cumpărate cu acte de la o altă firmă Curtea a constatat implicarea inculpatului în activitatea infracțională și mai ales preocuparea sa de a-și însuși din bunurile aduse la depozit, prin înșelarea părților vătămate, fiind lipsit de relevanță faptul că pentru anumite bunuri care s-au găsit la locuința sa a prezentat anumite acte justificative.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor Curtea a constatat că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. având în vedere pericolul social al infracțiunilor, modalitatea și circumstanțele în care au fost comise faptele precum și prejudiciile cauzate părților vătămate.

Chiar dacă inculpatul G.N. a recunoscut faptele și a ajutat la identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți inculpați, în cursul cercetării judecătorești a revenit, fără nici o justificare, asupra declarațiilor inițiale situație în care s-a apreciat că el nu poate beneficia de nici un act de clemență din partea instanței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații Ș.I., O.N., P.I., C.I., G.N., B.S. și F.I.V., fiecare solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate pentru motivele care au fost deja expuse în încheierea de amânare a pronunțării astfel că acestea nu vor mai fi preluate, încheierea din 17 ianuarie 20121 făcând parte integrantă din prezenta decizie.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

Analizând cu prioritate motivele de recurs care se circumscriu unor cazuri de casare care, în situația în care ar fi incidente ar conduce la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, Înalta Curte arată că potrivit dispozițiilor art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce presupune îndatorirea acesteia de a răspunde cu argumente la fiecare dintre criticile și apărările formulate, în vederea garantării intereselor legitime ale părților în proces și respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.

Noțiunea de proces echitabil presupune ca instanțele să examineze efectiv problemele esențiale și argumentele decisive pentru soluționarea cauzei, să indice în mod clar motivele pe care își întemeiază hotărârile deoarece numai în acest mod instanța de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalității și temeiniciei hotărârii atacate.

În cauză se observă că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o analiză amplă și temeinică a probelor administrate în cauză. În urma vastului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală cât și la prima instanță, Tribunalul a reținut corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor, precum și vinovăția inculpaților, aplicându-le acestora pedepse cu închisoarea fie cu executare efectivă fie cu suspendarea sub supraveghere, argumentând pentru fiecare inculpat modalitatea de executare stabilită. Instanța de apel, independent de instanța de fond, a procedat la un examen propriu al situației de fapt deduse judecății, analizând criticile și apărările fiecărui inculpat.

Nu se poate reține critica inculpaților C.I. și P.I. potrivit căreia instanțele de fond și apel nu au precizat care sunt actele materiale care dovedesc implicarea lor în activitatea infracțională reținută în sarcina lor.

Cu privire la acest aspect Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au prezentat detaliat activitatea infracțională a fiecărui inculpat.

Cât privește critica inculpatului C.I. referitoare la faptul că instanța de apel trebuia să analizeze nex-umul cauzal în dovedirea infracțiunii de înșelăciune, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Nex-umul cauzal al infracțiunii de înșelăciune reprezintă de fapt legătura de cauzalitate între elementul material - acțiunea de amăgire - și paguba produsa (urmarea imediată). Or instanțele anterioare au analizat cu precădere acest aspect esențial în vederea stabilirii situației de fapt, a încadrării juridice a faptelor și a vinovăției inculpaților.

Infracțiunea de înșelăciune este îndreptată contra patrimoniului, astfel încât diminuarea patrimoniului victimei trebuie să fie anticipată de către persoana acuzată, iar conduita persoanei acuzate adaptată acestui scop.

Inculpații de la bun început, în realizarea rezoluției infracționale au acționat organizat urmărind să câștige încrederea societăților cu care aveau legături comerciale, pentru ca mai apoi, după primirea mărfurilor comandate, să-și înșele partenerii contractuali emițându-le cec-uri fără acoperire, întrucât cunoșteau de la început că nu exista provizia necesară în conturile bancare.

Cercetarea judecătorească a clarificat pe deplin modul în care au acționat inculpații în realizarea activității infracționale.

Intenția ca element subiectiv al infracțiunii de înșelăciune presupune atitudinea subiectivă în raport de care se poate reproșa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată și-a folosit capacitatea de înțelegere și prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. În cazul intenției, atingerea rezultatului fraudulos este chiar sursa actului de conduită. Criteriile de evaluare a vinovăției decurg așadar din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul și scopul acțiunilor întreprinse de aceasta. Motivația actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acționat.

Împrejurarea că hotărârea instanței de apel nu este detaliată cu privire la fiecare aspect invocat de către fiecare dintre inculpați nu este de natură a duce la desființarea deciziei recurate atât timp cât problemele esențiale supuse analizei instanței de apel au fost examinate în mod real, în considerentele hotărârii fiind expuse argumentele care au condus la pronunțarea acesteia, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul echitabil al procesului.

Astfel că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. invocat de inculpații C.I. și F.V., Înalta Curte constată că se susține faptul că s-a solicitat efectuarea unei expertize financiar contabile menite să stabilească pe deplin dacă în cauză s-a produs un prejudiciu și care este valoarea acestuia. Cu alte cuvinte nu a fost efectuată o cercetare judecătorească care să conducă la concluzia pertinentă că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Analizând hotărârile atacate Înalta Curte constată că toate cererile în probațiune formulate de inculpați au fost fie admise fie respinse motivat, neexistând dovada că instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri esențiale și care ar fi putut dovedi nevinovăția inculpaților.

În ceea ce privește cererile de achitare formulate de inculpații O.N., G.N., B.S. și F.V., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Acest text de lege este incident numai dacă situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de apel este în vădită contradicție cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie evidentă și esențială, adică să aibă o influență determinantă asupra soluției. Existența erorii nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate ci numai dintr-o discordanță evidentă dintre starea de fapt reținută și conținutul real al probelor.

În speță Înalta Curte nu a identificat în cadrul situației de fapt reținute, nici un aspect esențial stabilit de instanțele anterioare și care să vină în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probatoriul administrat sau între actele dosarului și considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpați.

Din contră toate probele administrate în dosar confirmă pe deplin situația de fapt reținută de instanțele anterioare, iar aprecierile și concluziile inculpaților tind la o reinterpretare și reapreciere a probelor administrate, ceea ce este în contradicție cu dispozițiile art. 385° pct. 18 C. proc. pen.

Referitor la proporționalitatea pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților, aspect în legătură cu care au formulat critici, în principal, inculpatul Ș.I. și în subsidiar, inculpații O.N., B.S. și G.N. Înalta Curte apreciază că au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar față de circumstanțele reale ale comiterii faptelor penale și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, cuantumul sancțiunilor penale aplicate a fost corect individualizat fiind proporțional cu gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite contribuind la realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel că nu este incident în speță nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Așa fiind Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.I., O.N., P.I., C.I., G.N., B.S. și F.I.V. împotriva deciziei penale nr. 49 din 09 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce durata arestării preventive de la 11 noiembrie 2010 la zi pentru inculpatul Ș.I.

Obligă recurenții inculpați S.I., O.N., G.N. și B.S. la plata sumei de câte 3.800 RON, din care onorariile părțile pentru avocații din oficiu, în sumă de câte 2.800 RON se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați P.I., C.I. și F.I.V. la plata sumei de câte 1.700 RON, din care onorariile părțile pentru avocații din oficiu, în sumă de câte 700 RON se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2012.