Maintenance of preventive detention for aggravated homicide under public order threat

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea din 25 iunie 2012, Curtea Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea apelurilor declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de inculpatul C.A.M. împotriva sentinței penale nr. 132 din 13 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza art. 3002 și art. 160b, C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C.A.M.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că :

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport cu gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată apelantul - infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., pentru care a și fost condamnat la 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. S-a reținut că, raportat la starea actuală a probelor, nu există motive pertinente și suficiente care să impună încetarea detenției și că, lăsat în libertate .acesta ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) Cod procedura penală, existând motive temeinice de a bănui că a săvârșit infracțiunea prevăzută art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

La acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta este actual, real și precis, fiind evidențiat prin fapte, date și indicii puternice.

Înalta Curte constată că, raportat la baza factuală reținută, necesitatea realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept justifică în continuare plasarea în detenție a inculpatului, detenție ce nu a depășit pragul de rezonabilitate în accepția reglementărilor și jurisprudenței CEDO.

În concret, pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f) C. proc. pen., fără a se identifica sau suprapune cu pericolul social al faptei penale, presupune, pe de o parte, o rezonanță a faptei respectiv în comunitate, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negativă, iar pe de altă parte, o sumă de elemente care vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate, elemente ce rezidă din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în suma de 300 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.M. împotriva încheierii din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 10041/105/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.