Admissibility of standalone appeal against appellate recusal ruling
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendant against the Court of Appeal of Craiova’s order rejecting his recusal requests, thereby upholding the procedural status quo and ordering the appellant to pay 200 lei in state judicial fees. The dispute concerned the admissibility of a standalone appeal against a procedural ruling on recusal issued by the appellate court while the case was pending on appeal. Relying on a per a contrario interpretation of Article 52(6) of the Code of Criminal Procedure and the principle in Article 3851(2), the court held that rulings on recusal are not subject to separate, autonomous appeals; since the underlying instance was already at the appellate level, no further avenue of review existed for the recusal decision, rendering the standalone appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 alin. (6) C. proc. pen, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen; Admissibility of standalone appeal against appellate recusal ruling: Este exact că, din interpretarea «per a contrario» a art. 52 alin. (6) C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor ordinare de atac (după caz, apel și recurs sau numai recurs), care,însă în mod cert, nu ar putea fi exercitate de sine stătător (separat), ci, potrivit principiului consacrat în art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., numai odată cu fondul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea nr. 37 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de inculpatul T.G. în timp ce cauza este pedinte în recurs.
Împotriva acestei încheieri inculpatul T.G. a declarat recursul de față.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succedă.
Este exact că, din interpretarea «per a contrario» a art. 52 alin. (6) C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor ordinare de atac (după caz, apel și recurs sau numai recurs), care,însă în mod cert, nu ar putea fi exercitate de sine stătător (separat), ci, potrivit principiului consacrat în art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., numai odată cu fondul.
Analizându-se actele de la dosar, se constată că încheierea de recuzare a fost pronunțată de o instanță de recurs, astfel că nici hotărârea ce se va pronunța asupra fondului în această fază procesuală nu mai este supusă nici unei căi de atac; așa fiind nici încheierea prin care s-au respins cererile de recuzare nu mai poate fi recurată.
Așa fiind, recursul declarat de inculpatul T.G. este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva încheierii nr. 37 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 15169/318/2007/a2.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012.