ANAF’s appeal rejected as unfounded; fraud and tax evasion convictions and damages upheld.

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a dispus: în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de evaziune fiscală și de folosire, cu rea credință a bunurilor de care se bucură societatea, reținute în sarcina inculpatului V.R.H. din infracțiunile prevăzute de art. 11 lit. a), c) din Legea nr. 87/1994 și de art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 în infracțiunile prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

S-a dispus condamnarea inculpatului V.R.H., la pedeapsa de l1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, cu rea credință a bunurilor societății, prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

In temeiul art. 81- 82 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3(trei) ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului V.R.H. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a luat act că partea vătămată SC T.M. SA Piatra Neamț nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-au respins, ca nefondate acțiunea civilă și cererea de luare a măsurii asigurătorii formulate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Neamț.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului, ca efect al confiscării speciale suma de 302.710 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial de la data executării.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, SC T.M. SA Piatra Neamț, al cărei administrator este inculpatul a transferat firmei olandeze R.T.H. BV, în perioada 01 ianuarie 2003-29 noiembrie 2004 suma de 302.710 Euro prin conturile deschise la BCR și Unicredit, în baza contractului încheiat la 01 octombrie 1999. Contractul de prestări servicii din 01 octombrie 1990, semnat, din partea SC T.M. SA Piatra Neamț, de către C.V., nu este solid, întrucât aceasta avea funcția de contabil, iar inculpatul i-a exclus, cu bună știință pe directorii societății, urmând să transfere ilegal suma de 302.710 Euro, pentru a repatria o parte din capitalul investit de R.T.H. BV la SC T.M. In realitate, R.T.H. BV, care este acționar majoritar la SC T.M. SA nu putea cere și încasa o remunerație pentru serviciile contractate și nici nu a efectuat vreun serviciu dintre cele stabilite în contract. Aferent sumei de 302.710 Euro R.T.H. BV, prin inculpatul V.R.H. nu a plătit nici impozitul pe veniturile nerezidenților. Inculpatul a spălat suma de bani menționată, pe care a repatriat-o în Olanda, în contul capitalului investit la preluarea de la AVAS a SC T.M. SA, prin intermediul infracțional, mijloc de înșelăciune, evaziune fiscală și folosirea cu rea credință a bunului sau creditului societății în interes propriu.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: actele de informare emise de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, raportul de expertiză contabilă, cu opinia separată a expertului parte, relațiile emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Piatra Neamț, declarațiile martorilor, precum și înscrisurile depuse de inculpat.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin decizia penală nr. 98 din 24 iunie 2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva sentinței penale nr. 31 din 24 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 2326/103/2008.

A dispus desființarea sentinței penale atacate în totalitate, a reținut cauza spre rejudecare, și, pe fond:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor de înșelăciune, evaziune fiscală și de folosire, cu rea credință a bunurilor de care se bucură societatea, reținute în sarcina inculpatului V.R.H. din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 11 lit. a), c) din Legea nr. 87/1994 și de art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul V.R.H., fără antecedente penale la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, cu rea credință a bunurilor societății.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani și 3( trei) luni.

In baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de 1 (un) an închisoare .

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3( trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

Pedeapsă de executat 3 ( trei) ani și 3 (trei) luni închisoare .

A interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.R.H. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 1003 C. civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.T.H. BV Olanda să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Neamț suma de 118.545 lei despăgubiri materiale precum și accesoriile fiscale (majorări de întârziere și penalități) până la data plății efective .

A luat act că partea vătămată SC T.M. SA Piatra Neamț nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a obligat inculpatul să plătească statului, ca efect al confiscării speciale suma de 302.710 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial de la data executării.

II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ,a respins apelul declarat de apelantul inculpat V.R.H. și apelanta parte civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Neamț, împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondate.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Neamț , fără a depune la dosar motivele scrise de recurs și fără a se prezenta în instanță pentru a-l susține.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia pronunțata de instanța de apel în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală si temeinică.

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte reține că în fața instanței de control judiciar, partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P.S. Neamț a criticat schimbarea încadrării juridice din art. 11 lit. a) și c) din Legea nr. 78/1994 în infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 susținând că s-a făcut în mod eronat, încadrarea corectă fiind cea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) Legea nr. 241/2005 . S-a arătat că suma cu care s-a constituit parte civilă, respectiv 1.050.508 lei se referă la impozit pe profit, majorări, penalități aferente acestuia. În cauză, instanța trebuia să condamne inculpatul și la infracțiunea de evaziune fiscală privind sumele datorate la bugetul de stat în calitate de administrator al SC T.M. SA, iar respingerea introducerii în cauză ca parte responsabil civilmente a acesteia este nefondată .

În motivarea respingerii apelului declarat de partea civila, instanța de apel a arătat că, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală a fost sesizată cu săvârșirea acestei infracțiuni constând în sustragerea de la plata obligațiilor către stat prin nedeclararea de către SC R.T.H.BV a sumei de 302.710 Euro și pentru care avea obligația plății impozitului pe veniturile nerezidenților.

S-a mai reținut că prima instanță a luat act cu mare ușurință de înscrisurile depuse de către inculpat prin care acesta arăta că ar fi plătit în Olanda impozitul pe profit. Infracțiunea de evaziune fiscală constă în primul rând în ascunderea sursei impozabile prin nedeclararea acesteia . Adresa de care s-a servit inculpatul pentru justificarea achitării impozitului, aflată la fila nr. 150 dosar instanță, prin care se arată că SC R.T.H. și-ar fi achitat obligațiile fiscale pentru perioada 1 ianuarie 2002- 31 decembrie 2003, nu poate fi avută în vedere, întrucât plățile efectuate de SC T.M. au avut loc în perioada 1 ianuarie 2003- 29 noiembrie 2004 deci altă perioadă decât cea avută în vedere de respectiva adresă și pentru care inculpatul nu a făcut nicio dovadă a achitării impozitului nici în România nici în Olanda.

Pe cale de consecință, în mod corect , instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru care a și dispus condamnarea acestuia.

În același timp, însă, temeinic și legal, instanța de control judiciar nu a reținut motivele de apel invocate de către partea civilă A.N.A.F. prin care solicita condamnarea inculpatului și pentru o infracțiune de evaziune fiscală , pentru care nu au fost efectuate cercetări , săvârșită în calitate de administrator al SC T.M., întrucât prima instanță a motivat amplu motivele pentru care nu a putut avea în vedere susținerile părții civil , motive pe care curtea de apel și nici Înalta Curte nu le va relua.

Referitor la latura civilă, instanța de apel, în mod corect a constatat că sunt nefondate criticile invocate de partea civilă A.N.A.F. prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri aferente unei infracțiuni de evaziune fiscală săvârșită în calitate de administrator al SC T.M. SA, motivând că, astfel după cum anterior s-a arătat și cum corect a reținut și prima instanță, inculpatul nu poate fi obligat pe latură civilă cu referire la o infracțiune pentru care nu a fost trimis în judecată și pentru care nu s-a extins procesul penal.

Ca atare, după verificarea cauzei și în rap. de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere că partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț nu a depus la dosar motivele scrise de recurs și nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține, recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț împotriva deciziei penale nr. 98 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.R.H., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limba olandeză se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2012.