Inadmissibility of penal annulment petition lacking statutory grounds and claiming innocence

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 20 mai 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare, formulată de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 295 din data de 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul penal nr. 3164/109/2007.

Contestația în anulare formulată se află la filele 3 - 5 dosar și în sinteză nu invocă nici un motiv din cele expres prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a), b), c), d) sau e) C. proc. pen., ci numai aspecte din care rezultă în susținerile sale, nevinovăția sa și abuzul făcut în acest dosar de procurori, judecători și organe ale poliției cât și alte aspecte care nu au nimic comun cu dispozițiile art. 386 lit. a) - d) C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu, a contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

Având în vedere caracterul contestației în anulare de cale extraordinară de atac, această cale trebuie folosită în cazuri cu totul deosebite, contribuind astfel la principiul stabilității hotărârilor judecătorești.

Cazurile în care se poate exercita contestația în anulare, constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Conform dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că, la termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit dispozițiilor art. 38514 alin. (1) ori dispozițiilor art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.

Din conținutul contestației în anulare formulată de condamnatul-contestator R.V.A., motivele invocate nu se regăsesc printre cele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.

Având în vedere toate aceste aspecte, urmează ca prezenta contestație în anulare să fie respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 295 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3164/109/2007.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.