Drug trafficking and possession convictions upheld; defendants' appeals rejected as unfounded.

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 490/S din 20 decembrie 2010, Tribunalul Brașov a hotărât următoarele:

1. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.R. pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu" la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 22 iulie 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.R. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

2. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de risc" la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 22 iulie 2010.

3. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu" la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

4. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A.S. pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu" la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

5. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.V. pentru săvârșirea a două infracțiuni de „trafic de droguri de mare risc” la câte o pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru fiecare infracțiune.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului acesta executând în final pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

6. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul G.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

7. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței din art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.S. pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu" la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81,.82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

8. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de import de droguri de mare risc la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata a 2 ani.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere droguri de risc a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere droguri de mare risc a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata a 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpata executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 , 862 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii de 3 ani aplicată inculpatei I.A. pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 863 C. pen. a impus inculpatei I.A. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, desemnat cu supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, precum și a consecințelor nerespectării obligațiilor fixate caz în care intervine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 864 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A constatat că următoarele mijloace de probă au fost consumate în procesul analizelor de laborator:

- proba sigilată cu sigiliu M, conținând 19,18 gr. ciuperci umede (11,73 gr. după uscare) ce conținea substanțe psilocine și psilocybine

- din probele sigilate cu sigiliu N și V - 0,29 gr. cannabis, 0,38 gr. cannabis, 3 semințe care nu au conținut substanțe stupefiante sau psihotrope.

A constatat că au fost distruse după extracție 45 de filtre (proba 3b), 9 filtre (proba 4b), 2 folii (proba 4c) pe care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC).

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a următoarelor droguri și bunuri ce au făcut obiectul infracțiunilor: de la inculpatul R.R. - 30 de plante de cannabis rămase în urma analizelor de laborator, un bone de sticlă și un bone de ceramică conținând urme de tetrahidrocannabinol (THC), predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010, ventilator cu cablu de alimentare vents, 2 prize programabile digital, 2 becuri de 65 W, unul cu cablu de alimentare, 2 instalații cu transformator și bec 250 W, folosite de inculpat la cultivarea drogurilor; de la inculpata I.A. - un recipient de sticlă, o pipă artizanală din metal și lemn, o cutie din plastic de culoare neagră obiecte în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010; de la inculpatul C.A. - un bone de plastic având prevăzut la dop un dispozitiv confecționat artizanal, conținând urme de tetrahidrocannabinol (THC), predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea drogurilor ridicate în vederea confiscării, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpați a sumelor de bani obținute din săvârșirea infracțiunilor după cum urmează.de la I.A. - 200 RON; de la D.V. - 40 RON; de la G.A.D. - 30 de RON; de la B.C.A. - 50 RON.

A constatat că sunt mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei 1 DVD 4,4 GB pe care au fost stocate convorbirile interceptate; 1 CD 700 Mb ce conține imagini de la percheziția efectuată în data de 22 iulie 2010 la domiciliul inculpatului R.R., 3 CD marca M. 700 Mb conținând datele de comunicare V.R. SA cu adresele din 21 mai 2010 și din 04 iunie 2010 și O.R. cu adresa din 14 iulie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașov a reținut că inculpata I.A., urmare a accesării site-ului PP, a comandat 100 grame ciuperci halucinogene din specia Sclerotia, pe care Ie-a achitat prin virament bancar și acestea i-au fost livrate la domiciliu din Olanda printr-o firmă de curierat. Ulterior, aceasta a deținut drogurile la locuința sa din Brașov, în vederea comercializării, dar și a consumului propriu și i-a făcut cunoscut lui D.V. că îi poate furniza astfel de droguri dacă are nevoie, iar acesta i-a spus la rândul său, acest lucru și lui G.A.D.

Ciupercile halucinogene din specia Sclerotia, conțin psilocine și psilocybine sunt calificate droguri de mare risc și sunt incluse ca atare în tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000.

Deși în declarațiile sale inculpata a încercat a acredita ideea că nu a cunoscut faptul că drogurile importate sunt ilegale în România și nu a cunoscut nici efectele consumului, din procesul verbal întocmit la data de 06 iulie 2010 ora 1424 rezultă că site-ul este unul de informare și vânzare a unor produse împărțite pe categoriile smartshop, headshop, seeshop, healtshop și books. Orice persoană poate plasa o comandă direct pe site și trebuie să achite produsele comandate prin transfer bancar sau alte modalități de plată unele valabile numai în Olanda. Produsele comandate sunt livrate în pachete purtând doar adresa destinatarului și a expeditorului. Site-ul oferă o descriere exhaustivă a ciupercilor, a componentei active ale acestora și a efectelor generate de consumul lor. Sclerotia Atlantis, Sclerotia Tampanensis și Sclerotia Mexicana au componentă activă psilocybin, iar persoanele care comandă produsul sunt invitate să verifice în prealabil dacă produsul este legal în țara de origine. Necunoașterea legii nu poate fi invocată în apărare și oricum este total neplauzibilă teza acreditată de inculpată relativ la împrejurarea că a considerat că drogurile sunt legale în România pentru că această țară nu era inclusă în lista postată pe site, tocmai pentru că site-ul invita persoanele care comandau un produs să verifice în prealabil dacă acel produs este legal în țara de origine, ceea ce se putea face cu ușurință de către inculpată.

Probele administrate în cauză au fost de natură a stabili că la data de 05 mai 2010, inculpatul D.V. a vândut împreună cu G.A.D., colaboratorului D. și investigatorului R. cantitatea de 19,18 gr. ciuperci halucinogene psilocine și psilocybine droguri de mare risc, ulterior împărțind banii obținuți, fiecăruia revenindu-i suma de câte 30 RON. De asemenea, la data de 16 mai 2010, inculpatul D.V. a vândut inculpatului N.S. cantitatea de 10 gr. ciuperci halucinogene contra sumei de 60 RON. În ambele cazuri drogurile au fost achiziționate de D.V. de la inculpata I.A.

Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum am expus mai sus, respectiv D. și G. că au cumpărat în scop de revânzare, iar N. că a cumpărat în vederea consumului propriu. În plus, în ceea ce o privește pe inculpata I.A. aceasta a recunoscut că în data de 05 iulie 2010 a deținut la locuința sa droguri de risc, respectiv 0.38 gr. cananbis în vederea consumului propriu.

Materialul probator administrat a condus de asemenea la stabilirea următoarei stări de fapt:

Inculpatul R.R. a cultivat potrivit propriilor declarații, în primăvara anului 2010, la domiciliul său din comuna C., județ Brașov, 34 plante de cannabis în vederea consumului propriu, cultură ce a fost descoperită de organele judiciare cu prilejul percheziției efectuată la data de 22 iulie 2010.

Inculpatul nu a negat faptul că este consumator de droguri de la o vârstă fragedă, de altfel starea sa de sănătate psihică este profund afectată astfel cum rezultă din expertiza întocmită, că a consumat cannabis pe care și l-a achiziționat din magazinele etnobotanice și că în fine a cultivat plantele pentru a le folosi în scopul declarat acela de a-și face „provizii pe timp de iarna". Inculpatul a negat însă că ar fi vândut vreodată droguri sau că ar fi cultivat în acest scop.

S-a susținut în cursul urmării penale faptul că din convorbirile telefonice a rezultat că R.R. a comunicat telefonic cu D. și G., pe linia consumului și traficului de droguri. Cei doi nu au negat că îl cunoșteau pe R, D. chiar vizitând de mai multe ori casa acestuia (cânta în beci după cum s-a exprimat G. în declarația sa), însă nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul R.R. a vândut altor persoane droguri de risc or că ar fi cultivat în acest scop, referirea la cantitatea mare de plante găsite în podul casei sale nu constituie decât o prezumție simplă care, în lipsa altor probe, nu poate conduce singură la stabilirea vinovăției inculpatului.

Ca urmare instanța va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că faptele săvârșite de inculpat nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Inculpatul B.C.A. a negat în tot cursul procesului faptul că ar fi vândut la data de 04 iulie 2010 lui Ș.M.G. o cantitate de 0,29 gr. cannabis.

În acuzarea sa au fost strânse însă probe care coroboratei transcrierea notelor convorbirilor telefonice și declarația inculpatului Ș. conduc la concluzia că inculpatul deși neagă, în data de 04 iulie 2010 ora 1020 a fost contactat telefonic de Ș.M.G. care i-a cerut să îi vândă droguri. Chiar dacă nu s-a folosit în discuție decât termenul de „țigară" afirmația făcută de Ș. „suntem disperați (...) vrem să bem o cafea (...) nu poți să ieși așa două minute (...)" și răspunsul lui B. „o țigară să-ți dau?" nu putem primi apărarea inculpatului că în aceea discuție nu a fost vorba de droguri, „ci probabil așa s-a și întâmplat, am stat și am fumat o țigară" justificarea sa apreciind-o ca puerilă.

Potrivit propriei declarații inculpatul Ș.M.G. nu a consumat drogul cumpărat de la inculpatul B.C.A. în data de 04 iulie 2010 deținând la locuința sa acea cantitate de drog respectiv 0,29 gr. cannabis în vederea consumului propriu.

Ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul C.A.S. și inculpata I.A. se cunoșteau. De altfel aceasta a declarat că îl cunoaște pe C. Audiat, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor arătând că este consumator de droguri de 2 ani de zile, că își procură droguri ușoare contra cost de la un prieten pe nume l.M. care s-a mutat în București și după mutarea acestuia nu a mai cumpărat droguri dar a fumat împreună cu alți prieteni printre care și I.A. Ca urmare a perchezițiilor efectuate la domiciliul inculpatului au fost descoperite 3 plante de cannabis cultivate în două ghivece, 4 frunze de cannabis și un bone de plastic. Relativ la plantele de cânepă găsite în locuința sa, inculpatul arată că Ie-a cultivat din semințe de plante găsite pe câmpul de ghimbav, exclusiv pentru consumul propriu.

În drept s-a reținut că:

Fapta inculpatului R.R. care în primăvara anului 2010 a cultivat la domiciliul său din comuna C., județul Brașov, 34 plante de cannabis în vederea consumului propriu, cultură descoperită de organele judiciare cu prilejul percheziției efectuată la data de 22 iulie 2010 întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de „deținere de droguri de risc" în vederea consumului propriu prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului B.C.A. care, la data de 04 iulie 2010, i-a vândut lui Ș.M.G. 0,29 gr. cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de risc" prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului Ș.M.G. care, la data de 04 iulie 2010, a deținut la locuința sa 0,29 gr. cannabis în vederea consumului propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „deținere de droguri de risc" în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului C.A.S. care la începutul lunii iunie 2010 a cultivat la domiciliul său și a deținut cannabis în vederea consumului propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu" prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului D.V. care la data de 05 mai 2010, a vândut împreună cu G.A.D. colaboratorului D. și investigatorului R. cantitatea de 19,18 gr. ciuperci halucinogene psilocine și psilocybine droguri de mare risc și la data de 16 mai 2010 a vândut lui N.S. cantitatea de 10 gr. ciuperci halucinogene psilocine și psilocybine întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului G.A.D. care la data de 05 mai 2010 a vândut împreună cu D.V. colaboratorului D. și investigatorului R. cantitatea de 19,18 gr. ciuperci halucinogene psilocine și psilocybine droguri de mare risc întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului N.S. care la data de 16 mai 2010 a procurat de la D.V. cantitatea de 10 grame ciuperci halucinogene psilocine și psilocybine droguri de mare risc în vederea consumului propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu" prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, formulată de inculpat prin apărător, aceasta nu este fondată. S-a susținut în motivarea cererii că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că drogurile cumpărate sunt definite de lege ca fiind „de mare risc". Apărarea nu poate fi primită întrucât pe de o parte nu poate fi invocată necunoașterea legii, iar pe de altă parte la momentul la care inculpatul a cumpărat droguri a avut evident reprezentarea faptei pe care o săvârșește chiar dacă substanța conținută de drogul cumpărat a fost calificată de lege ca drog de mare risc.

Faptele inculpatei I.A. care, în luna aprilie a importat cantitatea de 100 grame de ciuperci halucinogene psilocine și psilocybine, droguri de mare risc pe care Ie-a cumpărat de pe un site de profil din Olanda, în luna mai a deținut la domiciliul săul 100 grame de ciuperci halucinogene psilocine și psilocybine, droguri de mare risc în vederea consumului propriu și a distribuirii, în data de 05 mai 2010 i-a vândut inculpatului D.V. 19,18 gr. de ciuperci halucinogene psilocine și psilocybine, droguri de mare risc iar în data de 16 mai 2010 a vândut aceluiași inculpat 10 gr. de ciuperci halucinogene psilocine și psilocybine, droguri de mare risc și care în data de 05 iulie 2010 a deținut la locuința sa droguri de risc respectiv 0.38 gr. cananbis în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „import de droguri de mare risc" prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, „deținere droguri de risc" art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, „deținere droguri de mare risc" prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților pentru faptele săvârșite instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de legea incriminatoare, de circumstanțele săvârșirii faptelor și personalitatea inculpaților astfel cum este conturată aceasta în referatele de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul R.R., instanța a avut în vedere împrejurarea că acesta a recunoscut că a cultivat cannabis în podul casei sale pentru consumul propriu, va reține declarația sa în care a arătat că nu îi cunoaște pe ceilalți coinculpați în afară de D.V. căruia i-a pus la dispoziție propriul studio pentru a cânta, declarație neinfirmată de alte probe, faptul că acesta a realizat natura penală a faptei sale și consecințele acesteia, împrejurarea că factorii care au contribuit la comiterea infracțiunii sunt de natură contextuală și psiho-individuală: existența unui consum de lungă durată și a unui spațiu de locuit care a oferit condiții propice în vederea cultivării cannabisului, lipsa unui program zilnic organizat și care să implice asumarea unor responsabilități. Vom avea în vederea de asemenea că suportul material și moral acordat de mama sa, existența unei calificări profesionale, capacitatea de a-și câștiga existența prin propriile forțe au fost cuprinse în noțiunea de factori de natură să inhibe comportamentul infracțional al inculpatului.

Reținând de aceea în beneficiul inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen. precum și prevederile art. 76 lit. e) C. pen., instanța a aplicat inculpatului pentru infracțiunea săvârșită aceea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

Considerând că scopul și funcțiile pedepsei vor putea fi realizate și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

A suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

În ceea ce privește măsura preventivă luată față de inculpat instanța a constatat că acesta a fost reținut o perioadă de 24 de ore în data de 22 iulie 2010.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpatul R.R. a 30 de plante de cannabis rămase în urma analizelor de laborator, a unui bone de sticlă și a unui bone de ceramică conținând urme de tetrahidrocannabinol (THC) predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010, a unui ventilator cu cablu de alimentare vents, a două prize programabile digital, a două becuri de 65 W, unul cu cablu de alimentare, a două instalații cu transformator și bec 250 W, folosite de inculpat la cultivarea drogurilor.

Inculpatul B.C.A., nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat și cu toate acestea a declarat consilierului de probațiune faptul că a conștientizat consecințele comportamentului infracțional asupra propriei persoane și a celor din jur. Suportul moral acordat de către familia sa, existența unei calificări profesionale și a unui nivel de școlarizare care-i permite continuarea formării profesionale și disponibilitatea tânărului de a se implica în desfășurarea de activități dezirabile social sunt factori de natură a inhiba dezvoltarea comportamentului infracțional al inculpatului.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, împrejurarea că acesta a vândut o singură dată o cantitate mică de substanță și reținând dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. și ale art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

Considerând că scopul și funcțiile pedepsei vor putea fi realizate și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În ceea ce privește măsura preventivă luată față de inculpat instanța a constatat că acesta a fost reținut o perioadă de 24 de ore în data de 22 iulie 2010.

Inculpatul G.A.D. a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat. Consilierul de probațiune a identificat atât factorii care pot influența conduita generală a acestuia precum și care sunt perspectivele de integrare ale inculpatului. S-a consemnat în referatul de evaluare faptul că anterior săvârșirii faptei, comportamentul inculpatului a fost unul care s-a apropiat de sfera infracțională doar prin consumarea de substanțe interzise ocazional în cercul de prieteni dar și în sensul derulării unei vieți normale, cu implicarea în muncă și în viața socială. După comiterea faptei, inculpatul și-a schimbat comportamentul, impunându-și sieși un alt program, îndepărtându-se de cercul de prieteni avut anterior. Fapta săvârșită are caracter singular în conduita inculpatului, acesta o regretă și și-o asumă, iar consilierul de probațiune a identificat o seamă de factori care pot conduce la reintegrarea socială a acestuia. De aceea, reținând în beneficiul inculpatului circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., dar și împrejurările mai sus expuse, în baza art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

Considerând că scopul și funcțiile pedepsei vor putea fi realizate și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani. A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de inculpatul de la G.A.D. a sumei de 30 RON obținută din săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul Ș.M.G. a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat și a arătat atât în cursul cercetărilor cât și la întâlnirea pe care a avut-o cu consilierul de probațiune că la factorii care l-au determinat a lua hotărârea infracțională au fost de natură conjuncturală. L-a cunoscut pe D., avea cunoștință despre faptul că impactul cannabisului asupra organismului este unul redus, a fost mânat de curiozitate și plictiseală. Cu toate acestea în conduita sa anterioară dar și ulterioară nu au fost înregistrate alte derapaje comportamentale, inculpatul menținând un nivel adecvat de integrare familială, profesională și școlară, fiind student în anul II al Facultății de Drept din Universitatea Transilvania. Inculpatul și-a asumat responsabilitatea săvârșirii faptei și-a exprimat regretul în legătură cu conduita sa și de aceea instanța reținând în beneficiul său circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. potrivit dispozițiilor art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

Considerând că scopul și funcțiile pedepsei vor putea fi realizate și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni. A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Inculpatul C.A.S. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Inculpatul nu a fost prezent la serviciul de probațiune astfel că în ceea ce îl privește nu s-a întocmit un referat de evaluare. Cu toate acestea la individualizarea pedepsei instanța a ținut seama atât de circumstanțele faptei cât și de împrejurarea că audiat în cursul urmării penale acesta a recunoscut săvârșire faptei. Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an, iar în baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Considerând că scopul și funcțiile pedepsei vor putea fi realizate și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în baza art. 81, 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani. A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Inculpatul D.V. a fost cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc în speță ciuperci halucinogene din specia Sclerotia. Atitudinea inculpatului față de acuzația ce i s-a adus a fost una de recunoaștere și cooperare cu organele de cercetare penală. Potrivit propriei declarații inculpatul s-a folosit de acest prilej ca de o lecție de viață învățată, fiind conștient că în caz contrar ar fi continuat consumul și viața sa ar fi avut un traiect descendent. Preocuparea inculpatului concretizată în dovezi, pentru educația sa și obținerea unui nivel înalt de calificare/implicarea sa în activități lucrative, sprijinul afectiv și moral al familiei sale, caracterul izolat al faptelor, lipsa antecedentelor penale sunt factori de natură a inhiba comportamentul infracțional și totodată sunt elemente pe care instanța Ie-a apreciat circumstanțe atenuante, astfel că la individualizarea judiciară a pedepselor pe care le va aplica pentru fiecare dintre infracțiuni, alături de circumstanța atenuantă legală prevăzută de legea specială, respectiv art. 16 din Legea nr. 143/2000 de care inculpatul beneficiază întrucât a colaborat cu organele de cercetare penală la identificarea altor persoane care aveau preocupări pe linia traficului și consumului de droguri de risc și mare risc, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și ale art. 74 alin. (2) C. pen. și a redus cuantumul pedepselor sub minimul special prevăzut de lege potrivit art. 76 lit. b) C. pen.

Infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, în baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului acesta executând în final pedeapsa cea mai grea, a cărei executare o va suspenda condiționat, în baza art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare calculat potrivit art. 82 C. pen.

A aplicat și a suspendat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

A confiscat de la inculpat în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 suma de 40 RON obținută în urma săvârșirii infracțiunii.

Inculpatul N.S. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei a regretat-o și și-a asumat consecințele acesteia. Inculpatul este student în anul IV secția tehnologia Informației Universitatea „T." Brașov, își asigură existența prin muncă. Consilierul de probațiune nu a identificat în ceea ce îl privește pe inculpat factori de natură să favorizeze în mod constant reapariția comportamentului infracțional întrucât beneficiază de sprijin afectiv, moral și material din partea familiei alături de care locuiește, stabilitate locativă și financiară, nivelul studiilor îi permite reintegrarea școlară și obținerea unei calificări mai ales că are planuri de viitor clare și realiste și un nivelul crescut al motivației pentru menținerea unei conduite prosociale. Inculpatul se află la primul contract cu legea penală, a conștientizat consecințele conduitei infracționale și de aceea a considerat că se poate reține în beneficiul său circumstanțe atenuante care să determine scăderea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aceasta urmează a fi suspendată condiționat potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. pe durata unui termen calculat potrivit art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe care a aplicat-o alături de pedeapsa închisorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Inculpata I.A. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa. Comandarea pe internet a ciupercilor a urmat descoperirii unui site de pe care se putea face o astfel de comandă. A declarat că nu a identificat pe site mențiunea că în România sunt interzise aceste substanțe, dar ca și în cazul lui N. nu putem primi apărarea inculpatei relativ la acest aspect. Oricum inculpata a manifestat sentimente sincere de regret, mai ales că una dintre consecințele comportamentului său a vizat relația cu părinții săi. Consilierul de probațiune a concluzionat că factorul care a contribuit la comiterea infracțiunii este strict legat de cercul de prieteni al inculpatei și de modalitatea în care aceasta a înțeles să își petreacă timpul liber, dar a identificat și o seamă de factori care pot contribui la inhibarea comportamentului infracțional al acesteia cum sunt: nivelul de școlarizare, aspirația acesteia de a urma o formă superioară de învățământ, modelul pozitiv intrafamilial și relațiile suportive din acest mediu de viață al inculpatei, lipsa antecedentelor penale atât în cazul inculpatei cât și în mediu corespunzător, fără tentații din acest punct de vedere. Au fost identificați de asemenea factori de natură să influențeze pozitiv perspectivele de reintegrare și anume faptul că inculpata se află la începutul vieții, la momentul la care își poate construi cariera profesională, dar și viața socială pe care dorește să o urmeze. Ca și elemente conjuncturale au fost subliniate de consilierul de probațiune, lipsa de ambiție dar și ușurința cu care a obținut în copilărie și adolescență ceea ce și-a dorit. Acestea au împins-o pe un traiect greșit și i-au diminuat capacitatea de gândire alternativă, precum și analiza prealabilă a consecințelor faptelor sale. S-a menționat că inculpata fiind confruntată cu prezentul proces penal, a realizat că nu se poate baza întotdeauna pe intuiție și pe aprecierea cercului de prieteni pentru a avea o imagine pozitivă, iar acest lucru i-a provocat o deziluzie de acest aspect susținerea familiei dar și un ajutor specializat prin intervenție în sensul modelării prosociale o pot determina pe acesta să se mențină în latura pozitivă care există în viața ei urmarea unei forme de învățământ și conturarea unei cariere profesionale.

Toate cele mai sus arătate a justificat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., și ca urmare a redus cuantumul pedepsei ce a fost aplicată pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite sub minimul prevăzut de lege până la limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen. Față de incidența dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. instanța a contopit atât pedepsele principale cât și cele complementare aplicate și a dispus ca inculpata să execute în final pedeapsa cea mai grea.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii instanța a apreciat că scopul și funcțiile acestei vor putea fi realizate și în modalitatea suspendării sub supraveghere în baza art. 861, 862 C. pen., cu atât mai mult cu cât obligațiile ce au fost impuse inculpatei vor fi de natură a asigura un control real și strict al modului de viață și comportament al acesteia.

Instanța a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, precum și a consecințelor nerespectării obligațiilor fixate caz în care a intervenit revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 864 alin. (2) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpata I.A. a următoarelor droguri și bunuri ce au făcut obiectul infracțiunilor săvârșite și anume: un recipient de sticlă, o pipă artizanală din metal și lemn, o cutie din plastic de culoare neagră obiecte în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010.

În fine, în cursul procedurilor, au fost consumate în procesul analizelor de laborator: proba sigilată cu sigiliu M, conținând 19,18 gr. ciuperci umede (11,73 gr. după uscare) ce conținea substanțe psilocine și psilocybine; din probele sigilate cu sigiliu N și V - 0,29 gr. cannabis, 0,38 gr. cannabis, 3 semințe care nu a au conținut substanțe stupefiante sau psihotrope; au fost distruse după extracție 45 de filtre (proba 3b), 9 filtre (proba 4b), 2 folii (proba 4c) pe care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC).

Instanța a dispus distrugerea drogurilor ridicate în vederea confiscării, cu păstrarea de contraprobe, în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel:

a) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov, criticile aduse vizând atât aspecte de nelegalitate, cât și de netemeinicie. În esență, din cuprinsul memoriului cu motivele de apel aflat la dosarul Curții de Apel Brașov, criticile au vizat ca motive de nelegalitate următoarele aspecte: deși instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului R.R. circumstanțe atenuante, nu a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege; deși instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului C.A.S. incidența dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., nu a făcut aplicarea art. 76 lit. e) C. pen.; nu i-a fost aplicată inculpatului G.A.D. pedeapsa complementară, deși aceasta este prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată este mai mare de 2 ani închisoare; deși inculpata I.A. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prima instanță a hotărât condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fără a se face aplicarea dispozițiilor art. 334 C. pen.

Ca motive de netemeinicie a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru: greșita achitare a inculpatului R.R. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului R.R.; greșita individualizare a pedepselor inculpaților D.V. și B.C.A.

Inculpatul C.A.S., personal și prin concluziile apărătorului ales, a criticat soluția primei instanțe sub aspecte de netemeinicie, apreciind că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, câtă vreme, în opinia sa, fapta de care este acuzat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul N.S., personal și prin concluziile apărătorului ales, a criticat soluția primei instanțe sub aspecte de netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea de Apel Brașov prin decizia penală nr. 62/A din 21 aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov și de inculpatul C.A.S. împotriva sentinței penale nr. 490/S din 20 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o cu privire la: greșita achitare a inculpatului R.R. relativ la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului R.R. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B.C.A.; greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.A.S. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; neaplicarea pedepsei complementare inculpatului G.A.D.; neaplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata I.A. privind deținerea de droguri de risc și de mare risc. Rejudecând în aceste limite:

I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul R.R. la pedeapsa de 1 an închisoare.

A redus cuantumul pedepsei stabilite pentru săvârșirea de către inculpatul R.R. a infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de la 1 an și 6 luni închisoare la 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și aplică inculpatului R.R. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și pe cale de consecință, termenul de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen., va fi de 3 ani.

II. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.C.A. de la 6 luni la 1 an închisoare și pe cale de consecință, majorează termenul de încercare de la 2 ani și 6 luni la 3 ani.

III. A redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.A.S. de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și pe cale de consecință, a redus termenul de încercare de la 3 ani la 2 ani și 3 luni.

IV. A aplicat inculpatului G.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

V. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpata I.A. privind deținerea de droguri de risc și de mare risc, din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.S. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:

Din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, aceasta nefiind contestată, de altfel, nici de inculpați, cu excepția inculpatului R.R. relativ la acuzația de comitere a infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a inculpatului B.C.A. care nu a recunoscut fapta de care e acuzat.

În ceea ce privește faptele comise de aceștia, încadrarea juridică a fost una corectă, urmând a fi nuanțată cea dată faptelor comise de inculpata I.A., prin neaplicarea de către Tribunalul Brașov a dispozițiilor prevăzute de art. 334 C. proc. pen. cu privire la încadrarea juridică a faptelor privind deținerea de droguri de risc și de mare risc.

I. Critica adusă de procuror cu privire la greșita achitare a inculpatului R.R. relativ la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a reținut că este întemeiată, apelul procurorului fiind admis sub acest aspect.

Curtea a avut în vedere cantitatea mare a plantelor de cannabis, cu înălțimi cuprinse între 20 cm și 1 metru, cultivate în 25 de ghivece ce au fost descoperite în podul casei unde acesta locuiește, acestea beneficiind de o instalație completă de creștere, cu sistem de iluminare, ventilația și control al temperaturii. Pe lângă numărul mare de astfel de plante, pe lângă recolta de 1 kg de cannabis ce ar fi condus la confecționarea a 2.000 de jointuri, Curtea, suplimentar celor menționate în memoriul cu motivele de apel, a avut în vedere și celelalte aspecte de fapt desprinse din probațiune, respectiv listingul convorbirilor telefonice de la postul telefonic utilizat de inculpatul G.A.D., acesta efectuând o convorbire cu utilizatorul postului utilizat de inculpatul R.R., cât și declarația inculpatului G.A.D. care e menționat faptul că inculpatul R.R. „cumpăra droguri (...) le consuma la el acasă împreună cu alte persoane, pe care le știu numai după porecle (...)".

În lumina celor de mai sus, Curtea a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. - fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, dispunându-se condamnarea inculpatului R.R. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acesta oferind și distribuind droguri de risc la locuința sa din comuna C., județul Brașov.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost stabilită inculpatului, Curtea a avut în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov - suportul material și moral acordat de mama sa, existența unei calificări profesionale, capacitatea de a-și câștiga existența prin propriile forțe, cât și lipsa antecedentelor penale ale acestuia, recunoașterea comiterii faptei de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și prezentarea în fața organelor judiciare, atitudinea de regret urmare a conștientizării faptei comise, toate acestea fiind de natură a reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., stabilindu-i-se pedeapsa de 1 an închisoare.

Referitor la individualizarea pedepsei de la 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, criticile în favoare aduse de procuror s-au reținut a fi nefondate, Tribunalul Brașov reținând atât în considerente, cât și în dispozitiv, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., dar pentru care nu a mai dat curs efectelor acestora care obligă instanța la a reduce maximul pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru respectiva infracțiune. În aceste condiții, Curtea de Apel, făcând aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. e) C. pen., a stabilit acestuia o pedeapsă de 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., Curtea a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului R.R. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. Urmare a celor de mai sus, termenul de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen., va fi de 3 ani.

II. Cu privire la criticile aduse de procuror care vizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B.C.A., s-a reținut că sunt fondate, apelul procurorului fiind admis sub acest aspect. Curtea a avut în vedere atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul desfășurării procesului penal, acesta nerecunoscând fapta de care este acuzat, deși ansamblul probator a demonstrat contrariul. Edificatoare în acest sens au fost declarațiile inculpatului G.A.D. ce a menționat că „drogurile le-am procurat de la prieteni, cunoștințe, în special B.C.A.", respectiv „referitor la discuția din 07 iunie 2010, ora 22:09 cu B.C.A., arăt ca eram împreună cu D.V., prietena mea T.I. și B.C.A., care tocmai venise din Italia, a vrut să dea de băut și a venit acasă la mine (...) și a adus bere și o bucată de hașiș".

În aceste condiții, Curtea a reținut că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.C.A. nu este aptă să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pe de altă parte, date fiind concluziile referatului întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, acesta beneficiind de sprijinul familiei sale, Curtea de Apel nu a înlăturat circumstanțele atenuante reținute de prima instanță, urmând a majora pedeapsa de la 6 luni la 1 an închisoare și pe cale de consecință, a majorat și termenul de încercare de la 2 ani și 6 luni la 3 ani, în condițiile art. 82 C. pen.

III. Cu privire la criticile aduse de procuror care vizau individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D.V., s-a reținut că sunt nefondate, apelul procurorului fiind respins sub acest aspect. Curtea de Apel a avut în vedere, în primul rând, faptul că acest inculpat a colaborat cu organele de urmărire penală, fapt ce a atras în favoarea acestuia reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă - procesul-verbal de la dosar urmărire penală, cât și faptul că este la primul conflict cu legea penală și avea vârsta de 21 de ani în momentul comiterii faptelor.

Curtea a reținut că, în mod corect, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare fiind aptă să asigure îndeplinirea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., cuantumul pedepsei reflectând o corectă valorificare a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

IV. Criticile aduse de procuror cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.A.S., prin neaplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a reținut că sunt fondate, apelul procurorului fiind admis sub acest aspect, iar pentru aceleași motive, a fost admis și apelul inculpatului C.A.S.

Astfel, deși în minuta sentinței apelate, Tribunalul Brașov a reținut în favoarea acestui inculpat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., la individualizare nu s-a mai dat eficiență efectelor acestora, efecte prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. Fiind la primul conflict cu legea penală, având o vârstă de 21 de ani la data comiterii faptei, Curtea a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.A.S. de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și pe cale de consecință, s-a redus și termenul de încercare de la 3 ani la 2 ani și 3 luni, în condițiile art. 82 C. pen.

Referitor la criticile inculpatului C.A.S. care au vizat aspecte de netemeinicie, acesta apreciind că fapta de care este acuzat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Curtea Ie-a respins. Amploarea fenomenului, consecințele negative urmare consumului de droguri ce constau în tulburări asupra gândirii, raționamentului, ce pot conduce la manifestări delirante rezultat al unei lumi imaginare în care consumatorii de droguri se refugiază, nu demonstrează decât faptul că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

V. Critica adusă de procuror cu privire la neaplicarea pedepsei complementare inculpatului G.A.D., s-a constatat că este fondată. Textul de lege prevede că „Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi". Potrivit art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen., dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puțin 2 ani, iar legea prevede aplicarea acesteia, atunci instanța trebuie să o aplice. Cu toate acestea, art. 76 alin. (3) C. pen., prevede că, în situația circumstanțelor atenuante, pedeapsa privativă de drepturi, poate fi înlăturată.

Exercitând controlul asupra sentinței apelate, Curtea de Apel a reținut că prima instanță nu a făcut aplicarea acestui din urmă art., pentru a înlătura pedeapsa complementară.

Față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului G., Curtea de Apel i-a aplicat inculpatului G.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

VI. În ceea ce privește criticile de nelegalitate aduse de procuror cu privire la soluția adoptată în ceea ce o privește pe inculpata I.A., respectiv că aceasta a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prima instanță a hotărât condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fără a se face aplicarea dispozițiilor art. 334 C. pen., Curtea le găsește întemeiate.

Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 este o infracțiune continuă, nesusceptibilă de formă continuată. O infracțiune este continuă atunci când elementul său obiectiv, odată ajuns la momentul său consumativ, trebuie în mod firesc să se prelungească în timp, prelungire care nu se va curma decât printr-o manifestare nouă, în sens contrar. Ceea ce se prelungește în timp este deci faptul, nu urmările lui. La infracțiunile continue, verbul care desemnează elementul obiectiv al infracțiunii (verbum regens) ne arată o activitate de durată, de exemplu: a păstra, a rămâne, a reține, a deține. Prin urmare, la infracțiunea de deținere de droguri, pentru care legiuitorul folosește verbul „a deține", nu se poate reține forma continuată, întrucât prelungirea în timp este de natura acestei infracțiuni. Spre deosebire de infracțiunea de deținere de droguri, la infracțiunea de trafic de droguri se poate vorbi de săvârșirea acesteia în formă continuată, în ipoteza în care activitatea fizică ce constituie elementul obiectiv al infracțiunii s-a prelungit în timp prin repetare, dar pe baza aceleiași rezoluții delictuoase.

În atare condiții, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpata I.A. cu privire la deținerea de droguri de risc și de mare risc, nu putea să fie cea reținută prin rechizitoriu, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A reținut Curtea de Apel că faptele comise de aceasta întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în cele două infracțiuni, astfel cum s-a arătat anterior.

VII. Cu privire la criticile aduse în apelul inculpatului N.S. împotriva aceleiași sentințe, critici care vizează aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost acestuia aplicată, Curtea a reținut că, prin orientarea pedepsei mai jos decât jumătatea maximului special al pedepsei reduse urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins, neimpunându-se o pedeapsă al cărei cuantum să fie mai mic decât cele 10 luni închisoare, pedeapsă ce i-a fost aplicată de prima instanță.

Pentru aceste considerente, Curtea a dispus conform celor de mai sus, prin admiterea apelurilor declarate de procuror și inculpatul C.A.S. și respingerea apelului promovat de inculpatul N.S.

Împotriva deciziei penale nr. 62/A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpații C.A.S. și I.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 9454/62/2010.

Recurentul inculpat C.A.S. a invocat în principal motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b1) C. pen. cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ prevăzută de art. 19 C. pen.

În subsidiar a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reținerea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 74 lit. a) C. pen. și aplicarea unei pedepse în sensul reținerii dispozițiilor art. 81 C. pen. ca modalitatea de executare.

Recurenta inculpată I.A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepsei aplicată inculpatei și schimbarea modalității de executare prin aplicarea disp. art. 861 sau art. 81 C. pen.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, în scris, și susținute în cursul dezbaterilor în fața instanței de recurs cât și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate de inculpații I.A. și C.A.S. sunt nefondate.

I. În ceea ce privește împrejurarea că inculpata I.A. nu a declarat apel dar a promovat calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recursul nu este susceptibil de a fi inadmisibil.

Prin rechizitoriul din 01 septembrie 2010 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., printre altele s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatei I.A. pentru comiterea infracțiunilor de deținere de droguri de risc și mare risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 490/S din 20 decembrie 2010, Tribunalul Brașov, printre altele, a condamnat-o pe inculpata I.A. în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere droguri de risc a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere droguri de mare risc a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., printre altele, a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond susținând că deși inculpata I.A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru infracțiunile prevăzute art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fără aplicarea art. 334 C. proc. pen. și fără ca cererea de schimbare de încadrare juridică să fie pusă în discuția părților, încălcându-se dreptul la apărare al inculpatei, solicitându-se admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și condamnarea inculpatei pentru încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare.

În cadrul dezbaterilor apelurilor, apărătorul ales al inculpatei I.A. a solicitat admiterea apelului promovat de Ministerul Public fiind vorba de un apel care vizează acuratețea juridică întrucât nu s-a solicitat modificarea cuantumului pedepsei sau a modalității de executare a pedepsei ci s-a solicitat îndreptarea unei erori materiale strecurate în hotărâre atunci când a reținut separat infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia nr. 62/A din 21 aprilie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpată privind deținerea de droguri de risc și de mare risc din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 menținând celelalte dispoziții.

Dispozițiile art. 3851 alin. (4) Teza a ll-a C. proc. pen. prevăd că persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu a folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Sentința primei instanțe a fost modificată ca urmare a apelului declarat de către ceilalți inculpați și de Parchet modificând situația juridică a inculpatei în raport de schimbarea încadrării juridice stabilite, astfel că inculpata I.A. putea promova calea de atac a recursului cu privire la dispoziția instanței de apel în raport cu criticele invocate de Parchet în apel.

Cu toate că decizia pronunțată de instanța de apel a modificat sentința pronunțată de instanța de fond cu privire la schimbarea încadrării juridice, inculpata a înțeles să invoce în calea de atac a recursului motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., motiv de casare pe care Înalta Curte îl apreciază ca fiind invocat în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor și stabilită de instanța de apel.

Față de aceste împrejurări, având în vedere că inculpata I.A. nu a declarat apel dar i-a fost modificată situația juridică stabilită de instanța de fond ca urmare a pronunțării deciziei de instanța de apel, Înalta Curte constată că inculpatei nu-i sunt incidente dispozițiile art. 3851 alin. (4) Teza a ll-a C. proc. pen., recursul urmând a fi respins ca nefondat.

II. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpatul C.A.S. în temeiul căruia a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b1) C. pen. cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, amendă prevăzută de art. 19 C. pen., Înalta Curte costată că acest motiv nu este fondat.

Instanța de fond și instanța de apel au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege, de către inculpatul recurent.

Au fost avute astfel în vedere: notele de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate de la posturile telefonice mobile ale inculpatului dar și ale celorlalți inculpați, procesul-verbal de percheziție domiciliară a inculpatului, rapoartele de constatare tehnico-științifică ale I.G.P.R.-DCCO-Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, precursori din care rezultă natura și cantitatea substanțelor ridicate de la cei cercetați, confiscarea de la inculpatul C.A.S. a unui bone de plastic având prevăzut la dop un dispozitiv confecționat artizanal conținând urme de tetrahidrocanabinol (THC) predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 26 august 2010.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la începutul lunii iunie 2010 inculpatul C.A.S. a cultivat clandestin la domiciliul său și a deținut cannabis în vederea consumului propriu.

Inculpatul nu a contestat, prin prezenta cale de atac, situația de fapt descrisă mai sus, ci doar soluția de condamnare prin prisma faptului că nu ar fi realizat gradul de pericol social concret specific infracțiunii deduse judecății.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile inculpatului în contextul în care, în primul rând, infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, pentru care a fost trimis în judecată, este o infracțiune de pericol și nu de rezultat, astfel încât nu se poate susține că aceasta ar putea să nu prezinte gradul de pericol social concret necesar și suficient antrenării răspunderii penale a autorului.

În cazul infracțiunii de pericol, simpla comitere a elementului material al infracțiunii are drept consecință producerea urmării imediate și deci, realizarea gradului de pericol social concret necesar pentru sancționarea subiectului activ, fără a se pune problema, ca în cazul infracțiunii de rezultat, diminuării acestui grad de pericol social concret, prin aprecierea criteriilor despre care face vorbire art. 181 alin. (2) C. pen., în acest sens, observându-se și faptul că doar infracțiunile de rezultat sunt cele pentru care este admisibilă înlocuirea răspunderii penale, așa cum se stipulează în art. 90 alin. (1) lit. a) C. pen.

Dincolo de aceste argumente însă, chiar dacă în doctrina și practica judiciară nu au fost lămurite pe deplin controversele legate de aplicabilitatea art. 181 C. pen. în cazul infracțiunilor de pericol, Înalta Curte constată, în al doilea rând, că toate împrejurările invocate de recurentul inculpat drept circumstanțe personale sau circumstanțe reale ale comiterii faptei, au fost avute în vedere de către instanța de fond, și ulterior de instanța de apel care a aplicat în favoarea acestuia circumstanțele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., astfel încât sub efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a redus pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății sub limita minimă specială, dispunând reducerea pedepsei la 3 luni închisoare, dispunând totodată, suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

O atare manieră de individualizare judiciară a pedepsei satisface pe deplin exigențele impuse de art. 52 și art. 72 C. pen., avându-se în vedere atât gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea comiterii acesteia, cât și persoana autorului, nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Înalta Curte constată că sunt întrunite cumulativ trăsăturile esențiale ale infracțiunii în sensul că fapta săvârșită de inculpatul C.A.S. de a cultiva plante de cannabis în domiciliul propriu pentru consum propriu este prevăzută de legea penală, prezintă pericol pentru ordinea publică și a fost săvârșită cu vinovăție. Nu se poate reține că această faptă ar fi adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală astfel încât să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni, ci dimpotrivă, prin săvârșirea acestei fapte inculpatul a pus în pericol sănătatea și respectiv viața sa personală, consumul de substanțe stupefiante reducând acuitatea consumatorului și diminuând reflexele autorului, acesta neputând fi apt de a interveni la parametrii maximi biologici de receptivitate ce ar fi putut avea urmări deosebit de grave pentru viața sa dar și a celorlalte persoane cu care acesta interacționa.

III. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., motiv invocat de inculpații C.A.S. și I.A., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Din situația de fapt reținută, în mod corect, de prima instanță, pe baza unei analize complete a probelor administrate, rezultă că acuzațiile aduse inculpatului C.A.S. a constat în aceea că, la începutul lunii iunie 2011 a cultivat la domiciliul său și a deținut cannabis în vederea consumului propriu iar inculpata I.A. a comandat 100 grame ciuperci halubinogene din specia Sclerotia pe care Ie-a achitat prin virament bancar fiind livrate la domiciliul său din Olanda iar ulterior a deținut drogurile în România la domiciliul său în vederea comercializării dar și a consumului propriu.

Referitor la stabilirea încadrării juridice dată faptelor, a stabilirii pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, instanța de apel a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptelor comise dar și conduita bună a inculpaților anterior comiterii faptelor, aceștia fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în prezența sa în fața autorităților judiciare la solicitarea acestora, aplicând pedepse sub cu minimul special stabilit de lege respectiv, de 3 luni închisoare în cazul inculpatului C.A.S. și în cazul inculpatei I.A. stabilind pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, instanța apreciind că față de aspectele agravante avute în vedere, se justifică reținerea beneficiului inculpaților a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unor pedepse sub minimul special, dispunându-se totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 861 C. pen., în cazul inculpatei I.A. și suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., în cazul inculpatului C.A.S., soluție care a fost adoptată și de instanța de apel.

De asemenea s-a reținut în cadrul individualizării pedepselor pentru infracțiunile săvârșite de către inculpați și atitudinea constant sinceră a acestora de recunoaștere a faptelor, atingerea adusă de către aceștia dezvoltării sistemului infracțional al consumului și respectiv vânzarea drogurilor, încurajarea cetățenilor în desfășurarea unor astfel de activități ilicite.

Înalta Curte reține că, conduita bună a inculpaților presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpații le-au dovedit.

Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond și menținute și de instanța de apel, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravității faptelor săvârșite, care caracterizează favorabil persoana inculpaților, însă aplicarea pedepselor deja sub cu minimul special stabilit de textele incriminatoare pentru infracțiunile, săvârșite de inculpați satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 3 ani închisoare pentru I.A. și 3 luni închisoare pentru inculpatul C.A.S., pedeapsă care este menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpaților, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale în ceea ce o privește pe inculpata I.A. și dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei în ceea ce-l privește pe inculpatul C.A.S., neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Împrejurarea că infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt infracțiuni care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că aceste infracțiuni afectează grav viața socială și personală precum și starea de sănătate a celor care consumă astfel de substanțe halucinogene/stupefiante, așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții, astfel că în mod corect i s-au aplicat inculpaților dispozițiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale așa cum sunt prevăzute la art. 861 C. pen. și respectiv a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, și respectiv 3 luni închisoare și a modului de executare a pedepsei respectiv, evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârșite, subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpaților, că sunt la primul contact cu legea penală că au o vârstă tânără, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare nu se mai impune.

Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpaților cât și a modalității de executare prin aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, și respectiv, aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, față de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micșorarea pedepselor stabilite sau schimbarea modalității de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod general ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub aspectul încurajării dezvoltării acestor genuri de activități infracționale.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpați, întrucât în cauză pedepsele aplicate, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, nejustificându-se micșorarea pedepselor sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, întrucât solicitările inculpaților prin motivele de recurs au fost reținute deja de ambele instanțe respectiv reținerea disp. art. 81 C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul C.A.S. și art. 861 C. pen., în ceea ce o privește pe inculpata I.A., astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) Teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații C.A.S. și I.A. împotriva deciziei penale nr. 62/A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.S. și I.A. împotriva deciziei penale nr. 62/A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat C.A.S. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta inculpată I.A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.