Admissibility of criminal revision for new evidence versus new facts under Article 394(1)(a) of the Code of Criminal Procedure

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 83/A din 8 martie 2012 Curtea de Apel a respins, ca nefondat apelul declarat de revizuientul G.T.V. împotriva sentinței penale nr. 34 din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului București.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 17 ianuarie 2012, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 208 din 15 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 179 din 04 august 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul G.T.V.

Judecătorul fondului, analizând actele dosarului sub aspectul admisibilității cererii de revizuire, a reținut că prin sentința penală nr. 208 din 15 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Revizuientul a susținut că după rămânerea definitivă a sentinței penale menționate au apărut fapte și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de către instanța de judecată la soluționarea cauzei, respectiv denunțul său pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane, întemeiat pe disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și pe disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În drept, condamnatul s-a prevalat de disp. art. 403 rap la art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen..

Judecătorul fondului și-a argumentat soluția considerând că denunțul la care se referă petentul în cererea sa nu poate duce la stabilirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, așa cum cer expres dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen. ci, doar, la redozarea pedepsei, astfel că împrejurările noi vizate nu pot fi circumscrise cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În atare situație, nu poate fi cercetată pe fond cererea de revizuire, din această perspectivă petentul nefiind în ipoteza normei juridice la care s-a făcut referire.

Reiterând solicitările și motivarea de la instanța de fond, revizuientul condamnat G.T.V. a formulat apel împotriva sentinței susmenționate.

Curtea, în baza propriei evaluări a probatoriului cauzei și în deplin acord cu instanța fondului, și-a însușit punctul de vedere al primei instanțe și, ca atare, vis-a-vis și de motivul de apel invocat de revizuient, identic cu cel de la fond, nu a mai considerat necesară o argumentare în plus față de considerentele instanței de fond, deoarece acestea nu implică probleme legale la care trebuie să se răspundă în interesul interpretării unitare sau dezvoltării legii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, să se admită cererea de revizuire.

Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a solicitat administrarea probei testimoniale, în completarea probatoriului, apreciind totodată că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră, tinzând astfel către o redozare a acesteia.

Verificând cererea de revizuire, prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din analiza textului legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii necunoscută de instanță la momentul judecății.

În prezenta cauză, se constată că recurentul revizuent urmărește, de fapt, redozarea pedepsei aplicate, făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanțelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii – care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulată în baza acestui temei – și mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului.

Ca atare, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece susținerile recurentului revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică și legală.

Având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefundat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G.T.V. împotriva deciziei penale nr. 83A din data de 8 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iunie 2012.