Aggravated homicide conviction and 19-year sentence upheld; appeal rejected as unfounded

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 599 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 19 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. c) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 10 martie 2009.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 3.000 RON daune materiale către partea civilă P.V.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în noaptea de 7/8 martie 2009, inculpatul, care lucra împreună cu victima P.G. la o stână de oi, l-a lovit pe acesta cu cuțitul provocându-i moartea, iar apoi, pentru a scăpa de cadavru, l-a aruncat într-o fântână.

Incidentul a avut loc pe fondul unei altercații între cei doi, determinată de împrejurarea că victima, motivând că este bolnavă, nu a îndeplinit o dispoziție a inculpatului.

La două zile după deces, victima P.G. a fost găsită în fântână.

Raportul medico-legal de necropsie a constatat că decesul victimei P.G. s-a produs urmare unei lovituri de cuțit în inimă, ceea ce a provocat plagă cu penetrare cardiacă cu hemopericard consecutiv, urmată de expunerea corpului la frig.

Fapta inculpatului a fost dovedită cu declarațiile martorilor, proces-verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie și declarațiile inculpatului și constituie infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. c) C. pen., agravanta constând în aceea că inculpatul a fost condamnat anterior - prin Sentința penală nr. 47 din 25 octombrie 1979 a Tribunalului Iași - la 20 ani închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav, fiind eliberat la 14 septembrie 1988.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul C.C.

În apelul său, parchetul a cerut confiscarea cuțitului care a servit la săvârșirea infracțiunii conform art. 118 lit. c) C. pen. și restituirea, conform art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a obiectelor de îmbrăcăminte aparținând victimei.

Inculpatul C.C. a cerut schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de omor simplu inculpatul a fost reabilitat și agravanta nu mai poate funcționa, precum și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere datele personale ale inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 172 din 17 decembrie 2009 Curtea de Apel Iași a respins apelul inculpatului și a admis apelul parchetului, dispunând confiscarea cuțitului corp delict, conform art. 118 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei, a declarat recurs inculpatul C.C. invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

S-a susținut de către inculpat, prin apărător, că inculpatul nu este autorul faptei, iar dacă totuși se va aprecia că probele sunt în acest sens, fapta săvârșită constituie infracțiunea de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., comise în stare de provocare.

S-a mai susținut că sunt incidente și dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., legitima apărare, ceea ce impune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen., fără însă a se motiva în fapt și în drept niciuna din cererile adresate instanței.

În fond s-a cerut reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Analizând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, Înalta Curte constată că în cauză situația de fapt a fost corect stabilită existând probe certe că inculpatul este autorul infracțiunii de omor deosebit de grav, neputându-se reține că a acționat în legitimă apărare sau stare de provocare.

Fapta a fost recunoscută de inculpat în cursul urmăririi penale, arătând că între el și victimă a avut loc inițial un conflict verbal, apoi violent, moment în care a scos briceagul cu buton, lovind victima în inimă, nerezultând astfel indicii care să determine concluzia că a acționat în stare de legitimă apărare sau provocare.

Împrejurarea existenței unei altercații nu are semnificația unei puternice tulburări determinată de atitudinea victimei și, cu atât mai puțin acționării în stare de legitimă apărare.

Cât privește încadrarea juridică, Înalta Curte constată că aceasta este corect stabilită de instanțe, inculpatul C.C. acționând cu intenția directă de a ucide victima, având în vedere obiectul folosit - cuțit, cât și locul și intensitatea loviturii.

De asemenea, s-a reținut corect infracțiunea de omor deosebit de grav comisă de o persoană care a mai săvârșit un omor, împrejurarea că a fost reabilitat și că nu este recidivist neavând relevanță în cauză.

Existența agravantei este determinată de împrejurarea săvârșirii anterior a unei infracțiuni de omor, ca fapt material, neavând relevanță că a fost amnistiată ori s-a dispus reabilitarea.

Cât privește pedeapsa de 19 ani aplicată inculpatului, aceasta corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind conformă cu pericolul social deosebit al faptei comise de inculpat, cunoscut ca fiind o fire violentă, care a mai comis un omor.

Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului C.C. va fi respins ca nefondat.

Se deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 10 martie 2009 la 12 aprilie 2010.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 172 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 martie 2009 la 12 aprilie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2010.