Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1267/2012 AI generated

Criminal cassation in annulment inadmissible for failure to invoke specific statutory grounds

Case Number Decizia nr. 1267/2012
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed as inadmissible the petitions for cassation in annulment filed by two defendants against a final criminal judgment, thereby leaving the original conviction in force and ordering the petitioners to pay judicial costs of 200 lei each to the state. The case involved a criminal trial in which the defendants challenged the procedural fairness of their conviction for favoring an offender, arguing that the courts failed to admit certain evidence, neglect specific witness re-hearing requests, and incorrectly applied the law given that the favored party’s criminal prosecution had been discontinued. The decisive legal basis for the dismissal was the failure of the petitioners to meet the cumulative admissibility requirements under Article 391(2) of the Code of Criminal Procedure, specifically the inability to invoke a ground for cassation as defined in Article 386 of the Code of Criminal Procedure or to rely on evidence already present in the case file.

Legislator headnote

AI generated

art. 264 C. pen, art. 117 C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Criminal cassation in annulment inadmissible for failure to invoke specific statutory grounds: Totodată, nelegala condamnare a fost invocată și în raport de angajarea răspunderii penale a contestatorului pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., în condițiile în care față de persoana favorizată s-a dispus ulterior o soluție de neurmărire penală.

Keywords

AI generated
grounds for cassation code of criminal procedure statutory basis annulment proceedings hearing of the parties procedural costs

Cited Legislation

AI generated
art. 264 C. pen
Totodată, nelegala condamnare a fost invocată și în raport de angajarea răspunderii penale a contestatorului pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., în condițiile în care față de persoana favorizată s-a dispus ulterior o soluție de neurmărire penală.
art. 117 C. proc. pen
a formulat aceleași critici de nelegalitate și netemeinicie comune cu cele ale condamnatului P.M.A., invocând suplimentar, greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 117 C. proc. pen.
art. 391 alin. (2) C. proc. pen
Pentru a fi însă admisibilă contestația în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin.
art. 386 C. proc. pen
pen., respectiv, contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
In temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra contestației în anulare de față,

Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 2398 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7798/62/2009, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile D.E., D.C. și C.E., de inculpații P.D.M, M.I.N. și P.M.A. și de petentul avocat T.T. împotriva deciziei penale nr. 86/Ap din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.M. durata arestării preventive de la 11 iulie 2009 la 15 iunie 2011, iar din pedeapsa aplicată inculpatului M.I.N., durata arestării preventive de la 5 ianuarie 2010 la 15 iunie 2011.

Împotriva deciziei nr. 2398 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au formulat contestație în anulare contestatorii P.M.A. și M.N.I., cauza fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. 6090/1/2011.

În conținutul cererii de contestație în anulare, condamnatul P.M.A. a invocat mai multe neregularități vizând desfășurarea procesului penal, criticând refuzul de administrare a unor probe în cursul cercetării judecătorești și alte cereri de natură să îi garanteze drepturile în proces.

S-a menționat că, deși declarațiile sale coincideau cu cele formulate de numitul M.R.P., organele judiciare au decis trimiterea sa în judecată și ulterior condamnarea în timp ce împotriva martorului evocat a fost dispusă o soluție de neurmărire penală.

S-a mai arătat că instanța de fond, cât și instanța de apel, nu s-au pronunțat asupra cererii sale privind reaudierea martorilor A. și D.

Totodată, nelegala condamnare a fost invocată și în raport de angajarea răspunderii penale a contestatorului pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., în condițiile în care față de persoana favorizată s-a dispus ulterior o soluție de neurmărire penală.

La rândul său, condamnatul M.N.I. a formulat aceleași critici de nelegalitate și netemeinicie comune cu cele ale condamnatului P.M.A., invocând suplimentar, greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 117 C. proc. pen.

Examinând cauza în raport de motivele invocate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

Prin cererile formulate în cauză, contestatorii P.M.A. și M.N.I. și-au exprimat în fapt nemulțumirea legată de modul în care a fost soluționat procesul în care au fost condamnați, invocând ca temei criticile susținute și în fața instanței de recurs care a pronunțat hotărârea atacată cu prezenta contestație în anulare.

Se reține, totodată, că niciunul dintre contestatori nu au invocat măcar formal vreuna dintre situațiile care constituie cazuri de contestație în anulare.

Pentru a fi însă admisibilă contestația în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei.

Or, în speță, nu s-au invocat situații de felul celor prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și nici nu au putut fi constatate pe baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii P.M.A. și M.N.I. împotriva deciziei nr. 2398 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7798/62/2009.

In temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii P.M.A. și M.N.I. împotriva deciziei nr. 2398 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7798/62/2009.

Obligă contestatorii P.M.A. și M.N.I. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2012.