Judicial immunity from criminal prosecution for procedural rulings: untimeliness of appeal challenging non-prosecution of judge for abuse of office

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 1494/33/2008 s-a dispus, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiționara L.V. împotriva referatului nr. 373/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

A obligat petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea adresată, la 10 mai 2009, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petenta L.V., având profesia de avocat în Baroul București, a solicitat cercetarea "făptuitorului" C.O., judecător la Judecătoria Cluj-Napoca, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., motivând în esență că, în Dosarul penal nr. 224/211/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca (nr. în format vechi 5230/2004), la termenul de judecată din 17 martie 2009, i-a încălcat "dreptul la apărare" prin respingerea unor cereri în probațiune, a unei excepții privind competența după calitatea persoanei, a unei alte excepții de neconstituționalitate și a unei cereri de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că Dosarul penal nr. 224/211/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca a fost înregistrat la această instanță în urma strămutării unei cauze penale de la Judecătoria lași, instanța fiind sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, prin care au fost trimiși în judecată 9 inculpați, între care și L.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat de către persoana care nu este înscrisă în tabloul avocaților, prev. de art. 22 din Legea nr. 51/1995, cu referire la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza se află pe rol la Judecătoria Cluj-Napoca, fiind repartizată judecătorului C.O.

În ședința publică din 17 martie 2009, L.V., prin apărător, a formulat o cerere prin care a solicitat încuviințarea unei probe cu expertiza grafologică, care a fost respinsă motivat de către instanță.

În aceeași ședință, L.V. a ridicat excepția autorității de lucru judecat cu privire la o rezoluție adoptată de procuror, excepție care a fost respinsă pe considerentul că numai hotărârile judecătorești definitive au putere de lucru judecat. A fost invocată și "excepția privind prescripția răspunderii penale" pentru unele fapte reținute în sarcina inculpați lor, care a fost respinsă cu motivarea că "instanța se va pronunța prin sentință".

S-a mai cerut restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, cererea fiind respinsă motivat de către instanță.

De asemenea, a fost invocată și excepția necompetenței după calitatea persoanei, având în vedere calitatea de avocat a inculpatei L.V. Excepția a fost respinsă de către instanță, cu motivarea că inculpata a dobândit calitatea de avocat ulterior sesizării instanței de judecată prin rechizitoriul procurorului.

La solicitarea instanței de a-și preciza cererea de recuzare pe care a formulat-o la un termen anterior, inculpata L.V. a arătat că înțelege "să recuze președintele completului de judecată".

În consecință, instanța a dispus trimiterea cauzei completului imediat următor în vederea soluționării cererii de recuzare, a președintelui completului de judecată și a stabilit termen de judecată pentru data de 7 aprilie 2009, pentru citarea unor inculpați, a părților civile și a părților vătămate.

Împotriva acestei încheieri din 17 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, inculpata L.V. a declarat recurs la data de 23 martie 2009, motivele de recurs vizând în principal nemulțumirile inculpatei în legătură cu faptul că prima instanță i-a respins cererile în probațiune și excepțiile ridicate, că s-ar fi pronunțat asupra propriei recuzări și că ar fi citat nelegal anumite părți. Recursul a fost respins ca inadmisibil prin Decizia penală nr. 264/R/2009, din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția penală, în Dosar nr. 2099/117/2009.

Față de cele de mai sus, s-a constatat că în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petenta a făcut referire la pretinse infracțiuni comise de către un judecător într-o cauză care i-a fost repartizată spre soluționare, în timpul desfășurării activității judiciare.

Ori, în ceea ce privește activitatea judecătorilor, care sunt magistrați, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt învestiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

Eventualele erori care apar în acest proces, de interpretare și aplicare a legii, nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate numai în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege, în fiecare caz în parte, aceasta fiind și justificarea existentei lor.

În acest context, nemulțumirea petentei L.V. cu privire la îndeplinirea actelor de procedură, admiterea sau respingerea cererilor în probațiune, a excepției de neconstituționalitate, a cererii de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, precum și cu privire la modul concret de soluționare a cauzei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva judecătorului care are spre soluționare cauza penală. Dacă s-ar accepta o astfel de cale a plângerii penale împotriva judecătorului învestit cu soluționarea unei cauze ar însemna să se permită o imixtiune a procurorului, în afara competenței și atribuțiilor ce îi sunt conferite prin lege, în cercetarea judecătorească, cu consecințe în aprecierea ori stabilirea unor situații de fapt ori chestiuni de drept într-o cauză aflată pe rolul instanței de judecată, ceea ce ar echivala cu o atingere adusă principiului independenței judecătorilor înscris în art. 124 alin. (3) din Constituția României.

S-a reținut că nu există nicio justificare în sensul formării unui dosar penal împotriva judecătorului C.O., de la Judecătoria Cluj-Napoca, care are pe rol Dosarul penal nr. 224/211/2004, astfel că plângerea a fost clasată.

Împotriva referatului procurorului petenta a formulat plângere înregistrată la instanță la data de 31 iulie 2009, solicitând admiterea acesteia, desființarea acestui referat și începerea cercetărilor penale împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului.

Analizând plângerea formulată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și în baza art. 2781 C. proc. pen., care prevede că împotriva rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, .persoana vătămată poate face plângere la instanță, se constată că acest referat este legal și temeinic, neexistând indicii în cauză că intimatul și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile.

Astfel, magistrații soluționează cauzele ce le-au fost repartizate potrivit propriei lor convingeri, desigur cu respectarea legii și a normelor de procedură în materie, neputând fi constrânși sub niciun fel în soluționarea acestora.

Eventualele nemulțumiri ale părților pot fi invocate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Magistrații, în cursul judecării cauzei pot respinge motivat anumite cereri în probațiune sau excepții invocate de părți, fiind prerogative specifice activității de judecată.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționara L.V. fără a indica, în concret, care sunt criticile ce pot fi aduse hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul conform dispozițiilor art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este tardiv pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

Termenul de recurs este un termen imperativ, nerespectarea lui atrăgând sancțiunea decăderii din dreptul de recurs.

Ca regulă, termenul curge de la data pronunțării dacă partea a fost prezentă și de la comunicare cu părțile care au lipsit de la dezbateri și de la pronunțarea hotărârii.

În cauza dedusă judecății, hotărârea a fost comunicată petiționarei la data de 6 noiembrie 2009 iar recursul a fost declarat la data de 18 noiembrie 2009, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I va respinge recursul declarat de petiționara L.V., ca fiind tardiv.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara L.V. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2010.