Bank employee misappropriation of collected debts: reclassification from abuse in service to embezzlement

D E C I Z I A NR. 18 DOSAR NR. 4635/2001

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.229 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei Constanța și deciziei penale nr.985 din 24 octombrie 2000 a Tribunalului Constanța, privind pe intimatul inculpat Z.N.

S-a prezentat intimata parte civilă P.M., asistată de avocat R.V.

Au lipsit intimatul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat D.C., apărător ales, și intimata parte responsabilă civilmente.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.

Apărătorul intimatei părți civile a solicitat extinderea recursului în anulare și să se dispună casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, fiind necesară administrarea de probe pentru soluționarea laturii civile (calcularea pe etape a dobânzilor, în raport de actele normative elaborate în timpul derulării faptelor care au creat prejudiciul).

Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului în anulare; în subsidiar, aplicarea unei pedepse care să nu fie mai mare de 2 ani închisoare și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.

A solicitat respingerea pretențiilor civile ale părții civile.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.229 din 4 februarie 2000, Judecătoria Constanța a condamnat pe inculpatul Z.N. la două pedepse de câte 5 luni închisoare pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prevăzute de art.246, cu aplicarea art.41 alin. 2, art.74 lit.a și art.289, cu aplicarea art.74 lit.a din Codul penal.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din același cod, a contopit pedepsele, iar conform art.81 alin.2 și art.82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 5 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni.

În baza art.14, art.346 din Codul de procedură penală, art.998, art. 999 și art.1000 alin.3 din Codul civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Banca “A” să plătească 1.900.000 lei părții civile P.M., drept despăgubiri.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele :

Inculpatul Z.N. a lucrat la Banca “A” , în perioada 12 decembrie 1994 – 28 mai 1996, având funcția de executor la serviciul juridic, în baza contractului individual de muncă, înregistrat la Camera de Muncă Constanța, sub nr.154 din 12 decembrie 1994, având ca atribuții de serviciu conform fișei postului, realizarea procedurilor instituite de legea civilă, Codul comercial, Decret nr. 221/1960 republicat, HCM nr.792/1960 pentru executarea silită a debitelor, înregistrate de persoanele împrumutate, primind în acest sens dosarul de credite de la conducerea băncii, cu indicațiile serviciului juridic în baza căruia întocmea dosarul de executare, participând apoi la executarea silită realizată pentru Banca “A”, la domiciliul debitorilor, cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin decizia nr.14 din 28 mai 1996 a băncii, inculpatul Z.N. a fost numit referent în cadrul biroului acreditare, cu atribuții de executor, pentru recuperarea debitelor de la debitorii restanțieri.

Inculpatul avea ca sarcini proprii și recuperarea debitelor de la debitorii restanțieri de pe raza filialelor Eforie Sud și Negru Vodă, județul Constanța.

Printre debitori s-a aflat și numitul P.M., care în calitate de persoană fizică, a contractat un împrumut pe care nu l-a rambursat.

De la P.M., inculpatul a încasat diferite sume de bani în cursul anului 1996 și anului 1997, eliberându-i în schimb un număr de 20 chitanțe și o foaie de vărsământ pentru suma totală de 8.777.000 lei, stare de fapt confirmată și de raportul de expertiză contabilă nr.537 din 28 mai 1999.

Din suma luată inculpatul nu a depus un milion lei pe care a încasat-o cu chitanța nr.1015 din 17 octombrie 1997 și suma de un milioan lei încasată cu foaia de vărsământ nr.4 din 8 mai 1997.

Din materialul probator administrat, prima instanță a constatat că inculpatul a încasat de la numitul P.M. suma de 8.777.000 lei, din care a depus la casierie 6.877.000 lei, rămânând nedepusă suma de 1.900.000 lei, prin falsificarea unui document contabil (foaia de vărsământ nr.4 din 8 mai 1997).

Prin decizia penală nr.985 din 24 octombrie 2000, Tribunalul Constanța a respins apelurile declarate de inculpat și partea civilă P.M., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva sentinței penale nr.229 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei Constanța și deciziei penale nr.985 din 24 octombrie 2000 a Tribunalului Constanța, definitivă prin nerecurare, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu motivarea că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, în loc de infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin.1 din Codul penal.

Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele motive:

Din probe rezultă că, în anul 1996, inculpatul a fost angajat la Banca “A” în funcția de executor la serviciul juridic, iar din 1997 a îndeplinit funcția de referent în cadrul biroului acreditare, având atribuții de recuperare a sumelor datorate de la debitorii restanțieri.

În executarea sarcinilor de serviciu, inculpatul avea obligația să încaseze debitele și să depună sumele încasate la casieria băncii (filele 31, 36 și 37 din dosarul de urmărire penală).

În consecință, prin încasarea sumelor de la debitori și depunerea lor la bancă, inculpatul acționa în calitate de gestionar.

Pe de altă parte, dispozițiile art.2151 alin.1 din Codul penal prevăd că însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 15 ani.

Cu privire la calitatea de funcționar, conform art.147 alin.1 din Codul penal, prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art.145, iar în alin.2 al aceluiași articol se prevede că prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin.1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Așa încât, din interpretarea acestor texte, rezultă că pentru ca o persoană să fie subiect activ al infracțiunii de delapidare nu este necesar ca autorul să fie salariat al unei persoane juridice, cu contract de muncă, ci este suficient să exercite o însărcinare în serviciul acesteia, care poate fi sau nu retribuită.

Din coroborarea textelor de lege menționate cu situația de fapt, se constată că prin însușirea sumei de 1.900.000 lei, încasată de la debitorul P.M., inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare prevăzută de art.2151 alin.1 din Codul penal.

De altfel, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunea de delapidare la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru fapte similare comise tot în perioada cât a funcționat la bancă în calitate de referent cu atribuții de recuperare a debitelor.

În consecință, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate cu privire la încadrarea juridică; se vor repune pedepsele în individualitatea lor și se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.2151 alin.1 Cod penal și va fi condamnat inculpatul pentru această infracțiune.

Se va contopi pedeapsa aplicată inculpatului cu pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

Se vor menține dispozițiile art.81 Cod penal și celelalte dispoziții.

Cât privește solicitarea părții civile de extindere a recursului în anulare și de trimitere a cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, în vederea soluționării laturii civile, Curtea va respinge cererea părții civile, ca nefondată, întrucât cererea sa nu poate fi pretinsă cu ocazia parcurgerii căilor de atac, în cadrul procesului penal, ci ea poate fi formulată pe calea unei acțiuni civile separate, cu prilejul punerii în executare a hotărârii rămasă definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.229 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei Constanța și deciziei penale nr.985 din 24 octombrie 2000 a Tribunalului Constanța, privind pe intimatul inculpat Z.N.

Casează hotărârile cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei sub aspectul încadrării juridice.

Înlătură dispozițiile art.81 Cod penal.

Repune pedepsele în individualitatea lor.

Înlătură prevederile art.33, 34 Cod penal.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare în pedepsele componente de 5 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 lit.a Cod penal și de 5 luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal.

Conform art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.2151 alin.1 Cod penal.

În baza art.2151 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul Z.N. la pedeapsa de 5 luni închisoare.

Conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal contopește pedeapsa cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 luni închisoare.

Face aplicarea prevederilor art.81 Cod penal și dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 5 luni.

Face aplicarea prevederilor art.359 Cod procedură penală.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge cererea de extindere a recursului în anulare formulată de partea civilă P.M.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.