Discretionary authority of public employers to set individual manager allowance levels within statutory limits

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prima instanță

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul I.I.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice anularea Ordinului nr. 746 din 27 aprilie 2009 și a Ordinului 1918 din 29 mai 2009, suspendarea executării acestor două acte și restabilirea situației anterioare emiterii acestora în sensul acordării la salariul de bază a sporului de manager public de 55% conform art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 92/2008.

în motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Ordinul 746/2009 s-a stabilit că sporul de manager public prevăzut de art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 a fost diminuat cu un procent de minim 10% pentru managerii publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care îndeplinesc atribuții de coordonare a unor structuri organizatorice și respectiv un procent de 30% pentru managerii publici care îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție.

S-a mai susținut că prin Ordinul nr. 1918 din 29 mai 2009 Ministerul Finanțelor Publice a stabilit sporul de manager public de care beneficiază reclamantul ca fiind de 25% din salariul de bază, iar prin cele două ordine a fost vătămat un drept fundamental al reclamantului ca urmare a diminuării cuantumului sporului de manager public de la 55% la 25%.

b) Întâmpinarea depusă în cauză

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. XI din O.U.G. nr. 35/2009 prin care au fost modificate disp. art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008, sporul acordat reclamantului în cuantum de 25% încadrându-se în limitele prevăzute de acest text de lege.

c) Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1214 din 9 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul I.I.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 746 din 27 aprilie 2009 emis de pârât s-a stabilit în art. l că sporul de manager public prevăzut de art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 se diminuează cu un procent de minim 10% pentru managerii publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care îndeplinesc atribuții de coordonare a unor structuri organizatorice, respectiv un procent de 30% pentru managerii publici care îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție.

Prin Ordinul nr. 1918 din 29 mai 2009 Ministerul Finanțelor Publice a stabilit sporul de manager public de care beneficiază reclamantul ca fiind de 25% din salariul de bază.

Ordinul 746 din 27 aprilie 2009 a fost emis în baza prevederilor art. XI din O.U.G. nr. 35/2009 potrivit cărora pentru activitatea desfășurată, managerii publici beneficiază de un spor de manager public de până la 55% aplicat la salariul de bază și care nu face parte din acesta, precum și de prime, spor de vechime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Nivelul individual al sporului de manager public se stabilește de conducătorii autorităților sau instituțiilor publice.

Prima instanță a arătat că prin aceste dispoziții legale legiuitorul a lăsat la aprecierea angajatorului, respectiv conducătorul autorității publice angajatoare cuantumul ce se acordă managerilor publici angajați ai acestora.

Curtea de apel a considerat că sporul de manager public acordat reclamantului se încadrează în limitele prevăzute de art. XI din O.U.G. nr. 35/2009, astfel că diminuarea sporului față de perioada anterioară intrării în vigoare a acestor dispoziții legale nu poate constitui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate.

Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiat și motivul de nelegalitate invocat de reclamant constând în nulitatea ordinelor ca urmare a nemotivării, întrucât acestea nu au făcut decât să transpună în practică dispoziții legale de imediată aplicare.

2. Instanța de recurs

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul I.I.D., a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs reclamantul a criticat sentința primei instanțe, arătându-se că Ordinul nr. 1918 din 29 mai 2009 nu este motivat cu privire la temeiul de fapt care a condus la diminuarea sporului de manager public, prin enunțarea unor criterii obiective și legale, de natură a exclude arbitrariul.

A fost invocată practica Convenției Europene a Drepturilor Omului privind previzibilitatea aplicării legii, precizia acesteia, arătându-se că era necesară indicarea unor criterii clare care să fie cunoscute de cel căruia i se adresează.

A precizat recurentul că prin diminuarea sporului i-a fost vătămat dreptul la salariu.

Cu privire la Ordinul nr. 746 din 27 aprilie 2009 s-a arătat că acesta este nelegal, întrucât O.U.G. nr. 92/2008 nu conține o subclasificare, astfel că pârâtul a depășit prerogativele legale.

b) Analiza motivelor de recurs

Situația de fapt

Reclamantul ocupă funcția de manager public principal în cadrul Oficiului de plăți și contracte Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Prin Ordinul nr. 746/2009, s-a stabilit că managerilor publici din cadrul aparatului propriu și unităților subordonate Ministerului Finanțelor Publice li se diminuează sporul de manager public cu minim 10%, iar celor care îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție, cu un procent de 30%.

Prin Ordinul nr. 1918/2009 s-a stabilit reclamantului sporul de manager public de 25% din salariul de bază.

Legislația aplicabilă

O.U.G. nr. 35/2009, art. XI-Alin. (2) al art. 37 din O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public denumit manager public, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008, se modifică și va avea următorul cuprins:

"(2) Pentru activitatea desfășurată, managerii publici beneficiază de un spor de manager public de până la 55% aplicat la salariul de bază și care nu face parte din acesta, precum și de prime, spor de vechime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Nivelul individual al sporului de manager public se stabilește de conducătorii autorităților sau instituțiilor publice."

Analiza legislației aplicabile în domeniul sporului salarial pentru managerii publici relevă că pentru activitatea desfășurată, managerii publici beneficiată de un spor de până la 55% aplicat la salariul de bază, alături de alte drepturi de natură salarială.

Legiuitorul a lăsat la aprecierea conducătorilor autorităților publice sau instituțiilor publice, nivelul individual al acestui spor.

Astfel, potrivit legii sporul este de până la 55% din salariul de bază, și ca urmare cuantumul efectiv trebuie să se situeze până la limita maximă de 55%.

Ordinul nr. 746/2009 și Ordinul nr. 1918/2009 sunt acte administrative, fiind emise de o autoritate publică în vederea organizării executării legii, respectiv a O.U.G. nr. 35/2009.

Prin Ordinul nr. 746/2009, s-a stabilit cadrul general privind nivelul sporului de manager public, iar prin Ordinul nr. 1918/2009 s-a concretizat individual sporul acordat reclamantului.

Aceste ordine sunt legale, fiind adoptate în realizarea sarcinii impuse prin O.U.G. nr. 35/2009 care a reglementat competența materială a conducătorilor autorităților sau instituțiilor publice de a stabili nivelul individual al sporului de manager public.

Sporul acordat se încadrează în limita legală de până la 55%, iar dreptul de apreciere asupra nivelului aparține conducătorului autorității, drept stabilit prin lege.

Ambele ordine sunt motivate prin indicarea prevederilor legale care au constituit temeiul adoptării lor.

Actele administrative supuse analizei nu impuneau o motivare specială, întrucât conducătorul autorității publice a executat legea care nu prevedea introducerea unor criterii pentru stabilirea cuantumului sporului.

Înalta Curte precizează că instanța de contencios administrativ are competența de a analiza legalitatea actului administrativ, respectiv conformitatea acestuia cu legea.

În speța prezentă, așa cum s-a explicat mai sus, și cum legal a reținut și judecătorul fondului, actele administrative a căror anulare s-a cerut respectă cerințele legii în baza cărora au fost adoptate.

c) soluția instanței de recurs

Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.I.D., împotriva sentinței civile nr. 1214 din 9 martie 1010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2011.