Inadmissibility of cassation appeal challenging unchanged civil damages due to failure to exhaust prior appeal remedy
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by the civil plaintiff against the Court of Appeal's decision, leaving the appeal court's ruling in force regarding the increased civil liability. The case originated from a criminal conviction for theft of copper telephone cable and related offenses, where the first instance court had ordered the defendants to pay a specific sum in civil damages to the railway plaintiff; the appeal court had upheld this amount while increasing the damages owed to a different private entity, and the railway plaintiff subsequently appealed claiming the awarded sum was insufficient. The Supreme Court held the appeal inadmissible under Article 3851(4) of the Code of Criminal Procedure, reasoning that the appellant had failed to lodge an initial appeal against the first-instance judgment, which remained unchallenged and effective on the specific civil damage issue now targeted by the cassation. Consequently, the court ordered the civil plaintiff to pay 1,000,000 lei in judicial costs to the state, including 300,000 lei for the ex officio defense of the defendants, advanced from the Ministry of Justice's fund.
Legislator headnote
AI generatedart. 217 alin. (1) C. pen, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 34 lit. b) C. pen, art. 3851 alin. (4) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation appeal challenging unchanged civil damages due to failure to exhaust prior appeal remedy: Inculpatul Z.L. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în concurs, a două infracțiuni prevăzute de art. 276 alin. (1) (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare) și de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. h) C. pen. S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv cu începere de la 7 august 2002 la zi, menținându-se starea de arest.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 246 din 23 septembrie 2002, Tribunalul Alba, secția penală, a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 1 an închisoare, în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.
De asemenea, a mai condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 276 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. h) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare sporită cu un an, în final urmând să execute 5 ani închisoare.
A fost dedus din pedeapsă timpul reținerii preventive de la 7 august 2002 până la 8 august 2002.
Prin aceeași sentință, a mai fost condamnat inculpatul H.E.C. la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare (prin contopirea a două pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 4 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 276 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. (a) C. pen. și art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. h) C. pen. și aplicarea unui spor de 6 luni închisoare. S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive începând cu 7 august 2002 la zi, menținându-i-se starea de arest.
Inculpatul Z.L. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în concurs, a două infracțiuni prevăzute de art. 276 alin. (1) (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare) și de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. h) C. pen. S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv cu începere de la 7 august 2002 la zi, menținându-se starea de arest.
Instanța a mai condamnat pe inculpatul M.G. la aceeași pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea acelorași infracțiuni (de distrugere și semnalizare falsă și de furt calificat). S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 7 august 2002 la zi, menținându-se starea de arest.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata unor despăgubiri civile în sumă de 2.572.920 lei, către partea civilă S.C. B.U S.A. și la 75.367.250 lei către partea civilă C.N.C.F. C.F.R. S.A., Regionala C.F.B.
Instanța a reținut că în ziua de 31 iulie 2002 inculpații au sustras 90 m de cablu din cupru care făcea parte din instalația telefonică interurbană a C.F și care asigura convorbirile pentru conducerea circulației mijloacelor de transport feroviar între stațiile C.F Războieni și C.F Uioara, cauzând prejudiciile menționate celor două părți civile. Părții civile C.N.C.F. C.F.R. S.A. R.B. i s-au acordat despăgubiri civile în sumă de 75.367.250 lei.
Prin decizia penală nr. 335/A din 3 decembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul declarat de parchetul împotriva sentinței menționate, pe care a desființat-o numai sub aspectul laturii civile, majorând obligația solidară la care au fost obligați inculpații către partea civilă S.C. B.U. SA Ocna Mureș, la suma de 35.000.000 lei. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței, respingându-se apelurile declarate de toți inculpații.
Împotriva acestei decizii, partea civilă C.N.C.F. C.F.R. SA, Regionala C.F. Brașov, a declarat recurs susținând că suma de 75.367.250 lei cu care a fost prejudiciată nu a fost recuperată, motiv pentru care își menține în continuare pretențiile.
Recursul părții civile menționate este inadmisibil.
Astfel, potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
Deși recurenta parte civilă nu menționează că recursul vizează și sentința primei instanțe, în realitate, întrucât sentința a fost menținută, sub aspectul despăgubirilor acordate acestei părți civile de instanța de apel, recursul este inadmisibil pentru că vizează dispozițiile sentinței, împotriva căreia recurenta nu a declarat apel.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă C.N.C.F. C.F.R. S.A., Regionala C.F.R. Brașov, împotriva deciziei penale nr. 335/A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpații S.I., H.E.C., M.G. și Z.L.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică azi 4 aprilie 2003.