Unconstitutionality exception referral blocked as irrelevant; appeal upheld as inadmissible
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed against the Bucharest Court of Appeal’s decision, thereby affirming the lower court’s ruling that rejected the request to refer the case to the Constitutional Court and dismissed the underlying appeal as inadmissible; the lower court’s decision thus remains in force. The dispute arose in an administrative litigation context where the appellants challenged the refusal to submit an unconstitutionality exception concerning the provisions of Article 303(5) of the Civil Procedure Code and Government Emergency Ordinance No. 27/2002, which they raised in the course of an appeal against a final judgment. The Court held that, under Article 29(1) and (5) of Law No. 47/1992 on the organization and functioning of the Constitutional Court, a referral to the Constitutional Court is admissible only if the contested provision is relevant to the resolution of the case; here, the challenged provisions had no connection to the case because the appeal itself was inadmissible. The Court further rejected claims of procedural violations and infringement of the Constitutional Court’s jurisdiction, as the lower court had lawfully assessed admissibility before any referral, and the appellants failed to substantiate their grounds under Article 304 points 3 and 5 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 303 alin. (5) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 304 pct. 3 C. proc. civ; Unconstitutionality exception referral blocked as irrelevant; appeal upheld as inadmissible: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (r2), privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2321 din 8 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. (5) C. proc. civ., precum și a O.U.G. nr. 27/ 2002 și a respins ca inadmisibil recursul formulat în cauză.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, faptul că dispozițiile considerate a fi neconstituționale de către recurenți nu au legătură cu soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât recursul la o hotărâre irevocabilă este inadmisibil.
Împotriva acestei hotărârii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale au declarat recurs Fundația Speranța în Democrație, Pace și Sănătatea Lumii și A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Fără a indica în concret temeiul legal al recursului ci doar generic dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și fără a argumenta în vreun fel criticile formulate, recurenta susține că a fost încălcată prin hotărârea atacată competența Curții Constituționale, formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., legile justiției din România.
Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul formulat apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (r2), privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.
Conform art. 29 alin. (5) din aceeași lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge cererea printr-o încheiere motivată ce poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în 48 de ore de la pronunțare.
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale menționate, pentru a fi admisibilă o cerere de sesizare a Curții Constituționale, este necesar ca dispozițiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
După cum se constată, instanța de fond a fost investită cu cererea de sesizare a Curții Constituționale în ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 303 alin. (5) C. proc. civ., precum și a O.U.G. nr. 27/2002 în cadrul unui recurs respins ca inadmisibil.
În raport de obiectul recursului cât și de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (5) menționate anterior, este evident că prevederile legale inserate în cererea de sesizare a Curții Constituționale, considerate neconstituționale, nu au legătură cu soluționarea cauzei.
În consecință, în mod corect instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată de recurenta-reclamantă.
De asemenea, prin hotărârea recurată nu s-a încălcat competența Curții Constituționale, întrucât, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 (r2), sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, numai după ce sunt analizate condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 nu poate fi reținut în cauză cu atât mai mult cu cât recurentul nu a argumentat și motivat incidența acestuia, iar instanța nu a constatat situații care să impună aplicabilitatea acestor dispoziții.
Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Fundația Speranța în Democrație, Pace și Sănătatea Lumii și de A.I., împotriva Deciziei civile nr. 2321 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.