Admissibility of challenging legislative acts for unconstitutionality in administrative jurisdiction versus exclusive constitutional review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to reject the claim as inadmissible. The dispute involved an individual challenging the constitutionality of Law No. 262/2008, which amended pension recalculation provisions, arguing it violated constitutional rights regarding pension amounts. The court held that the plaintiff’s direct action for the annulment of a normative law for constitutional reasons was inadmissible before the administrative courts because the challenged instrument was not an administrative act as defined by law. Relying on Article 1(1) and Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, the court determined that the constitutional control of such legislative acts belongs exclusively to the Constitutional Court, not the administrative jurisdiction, and cited Article 137 of the Code of Civil Procedure to confirm that procedural exceptions rendering the case unnecessary to examine on the merits could preclude a substantive review.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 din O.U.G. nr. 4/2005, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 9 din Legea nr. 554/2004, Art. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Admissibility of challenging legislative acts for unconstitutionality in administrative jurisdiction versus exclusive constitutional review: Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. obligă la aflarea adevărului în cauză, art. 137 C. proc. civ. doar prioritizează excepțiile de procedură dar nu interzice examinarea fondului cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanței de fond.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 martie 2011 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul D.S. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Parlamentul României, Camera Deputaților, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Legii nr. 262/2008 pentru modificarea alin. (5) și (6) ale art. 7 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, arătând, în esență, că legea respectivă încalcă dispozițiile art. 44, 47 și 52 din Constituția României, întrucât, ca urmare a recalculării, pensia se diminuează în mod nelegal și discriminatoriu.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 4047 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtul Parlamentul României, Camera Deputaților și a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Față de obiectul cererii de chemare în judecată și în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 262/2008, a cărei anulare se solicită, nu este un act administrativ, ci este un act normativ, iar controlul constituționalității acestuia se realizează de Curtea Constituțională, sesizată în condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată.
Reclamantul nu a sesizat instanța de contencios administrativ pentru vătămarea drepturilor și intereselor sale printr-un act administrativ tipic sau asimilat, situație în care putea invoca excepția de neconstituționalitate, ci a solicitat direct anularea Legii nr. 262/2008, pentru motive de neconstituționalitate.
De asemenea, reclamantul nu a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinței civile nr. 4047 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul D.S.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond s-a limitat la analiza „excepției inadmisibilității” și a eludat examinarea cauzei de fond.
Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. obligă la aflarea adevărului în cauză, art. 137 C. proc. civ. doar prioritizează excepțiile de procedură dar nu interzice examinarea fondului cauzei.
Se invocă faptul că instanța putea cere o completare cu înscrisul „excepție de neconstituționalitate”, eventual indicând și documentul legal pentru elaborarea acestui înscris.
Se solicită ca instanța de recurs să examineze fondul cauzei.
Intimata Camera Deputaților a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în cazul respingerii excepției nulității recursului pentru nemotivare.
4. Soluția instanței de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanței de fond anularea Legii pentru modificarea alin. (5) și (6) ale art. 7 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat (Legea nr. 262 din 07 noiembrie 2008) ca fiind neconstituțională, iar acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că nu s-a solicitat anularea unui act administrativ.
Criticile din motivele de recurs sunt nefondate.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect:
- punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
- executarea lucrărilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- achizițiile publice”;
Cum în speță s-a solicitat anularea ca neconstituțională a unei legi și nu a unui act administrativ se constată că soluția instanței de fond este dată conform legii.
Într–adevăr în dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. este prevăzut rolul activ al judecătorului pentru a afla adevărul și pentru a pronunța o soluție legală și temeinică, dar acest text nu transformă judecătorul în apărătorul uneia dintre părți și astfel nu poate sugera oricăreia dintre părți cum trebuie să formuleze cererea de chemare în judecată.
Contrar celor susținute de recurent, art. 137 alin. (1) C. proc. civ. dă posibilitatea judecătorului, atunci când soluționează cauza în baza unei excepții, să nu soluționeze fondul pricinii pentru că se prevede că „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinței civile nr. 4047 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.