Police officer rank claim time-barred under the six-month administrative litigation prescription period

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4430 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamantul D.F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, și i-a obligat pe aceștia să-i acorde reclamantului gradul de subinspector de poliție, fără îndeplinirea altei formalități, și să-l încadreze corespunzător pregătirii sale profesionale. Prin aceeași sentință, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.G.P.R., a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea adresei din 02 iunie 2010 emisă de M.A.I. și, în consecință, a fost respins acest capăt de cerere.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ce privește excepțiile.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.G.P.R. este neîntemeiată, având în vedere atribuțiile conferite acestei autorități de disp. art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, potrivit cărora acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către „ministrul administrației și internelor, pentru ceilalți ofițeri de poliție, la propunerea inspectorului general al Poliției Române".

Excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei din 2 iunie 2010 emisă de M.A.I. este întemeiată, motivat de faptul că aceasta nu întrunește caracteristicile unui act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a putea fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ, ci reprezintă o corespondență administrativă supusă regimului juridic statuat prin O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

În ce privește fondul cauzei, prima instanță a apreciat că reclamantul, care a absolvit Facultatea de Drept a Academiei de Poliție „A.I.C.", cu diplomă de licență, cursuri cu frecvență redusă, promoția 2004, beneficiază de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 21 alin. (3) din același act normativ, conform cărora „La absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. a Ministerului Administrației și Internelor, polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni".

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții, invocând prevederile art. 304 C. proc. civ., susținând, în principal, că hotărârea este pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Din probele administrate în cauză, rezultă că intimatul-reclamant a absolvit Academia de Poliție în iulie 2004, litigiul fiind unul de contencios administrativ, căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.

Este necontestat și rezultă în mod expres din cererea de chemare în judecată, că reclamantul a avut cunoștință de refuzul autorităților pârâte de a-l promova în Corpul ofițerilor, fără susținerea unui concurs sau examen, încă din anul 2004, adică de la data absolvirii studiilor superioare.

Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 prevăd un termen de 6 luni de la data refuzului nejustificat de soluționare a cererii, în sensul recunoașterii dreptului pretins, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ (alin. (1)) prevăzând, totodată, că acest termen este unul de prescripție (alin. (5)).

În raport cu prevederile legale sus menționate și cu starea de fapt reținută, rezultă că acțiunea formulată de reclamant este tardivă, având în vedere că a fost formulată abia la 23 iunie 2010, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care se aplică în speță, prevalând termenului general de prescripție de 3 ani, conform principiului lex specialis derogat generali.

Față de cele ce preced, înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca tardiv formulată; pentru aceleași considerente, va fi respinsă cererea de intervenție accesorie formulată în interesul intimatului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române împotriva sentinței nr. 4430 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul D.F., ca tardivă.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Corpul Național al Polițiștilor în interesul intimatului-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2012.