Tax enforcement challenge referred to district court on material competence grounds.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) admitted the exception of material incompetence and referred the case to the Bucharest Sector 5 District Court, without ruling on the merits; no final decision on the substance remains. The claimant had challenged, before the High Court, a summons and an enforcement title issued by the Ministry of Public Finance in a tax enforcement procedure under O.G. 92/2003, alleging abusive issuance contrary to Law No. 78/2000 and the 1997 EU Convention on corruption. The High Court held that, under Article 4 of the Civil Procedure Code, it does not generally hear cases at first instance, and that challenges against enforcement acts or titles fall within the material competence of the court of enforcement — here the district court — per Article 400(1) C. proc. civ. and the binding decision of the High Court's united sections (Decision No. 14/2007); the case was therefore transferred to the district court in whose jurisdiction the claimant's seat is located.
Legislator headnote
AI generatedart. 158 alin. (1) C. proc. civ, art. 4 C. proc. civ, art. 400 alin. (1) C. proc. civ; Tax enforcement challenge referred to district court on material competence grounds: Raportat însă la petitul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că petenta a înțeles să conteste somația și titlul executoriu nr. 408050011896426 din 18 iulie 2011 emise de Ministerul Finanțelor Publice în cadrul procedurii de executare silită, ce intră sub incidența dispozițiilor art. 136 și următoarele din O.G. 92/2003.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curți la data de 7 octombrie 2011,A. a înțeles să formuleze contestație împotriva somației și a titlului executoriu nr. 408050011896426 din 18 iulie 2011 emise de Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea cererii, petenta a arătat că toate actele administrative contestate sunt emise în mod abuziv, în folosul celor interesați în fapte și acte de corupție, contrar prevederilor Legii nr. 78/2000 și Convenției Uniunii Europene din 1997 cu privire la prevenirea, depistarea și sancționarea corupție.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 raportat la cele ale art. 158 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, excepție de ordine publică, menită să facă inutilă cercetarea pe fond a cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
„1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii; 3. în orice alte materii date prin lege în competența sa”.
Prin urmare, potrivit textului procedural precitat, Înalta Curte, ca regulă, nu are competență materială în soluționarea cauzelor civile în primă instanță.
Raportat însă la petitul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că petenta a înțeles să conteste somația și titlul executoriu nr. 408050011896426 din 18 iulie 2011 emise de Ministerul Finanțelor Publice în cadrul procedurii de executare silită, ce intră sub incidența dispozițiilor art. 136 și următoarele din O.G. 92/2003.
Cum procedura amintită atrage competența materială a instanței de executare, care în speță este judecătoria, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția de necompetență materială și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 5 București, instanța în circumscripția căreia se află sediul petentei.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite prin Decizia nr. 14 din 5 februarie 2007, publicată în M. Of. al României, partea 1 nr. 734 din 30 octombrie 2007, a statuat că „judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cererea formulată deA. spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 5 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.