Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 22/2011 AI generated

Cuban national's custody challenge upheld; intervener's appeal inadmissible for lack of party appeal

Case Number Decizia nr. 22/2011
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal brought by the intervening association against the first-instance judgment, thereby leaving the lower court's ruling in force, which had rejected the plaintiff's challenge to his placement in public custody and ordered his continued detention in a foreigner accommodation center. The dispute arose from a Cuban national's administrative challenge to a prosecutor's resolution placing him in public custody under Articles 97(2) and 88(7) of Emergency Ordinance No. 194/2002, after he failed to leave Romania within the deadline set by a return decision he did not contest. The decisive legal basis was Article 56 of the Civil Procedure Code, which provides that an appeal or recourse filed by an intervener on behalf of a party is deemed invalid if that party did not itself file an appeal or recourse; since the plaintiff did not appeal, the intervener's recourse was inadmissible, applied in conjunction with Article 312(1) of the Civil Procedure Code.

Legislator headnote

AI generated

art. 88 alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 3041 C. proc. civ, art. 56 C. proc. civ, Art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Cuban national's custody challenge upheld; intervener's appeal inadmissible for lack of party appeal: The dispute arose from a Cuban national's administrative challenge to a prosecutor's resolution placing him in public custody under Articles 97(2) and 88(7) of Emergency Ordinance No. 194/2002, after he failed to leave Romania within the deadline set by a return decision he did not contest. The decisive legal basis was Article 56 of the Civil Procedure Code, which provides that an appeal or recourse filed by an intervener on behalf of a party is deemed invalid if that party did not itself file an appeal or recourse; since the plaintiff did not appeal, the intervener's recourse was inadmissible, applied in conjunction with Article 312(1) of the Civil Procedure Code.

Keywords

AI generated
standing to appeal article of civil procedure hearing of the parties administrative detention challenge of administrative decisions standing of public prosecutor

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 56 C. proc. civ.

Basis for declaring the appeal inadmissible because the intervening party did not have standing to appeal.

Art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Used to reject the appeal as inadmissible.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 martie 2010, reclamantul F.F.Y. a contestat măsura luării sale în custodie publică, solicitând revocarea acesteia și eliberarea sa din Centrul de Cazare pentru Străini.

În cauză a fost depusă o cerere de intervenție accesorie de către A.S.I.R. România”, în sprijinul reclamantului.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1517 din 24 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins plângerea reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 456/II-5 din 9 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București împotriva reclamantului s-a luat măsura luării în custodie publică în conformitate cu dispozițiile art. 97 alin. (2), art. 88 alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002 deoarece acesta, cetățean cubanez, nu a putut fi îndepărtat de pe teritoriul României în termen de 24 de ore în condițiile în care cu privire la reclamant s-a emis o decizie de returnare, decizie pe care nu a contestat-o, nepărăsind teritoriul României în termenul prevăzut în decizia de returnare.

Curtea a apreciat măsura contestată ca legală și temeinică, în condițiile incidenței dispozițiilor art. 88 alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002, respingând susținerea reclamantului privind imposibilitatea de întoarcere în țara de origine, arătând că din informațiile depuse la dosarul cauzei reiese că cetățenii cubanezi se pot reîntoarce în țară, trebuind să ceară permisiunea specială de a se întoarce în Cuba, “fiind în continuare considerat cetățean cubanez și eligibil pentru primirea unui nou pașaport cubanez la consulatele cubaneze din străinătate”.

Instanța de fond a respins în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către Asociația “Serviciul Iezuiților pentru Refugiați din România”, apreciind că aceasta nu a dovedit existența unui interes legitim

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intervenienta accesorie Asociația “Serviciul Iezuiților pentru Refugiați din România”, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a susținut că în mod nelegal a respins instanța de fond cererea sa de intervenție accesorie, în condițiile în care asociația oferă asistență persoanelor aflate în custodie publică, reclamantul-intimat beneficiind de serviciile asociației.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-intervenientă și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil și urmează a îl respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., „apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.”

Or, în speță, Înalta Curte constată că reclamantul F.F.Y., în al cărui interes a formulat cerere de intervenție recurenta, nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1517 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 56 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) din același act normativ, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A.S.I.R. România” – J.R.S. împotriva sentinței civile nr. 1517 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.