Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2083/2012 AI generated

Nullity of unreasoned civil appeal in medical records and work capacity assessment dispute

Case Number Decizia nr. 2083/2012
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice declared the appeal null for lack of motivation, leaving the Court of Appeal's judgment in force which had dismissed the plaintiffs' claims, resulting in the defendants' victory. The dispute involved a request for access to medical records, specifically evaluation sheets and work capacity reports, from a national medical expertize institute; the lower courts had ruled that the institute correctly refused to provide copies of non-medical evaluation notes and work capacity reports, as the plaintiffs had already received discharge summaries and radiographs, and the reports were properly forwarded to the requesting insurance institution. The Supreme Court applied Article 306(1) of the Civil Procedure Code, finding that the appellants failed to meet their procedural obligation under Article 303 to submit reasoned grounds within the legal deadline, thus triggering the statutory sanction of nullity.

Legislator headnote

AI generated

art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 12 din Legea nr. 46/2003, art. 306 C. proc. civ, art. 303 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (1) C. proc. civ, art. 306 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of unreasoned civil appeal in medical records and work capacity assessment dispute: Față de cererea reclamantelor și a actelor pe care acestea le solicită a le fi eliberate în copie, respectiv fișele medicale (foile de observație, precum și constatările comisiilor de evaluare), Curtea a apreciat că refuzul pârâtului este întemeiat, deoarece în temeiul art. 12 din Legea nr. 46/2003, pacientul are dreptul să solicite și să primească la externare un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code procedural nullity assessment of work capacity statutory grounds legal capacity medical report

Cited Legislation

AI generated
art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este necesară achitarea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, așa cum au fost puse în vedere reclamantelor.
art. 12 din Legea nr. 46/2003
Față de cererea reclamantelor și a actelor pe care acestea le solicită a le fi eliberate în copie, respectiv fișele medicale (foile de observație, precum și constatările comisiilor de evaluare), Curtea a apreciat că refuzul pârâtului este întemeiat, deoarece în temeiul art. 12 din Legea nr.
art. 306 C. proc. civ
Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ.
art. 303 alin. (1) C. proc. civ
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
art. 129 alin. (1) C. proc. civ
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ.
art. 306 alin. (1) C. proc. civ
Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București – secția a IX–a contencios administrativ și fiscal sub nr. 10237/3/CA/2010, reclamantele L.A.M. și L.A.L., ambele prin reprezentant legal D.G., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă au solicitat obligarea pârâtului la eliberarea actelor solicitate la data 19 ianuarie 2010, precum și la obligarea la plata de despăgubiri materiale și morale în sumă totală de 3000 lei, câte 1500 lei pentru fiecare reclamantă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2071 din 23 iunie 2010 a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 22 iulie 2010, dispunându-se prin rezoluția instanța plata taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.

La data de 17 august 2010, reclamantele au depus taxele de timbru solicitate prin citația emisă și au formulat cerere prin care au solicitat restituirea taxelor plătite, cu motivarea că legislația actuală le scutește de plata taxei de timbru având în vedere că obiectul acțiunii îl formează dreptul petiționarului la informații, fie cu caracter public, fie cu caracter personal.

La data de 03 decembrie 2010, prin încheiere, instanța s-a pronunțat asupra cererii restituirii taxelor de timbru, în sensul că în raport de prev. art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este necesară achitarea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, așa cum au fost puse în vedere reclamantelor.

Prin încheierea de la 17 decembrie 2010 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta L.A.L. și s-a dispus emiterea unei adrese către Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu.

De asemenea, reclamanta L.A.L. a fost scutită de obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.

2. Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 2797 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele L.A.M. și L.A.L., ambele prin reprezentant legal D.G., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea adresată pârâtului reclamantele au solicitat ca acesta să le elibereze fotocopii după fișele de evaluare și după toată documentația medicală efectuată cu ocazia soluționării cererii I.M.L., constatările comisiilor de evaluare privind capacitatea de muncă, precum și eliberarea tuturor radiografiilor existente la dosarul L.A.L.

În răspunsul din 17 februarie 2010, pârâtul a comunicat reclamantelor faptul că expertiza medicală a capacității de muncă a fost solicitată de I.M.L. București prin adresele din 11 ianuarie 20101 și respectiv 11 ianuarie 2010. Rezultatele investigațiilor consultațiilor de specialitate și ale analizelor de laborator au fost consemnate în biletele de externare, iar rapoartele de expertiză medicală au fost înaintate I.M.L. București.

Reclamantele s-au adresat instanței arătând că pârâtul, în mod nejustificat, nu le-a eliberat copii de pe fișele medicale (foile de observație, constatările comisiilor de evaluare, precum și după rapoartele medicale de expertizare a capacității de muncă solicitate de către I.M.L.), încălcându-li-se astfel drepturile pacientului de a avea acces la datele medicale cu caracter personal.

Prin Hotărârea nr. 1229 din 13 octombrie 2005 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și Serviciilor Teritoriale de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă.

Din cuprinsul acestui regulament reiese că specificul activității de stabilire a capacității de muncă implică realizarea unor sarcini complexe, care exced sfera stabilirii diagnosticului clinic și au ca finalitate evaluarea capacității de muncă a persoanelor expertizate, în strictă conformitate cu situația reală constatată în cursul internării.

Astfel, instanța a reținut că foile de observație (fișele de evaluare) conțin mențiuni suplimentare, care nu au caracter medical și nu pot fi comunicate pacienților, ci numai la cerere, instituțiilor abilitate de lege să verifice corectitudinea stabiliri diagnosticului capacității de muncă, în baza cărora se face încadrarea în gradul I, II și III de invaliditate, în conformitate cu criteriile și normele de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă aprobate prin H.G. nr. 400/2001.

Față de cererea reclamantelor și a actelor pe care acestea le solicită a le fi eliberate în copie, respectiv fișele medicale (foile de observație, precum și constatările comisiilor de evaluare), Curtea a apreciat că refuzul pârâtului este întemeiat, deoarece în temeiul art. 12 din Legea nr. 46/2003, pacientul are dreptul să solicite și să primească la externare un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.

În speța de față s-a reținut că nu este vorba de un diagnostic clinic, ci așa cum s-a precizat, activitatea pârâtei este aceea de stabilire a capacității de muncă.

Instanța a reținut că reclamantele au primit la externare bilete de externare, în care au fost precizate rezultatele investigațiilor, consultațiilor de specialitate și ale analizelor de laborator.

Le-au fost restituite, de asemenea, radiografiile pentru L.A.L., iar în ceea ce privește expertizele medicale ale capacității de muncă, acestea au fost solicitate de I.M.L. București, care au fost deja comunicate către această instituție, neavând relevanță faptul că au fost plătite de reclamante.

În ceea ce privește capătul de cerere privind despăgubirile solicitate în sumă de 3000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere soluția dată pe fond, pe cale de consecință, instanța a respins și capătul de cerere privind plata despăgubirilor.

3. Recursul declarat de L.A.L. și L.A.M. nu a fost motivat.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., a constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurenta nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de L.A.L. și L.A.M. împotriva sentinței nr. 2797 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2012.