Annulment of administrative appeal for non-payment of judicial stamp duty and fee
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal as untimely, thereby upholding the lower court's final judgment which had dismissed the taxpayer's action against the customs authority. The dispute arose from a tax litigation proceeding where the taxpayer challenged decisional acts confirming accessory liabilities (interest and late penalties) calculated on principal customs debts established by an earlier control report that had been subject to prior annulment and subsequent modification by a final cassation decision. The court did not reach the merits regarding the retroactive effect of the prior cassation decision or the suspension of principal obligations, as it found a fatal procedural defect: the appellant failed to pay the mandatory judicial stamp duty and fee before filing the appeal. This outcome is based on the strict application of Articles 3(m) and 11(1) of Law No. 146/1997 regarding judicial stamp duties and Article 9 of Ordinance No. 32/1995 regarding judicial stamps, which require prepayment for appellate proceedings and mandate the annulment of appeals not compliant with this obligation under Article 20(3) of Law No. 146/1997.
Legislator headnote
AI generatedart. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Annulment of administrative appeal for non-payment of judicial stamp duty and fee: In conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1625 din 6 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC „RCS & RDS" SA București, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 2787 din 24 februarie 2009, A.N.V.- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva proceselor-verbale nr. 129/2008, 64/2007, 54/2005 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei accesorii aferente unor datorii vamale principale stabilite prin procesul - verbal de control nr. 29 din 3 februarie 2005.
Prin aceeași decizie a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de reclamantă referitoare la anularea actelor și formelor de executare aferente proceselor - verbale anterior menționate.
A mai reținut Curtea de Apel că prin sentința civilă nr. 61 din 28 mai 2007 Curtea de Apel Brașov a dispus anularea procesului-verbal nr. 29 din 3 februarie 2005 încheiat de pârâta A.N.V. - Autoritatea de control, Direcția Regională Vamală Brașov și a deciziei dată în soluționarea contestației, sentință modificată în tot prin Decizia nr. 1185 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar ulterior prin procesele-verbale nr. 64/2007 și 129/2008 organul fiscal a calculat dobânzile și majorările de întârziere aferente sumelor stabilite prin procesul-verbal nr. 29/2005.
A constatat instanța de fond că argumentul reclamantei că nu datorează aceste accesorii întrucât pe o perioadă determinată s-a dispus suspendarea obligației principale este neîntemeiat, deoarece Decizia Î.C.C.J. nr. 1185 din 20 martie 2008 a avut caracter retroactiv, în ceea ce privește confirmarea legalității procesului-verbal nr. 29/2005 care a stabilit obligația principală, astfel încât și accesoriile calculate sunt legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC „RCS & RDS" SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
In conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Deși a fost citată cu mențiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC „RCS & RDS" SA București, împotriva sentinței civile nr. 1624 din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2011.