Reasonable time requirement for administrative processing of citizenship recovery applications under the European Convention on Citizenship

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea acestuia ca prin intermediul Ambasadei României la Chișinău să-i primească cererea și actele necesare cu privire la redobândirea cetățeniei române, într-un termen de maximum 30 de zile, de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la plata de daune moratorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, din momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la primirea efectivă a cererii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 30 aprilie 2009 s-a adresat secției consulare a ambasadei României din Chișinău, în vederea depunerii cererii și actelor necesare redobândirii cetățeniei române, însă prin adresa din 05 mai 2009 i s-a comunicat că trebuie să aștepte întrucât cererea sa va fi procesată la un moment dat și va fi invitat să depună respectiva cerere, iar la data de 02 iunie 2009 a formulat o nouă cerere, dar nu a primit răspuns.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea cererii, invocând numărul foarte mare de cereri și astfel se depășește puterea de lucru a Secției Consulare a Ambasadei.

2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 1326 din 16 martie 2010, a Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată, a obligat pârâtul să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române și actele necesare într-un termen de maximum 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, respingând cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune morale, ca neîntemeiată.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în speță durata de șase luni de la data cererii și până la data formulării acțiunii nu poate constitui un termen rezonabil de rezolvare a cererii, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 396/2002, pentru ratificarea Convenției Europene asupra Cetățeniei, iar din punct de vedere al Legii nr. 554/2004 cu care Legea nr. 21/1991 se completează, prin nesoluționarea cererii reclamantei de înregistrare a cererii de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile sale legate de aplicarea dispozițiilor legale privind redobândirea cetățeniei.

În privința susținerilor pârâtului, în sensul că o asemenea procedură a fost determinată de numărul foarte mare al cererilor, prima instanță a apreciat că acestea sunt aspecte ce nu pot fi imputabile reclamantei și nu pot constitui o justificare pentru depășirea unui termen rezonabil de soluționare a cererii.

În privința daunelor morale solicitate, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu moral, iar admiterea cererii reprezintă o reparație morală.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit a apreciat prima instanță că depășirea unui termen de 6 luni de la data cererii și până la formularea acțiunii nu poate constitui în niciun caz un termen rezonabil în sensul Convenției.

A arătat că răspunsul administrativ emis de autoritatea pârâtă în aceste situații nu încorporează un refuz și, cu atât mai mult, acesta nu poate fi considerat ca fiind nejustificat.

Totodată, a arătat că stadiul procesării cererilor de redobândire a ajuns la un nivel satisfăcător și a afirmat că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite și la primirea cererii reclamanților în detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestora, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.

Chiar în eventualitatea în care s-ar considera că cererea de programare a datei pentru prezentarea la sediul oficiului consular în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, trebuia analizat pe fond dacă se întrunesc, în cauză, condițiile de existență ale unui refuz nejustificat.

Recurentul-pârât a menționat că termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamanți, nu se regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în jurisprudența C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Ordinea internă stabilită de autoritate nu încorporează un refuz de soluționare a cererii de depunere a dosarului ci prevede condițiile concrete în care acesta urmează să fie procesat, fără a ca autoritatea publică solicitată să se derobeze de la îndeplinirea obligației prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante.

În legătură cu eforturile autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației generate de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei, recurentul - pârât a menționat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, astfel că nu se poate reține lipsa de diligență a Statului Român în deblocarea situației.

În același context, recurentul a invocat și O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea Autorității Naționale pentru Cetățenie cu competențe în materia care interesează în speță, arătând că birourile teritoriale ale acestei autorități sunt operaționale începând cu data de 8 februarie 2010.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Înalta Curte reține că reclamanta s-a adresat în luna aprilie 2009 Ministerului Afacerilor Externe prin Secția Consulară a Ambasadei României de la Chișinău în vederea depunerii cererii și actelor necesare redobândirii cetățeniei române care, prin adresa din 05 mai 2009 i-a comunicat că trebuie să aștepte întrucât cererea sa va fi procesată la un moment dat și că va fi invitată să depună respectiva cerere, iar la data de 02 iunie 2009 a formulat o nouă cerere, însă nu a primit răspuns, astfel că a introdus prezenta cerere de chemare în judecată, înregistrată la 6 noiembrie 2009.

Pornind de la această situație de fapt, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății.

Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490 din 9 iulie 2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

Or, din această perspectivă, instanța de fond a apreciat în mod corect că trecerea unui termen de aproape 6 luni de la data formulării cererii de către reclamantă este în măsură să lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii.

Prin urmare, prima instanță a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în termenul legal a cererii reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române.

2. Soluția pronunțată în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1326 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.