Confiscation of destroyed heroin quashed; suspended sentence upheld.

Deliberând asupra cauzei penale de față;

Din actele dosarului, rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 483 din 27 mai 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 1798/2001, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul T.T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) și c) C. pen., la 6 luni închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a dedus durata arestării preventive de la 26 februarie 2002 la 27 martie 2002 și s-a confiscat cantitatea de 0,221 gr. heroină pentru a fi distrusă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt că la data de 25 februarie 2002, cu ocazia unui control, a fost depistat inculpatul având asupra sa heroină, în cantitate mică, pentru consum propriu.

Reținerea vinovăției inculpatului a fost posibilă datorită probelor administrate și anume procesul verbal de sesizare, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesul verbal de percheziție corporală, declarațiile inculpatului și ale martorilor R.E., D.C., P.A.G., M.F., P.G.I., C.B.A., V.F.V., S.S.V. și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 109.309 din 25 februarie 2002.

Apreciind sinceritatea și lipsa antecedentelor penale instanța s-a orientat spre o pedeapsă redusă, prin reținerea circumstanțelor atenuante, a cărei executare a fost suspendată condiționat.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 562, pronunțată la data de 10 septembrie 2002 în dosarul penal nr. 2338/2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și al inculpatului.

Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în termen legal a declarat recurs, criticând hotărârile sub aspectul legalității și temeiniciei pentru greșita individualizare a pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.) și pentru greșita aplicare a legii în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 118 C. pen., privind confiscarea pentru ceva ce nu mai exista (art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.).

Examinând hotărârile atacate în raport de motivele formulate și față de probele administrate, Curtea constată că este fondat doar motivul prevăzut de pct. 171.

Cantitatea de 0,221 gr. heroină fiind consumată cu ocazia efectuării constatării tehnico-științifică era suficient să se ia act de acest aspect, iar nu să se dispună formal confiscarea, pentru ca apoi măsura dispusă să nu poată fi executată.

Argumentele folosite pentru fundamentarea motivului de recurs referitor la individualizarea pedepsei exprimă împrejurări reale, care denotă pericolul consumului de droguri.

Cum însă inculpatul, în etate de 27 ani, absolvent de liceu, consumator de droguri de 6 luni, se află deja într-o situație dificilă, este recuperabil, se impune mai curând sprijinirea acestuia pentru o mai bună și rapidă integrare socială, nicidecum aplicarea unei pedepse mai aspre.

Cu precizările făcute, urmează să se admită recursul parchetului în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și să se caseze hotărârile sub aspectul confiscării heroinei, măsură ce urmează a fi înlăturată.

Onorariul avocatului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 562 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția II penală, privind pe intimatul inculpat T.T.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 483 din 27 mai 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la măsura confiscării cantității de 0,221 gr. heroină, dispoziție pe care o înlătură.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.