Train ticket inspector's bribery and assault convictions upheld on appeal; unfounded challenge rejected

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul V.D.I. împotriva deciziei penale nr.125 din 28 mai 2002 a Curții de Apel Alba-Iulia.

S-au prezentat părțile civile S.T. și M.I., cât și apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.A., lipsind recurentul inculpat.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și dispunerea achitării acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.proc.pen.

Părțile civile prezente au arătat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei.

Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, vinovăția fiind pe deplin stabilită.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.292 din 12 septembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul V.D.I a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.254 alin.1 C.pen. raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.74, 76 C.pen. și la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.74, 76 C.pen.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art.81, 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni în condițiile art.83 C.pen.

În temeiul art.254 alin.3 C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 80.000 lei.

Cererile de daune morale formulate de părțile civile S.T. și M.I. au fost respinse.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 16 august 2000, inculpatul V.D.I, conductor de bilete în cadril Stației CFR Arad își exercita atribuțiile de serviciu pe trenul rapid 375/2 pe ruta Curtici – Arad – Simeria.

Constatând că trei călători aveau bagaje voluminoase care depășeau greutatea admisă, inculpatul nu a procedat la întocmirea procesului-verbal de contravenții privind încălcarea normelor referitoare la transportul pe calea ferată, ci a pretins o sumă de bani, fără a preciza cuantumul, pentru a nu da curs dispozițiilor legale arătate mai sus.

Inculpatul a primit inițial suma de 60.000 lei de la martorul V.A., sumă pe care a apreciat-o ca insuficientă și la care s-au mai adăugat 20.000 lei.

Martorul l-a sesizat despre cele întâmplate pe subofițerul S.T.. La verificarea efectuată de de acesta și de plt.adj. M.I., inculpatul a recunoscut că a primit de la călători suma de 80.000 lei, fără a elibera documente justificative.

Inculpatul a încercat să plece din compartiment înainte de încheierea verificării, împrejurare în care s-a creat o busculadă în timpul căreia, lucrătorii de poliție au fost loviți, suferind leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul a reușit să arunce banii pe fereastra vagonului.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare, declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, certificate medico-legale, ordin și atribuții de serviciu.

Inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia penală nr.399/A din 6 decembrie 2001 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și de inculpatul V.D.I, a desființat sentința penală nr.292 din 12 septembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că tribunalul l-a condamnat pe inculpat pentru o singură infracțiune de ultraj, deși a fost sesizată cu privire la săvârșirea a două astfel de infracțiuni față de doi subofițerii.

Prin sentința penală nr.70 din 6 martie 2002, Tribunalul Hunedoara, l-a condamnat pe inculpatul V.D.I la pedeapsa de 3 luni închisoare în baza art.254 alin.1 C.pen. raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.74-76 C.pen. și la două pedepse de câte 2 luni închisoare în baza art.239 alin.2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b C.pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, în condițiile art.81, 82 și 83 C.pen.

În baza art.254 alin.3 C.pen. s-a dispus confiscarea sumei de 80.000 lei de la inculpat.

Cererile de acordare de daune morale formulate de părțile civile S.T. și M.I. au fost respinse.

În baza art.191 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.125 din 28 mai 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul V.D.I care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.proc.pen. pentru faptele reținute în sarcina sa. În subsidiar, recurentul a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.b1 C.proc.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispozițiile art.3859 pct.18 C.proc.pen.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Instanțele de judecată au reținut în mod corect vinovăția inculpatului V.D.I și l-au condamnat pe acesta pentru fapte a căror săvârșire cu intenție este pe deplin dovedită de probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în timpul cercetării judecătorești.

Declarațiile martorilor cu privire la pretinderea și primirea de către inculpat a sumei de 80.000 lei drept mită pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu se coroborează cu conținutul procesului-verbal de constatare întocmit de lucrătorii de poliție și în care se consemnează găsirea acestei sume de bani asupra inculpatului care a și recunoscut proveniența ei ilicită (filele 13-17 și 2-4 dos.urm.pen.).

În prezența martorilor asistenți inculpatul V.D.I, după ce a afirmat că a primit 80.000 lei de la călătorii care nu aveau bilet, a prezentat polițiștilor această sumă de bani formată din bancnote de 10.000 lei. Martorii l-au văzut pe inculpat aruncând banii pe fereastra trenului pentru a înlătura astfel probele care îl încriminau.

Din probele administrate în cauză mai rezultă că lucrătorii de poliție își declinaseră identitatea astfel că inculpatul V.D.I a avut reprezentarea faptului că aceștia se află în exercițiul funcțiunii, împotrivirea sa la finalizarea verificării fiind menită tocmai să înlăture consecințele firești ale controlului efectuat.

Busculada creată a fost receptată diferit de alte persoane aflate în tren dar care nu au fost martori oculari ai incidentului și care nu au avut reprezentarea corectă a celor petrecute.

Martorii care s-au aflat nemijlocit la fața locului au prezentat o situație clară și lămuritoare a incidentului, dispozițiile lor coroborându-se cu cele ale părților vătămate.

Pentru aceste motive, Curtea reține vinovăția inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa pe care le apreciază ca fiind fapte de pericol social, astfel că, aplicarea dispozițiilor art.10 lit.b1 C.proc.pen. și art.181 C.pen. nu se justifică în cauză.

Faptele de corupție ale conductorilor de tren prin frecvența comiterii lor și mai ales însoțite de acte de împotrivire și violență față de persoanele aflate în exercițiul autorității de stat nu pot fi considertate ca lipsite de pericol social și ca aducând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legiuitor.

Curtea, urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului V.D.I și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b , art.192 alin.2 C.proc.pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de inculpatul V.D.I împotriva deciziei penale nr.125 din 28 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.