Negative jurisdictional conflict resolved: pension annulment claim assigned to Dolj Tribunal under new procedural law

Asupra conflictului de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 2 februarie 2011, reclamantul R.I.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 094752/2003, precum și plata sumei reprezentând diferența dintre pensii.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 3179 din 4 martie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut că în cazul conflictelor de asigurări sociale, competența teritorială este reglementată, de art. 155 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3991 din 30 aprilie 2012 a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut, în raport de data formulării acțiunii, că împrejurarea că Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată, trimite, în privința procedurii de contestare, la dispozițiile Legii nr. 19/2000 nu constituie un argument pentru stabilirea competenței jurisdicționale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii în justiție. Pe de altă parte, nu a fost găsit relevant faptul că Legea nr. 19/2000 era în vigoare la data emiterii deciziei contestate câtă vreme la data formulării contestației respectivul act normativ era abrogat printr-o lege care instituie o normă de competență teritorială de imediată aplicare.

S-a mai reținut că potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, Casele de pensii sectoriale sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, care sunt, față de prevederile art. 193 alin. (1) din lege, în ființă ca și entități juridice cu personalitate juridică.

Prin urmare, s-a constatat că instanța competentă teritorial este cea determinată conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, deci instanța de la domiciliul ori sediul reclamantului.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are inclusiv domiciliul procesual ales în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.