Motion to Annul Rejected as Unfounded; Claimant Ordered to Pay Costs in Property Appeal Case

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3594 din 3 mai 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins excepțiile invocate de recurentul-reclamant O.V., a admis recursul pârâtului Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. a municipiului București împotriva deciziei din 16 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. A modificat decizia în sensul că a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 1010 din 6 iulie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. A respins ca nefondat recursul reclamantului împotriva aceRONași decizii.

Împotriva acestei decizii reclamantul O.V. a formulat contestație în anulare specială invocând dispozițiile art. 318 – 321 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a confundat din eroare actele procedurale din acea cauză cu actele procedurale din altă cauză în care este vorba de o situație destul de diferită, cu vânzare de apartamente pe Legea nr. 112/1995 și cu aplicarea Decretului nr. 223/1974.

Se mai susține, că s-a omis să se dea răspuns la mai multe motive de recurs și că nu s-a analizat impactul deciziilor C.E.D.O. Atanasiu/România și Viașu/România; că nu au fost analizate toate actele procedurale pe care le-a săvârșit și că nu s-a analizat motivul de ordine publică depus la 16 noiembrie 2010 în care a invocat încălcarea art. 46 C.E.D.O. cu referire la deciziile Viașu/România parag. 58 și Atanasiu/România parag. 136 coroborat cu art. 1 din Primul Protocol la C.E.D.O.

Contestația în anulare va fi respinsă.

Sub aspectul excepției inadmisibilității contestației în anulare invocată de avocat S.B., motivat de împrejurarea că nu sunt întrunite condițiile imperative cerute de art. 317 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte, o va respinge ca nefondată. Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, în speță, fiind indicat ca temei juridic art. 318 – 321 C. proc. civ., iar criticile formulate se circumscriu art. 318 C. proc. civ.

Pe fond, contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 – contestația în anulare propriu-zisă și de art. 318 C. proc. civ., respectiv contestația în anulare specială.

Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială (greșeală materială și omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare).

Potrivit art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Prin urmare, acest text de lege reglementează situația când instanța de recurs prin hotărârea contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greșeală, să analizeze unul sau mai multe motive de recurs.

Contestația în anulare nu poate fi primită, deoarece instanța de recurs a analizat ambele recursuri cu care a fost învestită, răspunzând criticilor formulate.

Considerentele deciziei acoperă întreaga problematică juridică a cauzei și nu este necesar ca instanța să nominalizeze fiecare act procedural pe care îl verifică sau să facă referiri directe la cauzele C.E.D.O.

Mai mult, criticile privind incidența în speță a prevederilor cap. 136 din Decizia Atanasiu împotriva României și cele din art. 58 din cauza Viașu împotriva României nu se circumscriu în motive de ordine publică, care ar fi impus obligația instanței de a le analiza, iar, pe de altă parte, instanța a analizat recursul și în raport de jurisprudența C.E.D.O. invocată prin criticile formulate.

În realitate, contestatorul este nemulțumit de modul cum a fost soluționat recursul său, dar pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată , respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății, ceea ce , din verificarea deciziei contestate nu se constată în speță.

Greșeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

Așa fiind, contestația în anulare va fi respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată”.

Principiul ce rezultă din dispozițiile legale menționate are la bază culpa procesuală.

Așa fiind, cum contestația în anulare a fost găsită nefondată și respinsă ca atare, iar partea care a câștigat procesul a dovedit și a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, contestatorul va fi obligat la 500 RON cheltuieli de judecată către intimatul Serviciul de Ambulanță al Municipiului București – Ilfov, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în raport cu specificul cauzei și complexitatea muncii depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul O.V. împotriva deciziei nr. 3594 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca nefondată.

Obligă contestatorul la 500 RON cheltuieli de judecată către intimatul Serviciul de Ambulanță al Municipiului București – Ilfov, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.