Admissibility of a wrongful-conviction argument as a statutory ground for retrial under the limitative cases for revision of final criminal judgments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower courts’ decisions and ordering the convicted defendant to pay 650,000 lei in judicial expenses, of which 150,000 lei represents an advanced attorney fee. The dispute concerned a request for retrial of a final conviction for qualified theft, specifically the unauthorized perforation of a pipeline and the subsequent theft of petroleum products, where the defendant argued that his erroneous conviction constituted a valid ground for revision. The court held that the claim of wrongful conviction is not a statutory ground for retrial under Article 394 of the Code of Criminal Procedure, which restricts revision to specific cases, and affirmed that the trial court had correctly established guilt based on the evidentiary record.
Legislator headnote
AI generatedart. 394 C. proc. pen, art. 393 C. proc. pen; Admissibility of a wrongful-conviction argument as a statutory ground for retrial under the limitative cases for revision of final criminal judgments: Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii numai în cazurile limitativ prevăzute în art. 394 din același cod. Or, motivul invocat de condamnat nu se regăsește în textul de lege menționat și de altfel, analizat și în mod justificat înlăturat de instanța de fond care pe baza unui amplu material probator a stabilit cu certitudine vinovăția condamnatului, rolul important pe care l-a avut acesta în perforarea conductei și sustragerea benzinei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 439 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de V.C.A., condamnat la 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 246/2001 a aceleiași instanțe pentru infracțiunea de furt calificat.
Apelul condamnatului împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 563 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Instanțele au reținut că motivul invocat în cererea de revizuire în sensul că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de furt de produse petroliere nu poate constitui motiv de revizuire conform art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei curții de apel condamnatul a declarat recurs reluând susținerea formulată în cererea de revizuire.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii numai în cazurile limitativ prevăzute în art. 394 din același cod. Or, motivul invocat de condamnat nu se regăsește în textul de lege menționat și de altfel, analizat și în mod justificat înlăturat de instanța de fond care pe baza unui amplu material probator a stabilit cu certitudine vinovăția condamnatului, rolul important pe care l-a avut acesta în perforarea conductei și sustragerea benzinei.
Decizia instanței de apel fiind deci, pronunțată cu respectarea legii, urmează a se respinge recursul declarat de revizuient cu obligarea sa la plata cheltuielilor avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient V.C.A. împotriva deciziei penale nr. 563 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.