Reparation law appeal dismissed for failure to prove cassation ground omission

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față;

Prin cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2011, contestatorul Z.A.B. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 571 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 721/44/2009, deoarece este rezultatul neexaminării de către instanța de recurs a două dintre motivele de casare.

În motivarea contestației se arată că, în principal, recurentul a criticat decizia atacată pentru faptul că instanța de apel din al treilea ciclu procesual (deși obligată să se supună întocmai prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.), nu s-a conformat hotărârilor Înaltei Curți asupra problemelor de drept dezlegate privind calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților.

Contestatorul mai arată că, în subsidiar, a invocat ca motiv de recurs și faptul că instanța de trimitere, în loc să rejudece fondul în raport de motivele și apărările din faza de apel (conform dezlegărilor date de Înalta Curte prin decizia nr. 6373 din 29 octombrie 2008), a rejudecat fondul de o manieră sub orice critică, exclusiv prin prisma motivelor de contestație și apărărilor expuse în considerentele sentinței civile nr. 330 din 10 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, într-o perioadă în care prezumțiile legii speciale de reparație nici nu fuseseră încă implementate de legiuitor.

Nici acest motiv de casare nu a fost examinat de către instanța de recurs.

În drept, se invocă dispozițiile art. 318 teza 2 și art. 320 C. proc. civ., prevederile complementare C. civ. și Legea nr. 10/2001 completată și actualizată la zi.

Contestația în anulare, astfel formulată, se privește ca nefondată, urmând a fi respinsă în consecință.

Prin decizia nr. 571 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 721/44/2009, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul Z.A.B. împotriva deciziei civile nr. 83/ A din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

În speță, contestatorul Z.A.B. a contestat decizia instanței de recurs, invocând al doilea motiv al contestației în anulare specială, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și anume, exercitarea contestației în anulare împotriva hotărârii instanței de recurs, când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 C. proc. civ., trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: a) instanța de recurs să fi respins sau să fi admis numai în parte recursul; b) instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare; c) această omisiune să se fi produs din greșeală.

Analizând decizia contestată, nu se poate reține că Înalta Curte de Casație și Justiție – ca instanță de recurs, ar fi omis să se pronunțe asupra vreunui motiv de recurs dintre cele invocate de recurentul contestator.

Astfel, răspunzând criticii privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., instanța de recurs a constatat că este nefondată, reținând că instanța ultimă de casare nu a rezolvat problema de drept privind calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților, ci chiar a recomandat să se analizeze întreg fondul cauzei, respectiv să se statueze asupra tuturor motivelor invocate de reclamanți prin cererea de apel, precum și asupra apărărilor invocate de către pârât prin întâmpinare.

Mai arată contestatorul că, în subsidiar, invocase ca motiv de recurs și faptul că instanța de trimitere, în loc să rejudece fondul în raport de motivele și apărările din faza de apel (conform dezlegărilor date de Înalta Curte prin decizia nr. 6373 din 29 octombrie 2008), a rejudecat fondul de o manieră criticabilă, exclusiv prin prisma motivelor de contestație și apărărilor expuse în considerentele sentinței civile nr. 330 din 10 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, într-o perioadă în care prezumțiile legii speciale de reparație nici nu fuseseră încă implementate de legiuitor.

Acest motiv al contestației în anulare este formulat destul de generic și nu se înțelege practic, cărui motiv de modificare sau de casare nu a răspuns instanța de recurs.

De fapt, deși invocă dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II a C. proc. civ., contestatorul Z.A.B. este nemulțumit de modul în care instanța a răspuns motivelor de recurs formulate.

Or, instanța sesizată cu contestația în anulare nu este îndreptățită să verifice corectitudinea argumentelor cu care motivele de recurs au fost respinse și, în funcție de rezultatul acestei analize să schimbe, eventual, hotărârea pronunțată în cauză, astfel cum solicită contestatorul, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs, inadmisibil de altfel.

Câtă vreme toate motivele de recurs au fost respinse în mod argumentat, astfel cum a procedat instanța de recurs în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile contestației în anulare speciale, aceasta urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Z.A.B. împotriva deciziei nr. 571 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.